ICCJ. Decizia nr. 6218/2003. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6218
Dosar nr. 2232/2003
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Contestatorul R.S. a chemat în judecată pe intimata RATC Constanţa (fostă IJTL Constanţa) solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea deciziei nr. 105 din 6 septembrie 1990, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu 1 octombrie 1990, reintegrarea în muncă şi plata despăgubirilor băneşti.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 4550 din 22 aprilie 1996, a respins contestaţia formulată de R.S. pentru lipsa calităţii procesuale pasive, reţinând că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă de SC G.T. SA CONSTANŢA, intimata RATC Constanţa neavând calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Constanţa, prin decizia nr. 861 din 24 iunie 1996, a admis apelul declarat de contestator împotriva sentinţei nr. 4550 din 22 aprilie 1996 a Judecătoriei Constanţa pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatorului îi este inopozabilă acestuia atâta timp cât contractul de muncă nu a încetat prin nici una din modalităţile prevăzute de Codul Muncii iar din probele administrate nu reiese că R.S. ar fi fost preluat de SC G.T. SA CONSTANŢA, care s-a înfiinţat abia la data de 1 ianuarie 1991.
Rejudecând cauza, Judecătoria Constanţa, prin 1847 din 18 februarie 1997, a respins contestaţia formulată de R.S. ca nefondată cu motivarea că a fost înregistrată abia la data de 26 februarie 1996 iar contestatorul nu a mai lucrat din data de
1 septembrie 1990 şi, mai mult, acesta a şi fost pensionat pentru invaliditate de muncă de gradul II, nemaiavând drept de muncă din data de 1 noiembrie 1991.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 1963 din 22 decembrie 1997, a admis apelul declarat de R.S. împotriva sentinţei civile nr. 1847 din 18 februarie 1997 pronunţată în contradictoriu cu intimatele RATC Constanţa şi SC G.T. SA Constanţa, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis contestaţia şi, în consecinţă, a obligat intimata RATC Constanţa la plata către contestator la plata sumei de 25.554.690 lei, drepturi băneşti reactualizate , aferente perioadei 1 august 1990–31 octombrie 1991 precum şi la plata sumei de 1.288.125 lei, cheltuieli de judecată. A respins ca nefondate celelalte capete de cerere privind anularea deciziei nr. 105/1990 de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în muncă, plata daunelor morale, rectificarea cărţii de muncă şi plata de daune din gratificaţii şi prime anuale şi beneficiu nerealizat prin blocarea plecării contestatorului în Canada.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 475 din 28 aprilie 1998 a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul R.S. împotriva deciziei civile nr. 1963 din 22 decembrie 1997 şi a admis recursul declarat de intimata RATC Constanţa împotriva aceleiaşi decizii şi, rejudecând apelul contestatorului, a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 1847 din 18 februarie 1997 a Judecătoriei Constanţa, în sensul respingerii contestaţiei ca tardiv formulată.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia nr. 1107 din 20 septembrie 1999, a admis cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., formulată de R.S. împotriva deciziei nr. 475 din 28 aprilie 1998 a Curţii de Apel Constanţa, pe care a desfiinţat-o şi a fixat termen pentru judecarea recursului.
Prin decizia nr. 1494 din 7 decembrie 1999, Curtea de Apel Constanţa a admis recursurile declarate de contestatorul R.S. şi de intimata RATC Constanţa împotriva deciziei nr. 1963 din 22 decembrie 1997 a Tribunalului Constanţa pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probelor în vederea stabilirii perioadei cât recurentul a fost salariatul RATC Constanţa şi drepturile băneşti reactualizate ce i se cuvin.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr. 4312/2001 şi, urmare a încheierii nr. 296 din 30 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de R.S., dosarul a fost scos de pe rol, prin încheierea din 1 februarie 2002, şi trimis Tribunalului Călăraşi, unde s-a format dosarul nr. 911/2002.
Tribunalul Călăraşi, prin încheierea din 26 aprilie 2002 (fila 99 din dosarul nr. 911/2002), a constatat că faza procesuală a cauzei este recursul, astfel cum, a susţinut contestatorul R.S., în mod constant, la termenele din 5 aprilie 2002 şi 26 aprilie 2002 (fila 83 şi 99 din dosarul nr. 911/2002). Prin decizia nr. 618 R din 17 decembrie 2002, irevocabilă, a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ., conexarea dosarului nr. 912/2002, privind pe recurentul R.S. şi intimatele RATC Constanţa şi SC G.T. SA Constanţa, la dosarul nr. 911/2002; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului R.S. şi a admis recursul declarat de reclamantul R.S. împotriva sentinţei civile nr. 1847 din 18 februarie 1997 a Judecătoriei Constanţa pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de R.S. împotriva intimatelor RATC Constanţa şi SC G.T. SA Constanţa. A obligat intimata RATC Constanţa la plata către R.S. a sumelor de 118.421.775 lei daune materiale, de 50.000.000 lei daune morale, şi, respectiv, de 142.200.000 lei contravaloare abonamente. A respins celelalte cereri. A respins cererea formulată împotriva SC G.T. SA din Constanţa. A obligat intimata RATC Constanţa la plata către R.S. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 42.656.053 lei. S-a reţinut că cererea în plata daunelor morale este fondată întrucât intimata i-a opus contestatorului măsura desfacerii contractului de muncă prin decizia nr. 105/1990 şi a refuzat în mod constant primirea lui la locul de muncă; că R.S. nu a primit nici un fel de venituri, nu a beneficiat de nici un ajutor de-a lungul întregii perioade iar această stare conflictuală asociată cu lipsurile materiale au influenţat negativ personalitatea reclamantului, ce a cunoscut stări depresive, cu exteriorizări evidenţiate, moralul acestuia având de suferit. Referitor la celelalte cereri pe care instanţa le-a apreciat ca nefondate a reţinut că măsura desfacerii contractului de muncă a fost analizată şi în alt cadru şi s-a stabilit că aceasta este ineficientă şi inopozabilă reclamantului, fiind emisă de SC G.T. SA Constanţa la momentul când această societate nici nu era înfiinţată, că cererea de rectificare a înregistrării măsurii de desfacere a contractului de muncă în carnetul de muncă a rămas fără obiect întrucât există la dosar acte din care rezultă că rectificarea s-a făcut (dispoziţia nr. 17 din 18 ianuarie 2002 emisă de RATC Constanţa şi copia filelor 32-35 din carnetul de muncă) şi că cererile pentru plata gratificaţiilor, primelor şi beneficiului nerealizat prin imposibilitatea plecării în Canada nu au fost dovedite.
Ulterior, R.S. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. a deciziei civile nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călăraşi pronunţată în dosarul nr. 911/2002 şi a solicitat anularea ei, susţinând că este potrivnică deciziei nr. 861 din 24 iunie 1996 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul nr. 1612/1996. Revizuentul a motivat că în decizia atacată cu revizuirea s-a reţinut că a avut calitatea de angajat al RATC Constanţa doar până la data de 1 noiembrie 1991 în timp ce prin decizia nr. 861 din 24 iunie 1996 s-a reţinut că este încă angajatul RATC Constanţa (fost IJTL Constanţa). Revizuentul a mai susţinut că decizia nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călăraşi „este potrivnică şi cu decizia nr. 521 din 16 februarie 2000 a Tribunalului Constanţa în dosarul nr. 9845/1999, modificată în parte prin decizia civilă nr. 1248 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Constanţa în dosarul nr. 1541/2000, prin acestea dispunându-se anularea poziţiei 55 din carnetul de muncă referitoare la desfacerea contractului de muncă cu art. 130 lit. i) C. muncii”.
Cererea de revizuire nu este fondată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire este necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, în cazul în care instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite având însă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Totodată, din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs legiuitorul a impus o condiţie specială în sensul că atari hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanţele ierarhic inferioare, precum şi temeiurile de drept incidente, schimbând deci situaţia de fapt stabilită de instanţele ale căror hotărâri au fost casate, pronunţând o soluţie proprie şi diferită de cele date anterior în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare. Prin urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere, după cum nu evocă fondul deciziile instanţelor de recurs care, admiţând recursul, menţin una dintre hotărârile date în cauză de instanţele de fond sau de apel.
În speţă, din expunerea rezumativă a lucrărilor, se constată că decizia nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călăraşi despre care se susţine că ar fi potrivnică deciziei nr. 861 din 24 iunie 1996 a Tribunalului Constanţa, a fost pronunţată în aceeaşi cauză şi pe parcursul unor cicluri procesuale, determinate doar de căile de atac exercitate de părţi
aşa încât, condiţiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.
Decizia nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călăraşi nu este potrivnică nici deciziei nr. 521 din 16 februarie 2000 a Tribunalului Constanţa, prin care s-a dispus anularea poziţiei 55 din carnetul de muncă referitoare la desfacerea contractului de muncă cu art. 130 lit. i) C. muncii întrucât, prin considerentele deciziei atacate cu revizuire instanţa nu face decât să constate că cererea de rectificare a cărţii de muncă a rămas fără obiect dat fiind dispozitivul deciziei nr. 521 din 16 februarie 2000 a Tribunalului Constanţa, căruia intimata RATC Constanţa s-a conformat, prin emiterea deciziei nr. 17 din 18 ianuarie 2002.
Aşa fiind, având în vedere temeiurile mai înainte arătate, cererea de revizuire este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de R.S. împotriva deciziei nr. 618 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Călăraşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 648/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 794/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
