ICCJ. Decizia nr. 601/2003. Civil. Actiune în revendicare, obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 601.
Dosar nr. 3634/2003
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la 18 octombrie 2000, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâtul Z.R., pentru ca acesta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul compus din teren în suprafaţă de 1200 mp situat în Bucureşti, şi construcţie şi să demoleze construcţiile edificate de pârât pe terenul proprietatea sa.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 6 iunie 2000 a cumpărat imobilul mai sus individualizat de la I.C., I.G., I.A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1035 de Biroul Notarului Public C.P. şi cu ocazia ridicării unor construcţii a constatat că pârâtul pretinde asupra terenului un drept de proprietate.
Acţiunii reclamantului, pârâtul Z.D. i-a opus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acesteia şi a formulat o cerere de chemare în garanţie a lui R.D.A., de la care pârâtul a dobândit imobilul în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 110 din 10 ianuarie 2001, Judecătoria sectorului 6 şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 2, alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere că valoarea imobilului depăşeşte 150 milioane lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 1393/2001, iar prin sentinţa civilă nr. 55 pronunţată la 30 ianuarie 2002, această instanţă a respins acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în urma probatoriilor administrate (înscrisuri, expertiză tehnică imobiliară, interogatorii) că pârâtul Z.R. deţine un alt teren, individualizat conform expertizei la numerele 117 şi 123 -125, în timp ce terenul reclamantului se află la nr.119.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 264 A din 8 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa tribunalului, a admis în parte acţiunea.
A dispus obligarea pârâtului să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 989,11 mp şi construcţie tip magazie, compusă din două încăperi, situate în Bucureşti.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la demolarea construcţiilor ridicate pe terenul reclamantului şi cererea de chemare în garanţie.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut în urma unei noi expertize tehnice imobiliare dispusă şi administrată în faza de apel, urmare caracterului devolutiv specific acestei căi de atac, că terenul ce reprezintă proprietatea reclamantului este cel situat în B-dul I.M. şi este individualizat cu o suprafaţă de 989 mp.
Acesta este ocupat în totalitate de pârâtul Z.R., care deţine cu titlul de proprietate şi terenul de la nr. 121 al aceluiaşi bulevard, iar suprafaţa celor două terenuri este reunită în singurul perimetru împrejmuit pe o întindere delimitată de 1973,31 mp, în aliniamentul marcat de pct. ABCD din anexa nr. 3 al raportului de expertiză (filele 53-59 şi 62 dosar nr. 1614/2002 al Curţii de Apel Bucureşti).
Cât priveşte terenul deţinut cu titlul de proprietate de către pârâtul Z.R., acesta a fost individualizat ca fiind în B-dul I.M.(fost B-dul P.) şi este situat în zona blocului nr. 10 A din actualul Bd. I.M., situaţie ce rezultă din planul întocmit de Direcţia Patrimoniu, Evidenţa Proprietăţii, cadastru din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti.
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat că pârâtul ocupă în fapt, un imobil pe care nu-l deţine cu titlu de proprietate, aşa încât reclamantul în calitate de proprietate neposesor are câştig de cauză în contradictoriu cu posesorul neproprietar.
Petitul referitor la obligaţia pârâtului de a demola construcţiile ridicate pe terenul proprietatea reclamantului a fost respins, în esenţă, cu motivarea că nu s-a dovedit reaua-credinţă a acestuia, pentru a se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 494 alin. (1) C. civ.
Cererea de chemare în garanţie formulată de pârât şi cea privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1036 din 6 iunie 2000 au fost respinse, prima întrucât R.D.A. cunoştea situaţia juridică a imobilului, iar cea de-a doua pe considerentul că nu a fost dovedit în cauză vreun motiv de nulitate, conform art. 948 C. civ.
Decizia din apel a făcut obiectul criticilor promovate de pârât şi au fost încadrate în pct. 7, 8 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ., privind lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea pronunţată în apel, interpretarea greşită a actului juridic şi omisiunea de a analiza dovezile administrate.
Recursul este nefondat, în raport de înscrisul nou, depus în recurs, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1910 din 1 august 2003 de Biroul Notarului Public C.C.
Potrivit acestui act translativ reclamantul C.D. a vândut pârâtului-recurent Z.R., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, B-dul I.M., compus din teren intravilan în suprafaţă de 1.200 mp şi construcţia de pe acesta, şi anume o magazie cu două încăperi.
Cum pârâtul a devenit titularul dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus individualizat, întrunind toate prerogativele acestuia: posesie, folosinţă, dispoziţie, dreptul real dedus judecăţii nu mai poate forma obiectul acţiunii în revendicare şi nici al criticilor promovate în faza extraordinară de atac a recursului.
În consecinţă, urmează a se face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Z.R. împotriva deciziei nr. 264/A din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 600/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5890/2003. Civil. Litigiu de muncă. Recurs → |
|---|
