ICCJ. Decizia nr. 6045/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6045
Dosar nr. 1569/2003
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
În calitate de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, B.M. şi B.C.D. au solicitat prin notificarea adresată Primăriei oraşului Avrig reprezentată de Primar, restituirea în natură sau prin echivalent a terenului intravilan în suprafaţă de 1761 mp înscris în C.F. 2510 Avrig nr.top 544/2 şi 545/2, susţinând că bunul a fost expropriat în mod abuziv de la antecesorul lor B.Ş. în anul 1978.
Prin dispoziţia nr. 215 emisă la 27 noiembrie 2001, Primăria Oraşului Avrig a respins cererea, motivând pe de o parte că terenul a fost expropriat pentru utilitate publică prin Decretul Consiliului de Stat nr. 135 din 19 aprilie 1978 direct de la fosta C.A.P. Avrig şi nu de la antecesorul reclamanţilor care era membru cooperator, pe de altă parte că, terenurile fostă proprietate a defunctului B.Ş. inclusiv terenul pentru care s-a făcut notificarea, au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991 în favoarea soţiei supravieţuitoare B.M.
La 28 decembrie 2001, B.M. şi B.C.D. au contestat dispoziţia menţionată susţinând că terenul a fost expropriat abuziv direct de la autorul lor fără plata vreunei despăgubiri şi totodată că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a făcut în favoarea moştenitorilor numai cu privire la o serie de terenuri agricole care au aparţinut lui B.Ş. şi care au făcut parte din perimetrul fostei CAP, aşadar nu şi pentru terenul intravilan solicitat prin notificare.
Prin întâmpinare şi precizări ulterioare la întâmpinare, Primăria Oraşului Avrig a susţinut (fila 40 şi următoarele dosar fond) că pentru toate terenurile care au aparţinut defunctului B.Ş. la data intrării în CAP, inclusiv terenul expropriat, s-a emis conform Legii nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, titlu de proprietate nr. 635/17 din 11 octombrie 1994 în favoarea moştenitorilor, în locul numit „Dutina" aflat în intravilanul localităţii.
Totodată s-a invocat lipsa calităţii procesuale active a contestatorilor susţinându-se că B.M. şi B.C.D. nu au făcut dovada calităţii de moştenitori ai lui B.Ş.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 440 din 3 septembrie 2002, Tribunalul Sibiu a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia atacată în partea referitoare la respingerea cererii de despăgubiri pentru imobilul în suprafaţă de 1761 mp înscris la data exproprierii în C.F. Avrig nr.top 544/2 şi 545/2, obligând Primăria oraşului Avrig să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii de restituire prin echivalent pe care să o transmită Prefectului Judeţului Sibiu, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a stabilit în esenţă, că imobilul fosta proprietate a lui B.Ş. a fost expropriat pentru utilitate publică prin Decretul nr. 135/1978, când era cuprins în perimetrul C.A.P. Avrig, aşa încât acordarea măsurilor reparatorii nu intrau în domeniul de aplicare al Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 cum s-a pretins de către pârâtă.
Constatându-se însă că restituirea în natură nu mai este posibilă întrucât terenul a fost utilizat pentru construcţia de locuinţe potrivit scopului exproprierii, s-a reţinut îndreptăţirea legală a contestatorilor ca şi moştenitori ai fostului proprietar la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin respingerea apelului Primăriei Avrig, conform deciziei civile nr. 66 A din 4 februarie 2003.
Instanţa de apel a considerat la rândul său că terenul în litigiu nu ar fi făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor fostului proprietar, pentru că nu intra în domeniul de aplicare al Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 şi totodată pentru că pârâta nu a făcut dovada emiterii unui titlu de proprietate în acest sens.
Împotriva hotărârii menţionate a declarat recurs în termenul şi cu respectarea prevederilor procedurale legale, Primăria oraşului Avrig, care, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ. a susţinut în esenţă că instanţele au aplicat greşit legea şi au reţinut fără temei legal pe de o parte calitatea procesuală activă a reclamantei B.C.D., pe de altă parte că imobilul nu ar fi făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, ale cărei prevederi legale ar fi fost nesocotite.
Recursul se dovedeşte întemeiat.
Indiferent de regimul juridic procedural aplicabil procesului, aşadar şi în cadrul litigiilor ivite în aplicarea Legii nr. 10/2001, instanţa era obligată şi din oficiu, să verifice calitatea părţilor, întrucât raporturile de drept procesual specifice acţiunii nu se pot lega valabil decât între titularii dreptului şi respectiv cei obligaţi, aşa cum sunt configurate în raportul de drept material dedus judecăţii.
În cadrul acţiunii de faţă, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, instanţa trebuia aşadar să examineze cu precădere, condiţia de persoane îndreptăţite afirmată de autorii contestaţiei şi a notificării, prin prisma dispoziţiilor art. 3, 4 şi 5 din legea specială şi să şi motiveze concluzia, întrucât lipsa calităţii procesuale active a fost ridicată explicit pe cale de excepţie de către pârâtă, atât în prima instanţă cât şi în apel.
Cum instanţele au omis să se pronunţe asupra aspectului de drept invocat, iar din certificatul de moştenitor înfăţişat de contestatori în proces nu rezultă calitatea lor de moştenitori ai fostului proprietar şi nici cum s-a pretins a M.B., soţie supravieţuitoare, la rândul său decedată, recursul se va admite cu consecinţa casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare.
În raport de cele ce se vor hotărî în acest sens, adică în cazul dovedirii calităţii procesuale active, instanţa de apel va trebui să examineze şi critica privind fondul litigiului.
Cu acest prilej, în scopul evitării dublei reparaţii şi după Legea nr. 18/1991 şi în conformitate cu Legea nr. 10/2001, instanţa va trebui să stabilească riguros pe baza unor dovezi concludente, dacă s-a reconstituit în mod real dreptul de proprietate în favoarea moştenitorilor pentru terenul expropriat şi dacă s-a emis un titlu de proprietate, s-a realizat punerea efectivă în posesie, pe ce suprafaţă, pe care amplasament, precum şi în posesia cui s-ar afla terenul atribuit în schimbul celui expropriat, independent de lipsa menţiunilor din C.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Avrig, judeţul Sibiu împotriva deciziei nr. 66/A din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5952/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5805/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
