ICCJ. Decizia nr. 5804/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5804
Dosar nr. 1298/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Reţine următoarele:
La data de 4 decembrie 1997, C.A.P. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru revendicarea unui imobil, naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, bun compus din construcţii şi 220 mp teren, situat în municipiul Bucureşti.
C.I.A., C.R.M., M.T. şi R.V. au intervenit în proces, în interes propriu, invocând calitatea lor de subdobânditori ai bunului, prin convenţie, şi cerând respingerea acţiunii, ca nefondată.
După un prim ciclu procesual, finalizat prin casare cu trimitere şi constatarea că pârâtul are legitimare procesuală, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 516 din 17 decembrie 2002, a admis apelul reclamantului, a respins acţiunea ca inadmisibilă şi a păstrat dispoziţia primei instanţe de admitere a cererilor de intervenţie.
Soluţia din apel a fost fundamentată pe ideea că reclamanta nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat, ci numai o cotă parte de ½, în concurs cu dreptul indiviz, de ½, al mătuşii sale (paterne), G.C.F.R. care n-a fost citată în proces. Cum, în virtutea regulii unanimităţii, acţiunea în revendicare împotriva terţilor se exercită de toţi coindivizarii, rezultă că, în absenţa calităţii procesuale a reclamantei, acţiunea acesteia este inadmisibilă.
Împotriva deciziei din apel, reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că soluţia atacată este lipsită de temei legal. Adică, prin succesiune legală, după G.C.F.R., decedată la data de 1 august 2000, a dobândit dreptul exclusiv asupra bunului. Întrucât această împrejurare a lăsat fără obiect excepţia de inadmisibilitate pentru lipsa calităţii sale procesuale, instanţa de apel avea obligaţia să continue judecata prin examinarea fondului pricinii.
Recursul este fondat.
Pe plan procesual, regula unanimităţii cerută exerciţiului acţiunii în revendicare, rămâne fără importanţă dacă, prin succesiune sau într-un alt mod, încetează coproprietatea şi, ca atare, reclamantul devine proprietarul exclusiv al bunului revendicat.
Acest lucru deoarece, prin prefacerea coproprietăţii în proprietate exclusivă, dispare suportul de protecţie împotriva actelor de dispoziţie făcute fără acordul tuturor coproprietarilor.
Or, în speţă, potrivit certificatului de moştenitor nr. 102 din 5 noiembrie 2001 reclamantul a dobândit, succesoral cota parte de ½ a mătuşii sale (paterne) G.C.F.R., decedată la 1 august 2002. Ca atare, la data de 17 decembrie 2002, când a fost pronunţată Decizia atacată, excepţia de nelegitimare procesuală activă era inoperantă şi, pentru motive de logică juridică elementară, nu mai putea fi invocată şi admisă.
Aşa fiind şi întrucât, prin efectul devolutiv al apelului, instanţa de apel era obligată să judece fondul pricinii, se impune, în baza art. 313 şi urm. admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.A.P. împotriva deciziei civile nr. 516 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5823/2003. Civil. ABANDON. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5813/2003. Civil. Litigiu de muncă-restituire... → |
|---|
