ICCJ. Decizia nr. 648/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 648
Dosar nr. 5629/2003
Şedinţa publică de la 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 118 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins apelul reclamantului D.J. împotriva sentinţei civile nr. 247/2003 prin care a fot respinsă acţiunea în revendicare introdusă de acesta ca inadmisibilă pentru apartamentele nr. 5 şi 6 din Timişoara.
În esenţă, ambele instanţe au reţinut ca introducând o asemenea acţiune la 14 august 2002 după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 cererea este inadmisibilă pe calea dreptului comun fiind exclusiv rezervată procedurii speciale din această lege.
Împotriva celor două hotărâri reclamantul a declarat recurs susţinând că a introdus acţiunea pe dreptul comun, art. 480 C. civ. şi Legea nr. 33/1994, întrucât tot pe această cale a obţinut retrocedarea apartamentelor nr. 7 şi 8 din acelaşi imobil prin sentinţa civilă nr. 144 din 3 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 10632/2000.
Temeiurile din recurs sunt cele din art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. deşi motivele astfel cum sunt formulate sunt aceleaşi ca şi motivele de apel. În plus în recurs se adaugă un aspect care nu a fost relevat în prima instanţă şi nici în apel: se susţine că imobilul preluat de stat prin Decretul nr. 83/1988 de expropriere a fost trecut în mod legal în proprietatea statului în temeiul acelui decret şi nu în mod abuziv astfel încât bunul respectiv şi restituirea lui nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 ci acţiunii de drept comun.
Recursul este nefondat.
Întreg imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin Decretul nr. 83/1988 ca expropriere pentru construirea unui cartier de locuinţe.
Scopul exproprierii nu a mai putut fi realizat, iar imobilul nu a fost demolat.
Pentru două apartamente, nr. 7 şi 8, recurentul a introdus acţiune în restituire în anul 2002 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar tribunalul prin sentinţa civilă nr. 141/2001 i-a restituit ambele apartamente.
În loc să utilizeze, de data aceasta, legea specială de reparaţiune şi să urmeze procedura specială prevăzută de aceasta, reclamantul introduce tot o acţiune pe calea dreptului comun la 14 august 2002 fără a notifica unitatea deţinătoare dar întrucât are domiciliul în Germania dă procură specială procuristului C.A., la domiciliul căruia îşi fixează şi locul de citare şi de comunicare a actelor procedurale.
O asemenea acţiune este într-adevăr inadmisibilă, căci Legea nr. 10/2001 califică preluarea şi prin expropriere fără despăgubire ca fiind o preluare abuzivă situaţie care face obiectul reparaţiunii în formele şi prin modalităţile reglementate de această lege.
Nu se poate primi susţinerea recurentului privind excluderea bunurilor expropriate din categoria celor prevăzute în Legea nr. 10/2001 în situaţia când nu au fost acordate despăgubiri, cât timp dispoziţiile legii speciale sunt neechivoce şi aplicabile fără a lăsa o asemenea posibilitate de interpretare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.J. împotriva deciziei nr. 118 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← CSJ. Decizia nr. 6524/2003. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6218/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
