ICCJ. Decizia nr. 594/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 594
Dosar nr. 1081/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 aprilie 2002 reclamanţii C.V. şi S.I. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Maramureş pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să le restituie sumele de bani încasate prin reţinerea procentului de 7% din salariul fiecărui reclamant cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2000, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii, iar pentru viitor pârâţii să fie obligaţi să nu mai efectueze asemenea reţineri.
Pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că reclamanţii au dreptul la asistenţă medicală gratuită numai dacă fac dovada reţinerii în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare, astfel încât, trebuie achitată contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 403 din 19 aprilie 2002 a admis acţiunea, a constatat că în perioad.
1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001 s-a calculat şi reţinut în mod nelegal un procent de 7% din drepturile salariale ale reclamanţilor, reprezentând contribuţie la asigurările sociale de sănătate şi a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei să restituie fiecărui reclamant sumele de bani reprezentând drepturile salariale anterior menţionate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii la asigurările sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înserarea acestei condiţii, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti respective.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1305 din 11 iunie 2002, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, la data de 6 martie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susţinând că hotărârile judecătoreşti atacate au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 şi pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuţiei.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca magistraţii şi personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei, ar fi menţionat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuţiei şi pe magistraţi, respectiv personalul auxiliar de specialitate, şi cum nu a făcut o atare menţiune, se deduce intenţia că şi această categorie nu poate fi scutită de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din acelaşi act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, şi anume: copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii şi bunicii, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 şi art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate, şi anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia, copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, condiţiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiţiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, emise în aplicarea HG nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanţii au încheiat contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti prin care au recunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi va fi respinsă ca nefondată acţiunea promovată de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1305 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi sentinţa civilă nr. 403 din 19 aprilie 2002 a Tribunalului Maramureş şi respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii C.V. şi S.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 60/2003. Civil. Drepturi salariale. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 563/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
