ICCJ. Decizia nr. 6236/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6236
Dosar nr. 1495/2003
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin acţiunea înregistrată la 29 octombrie 1996 şi modificată în 1997, reclamanţii au revendicat (retrocedare) imobilul, compus din 500 mp teren şi construcţie.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1282 din 10 noiembrie 1999 a fost respinsă acţiunea, soluţie confirmată prin Decizia nr. 118/2000 în apel, iar, prin Decizia civilă nr. 5122 din 13 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, ambele hotărâri au fost casate, cu trimitere la prima instanţă, stabilindu-se, irevocabil, că:
- în cauză, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, are calitate procesuală pasivă,
- terenul a fost naţionalizat, fără titlu valabil, pe alt nume,
- imobilul a fost retrocedat reclamanţilor prin Decizia nr. 604 din 3 martie 1998 a Tribunalului Bucureşti, iar
- imobilul litigios nu a fost identificat cadastral şi fizic, dar nici nu s-a stabilit cert dacă există identitate între cel revendicat şi cel naţionalizat.
2. După casare cu trimitere, prin sentinţa civilă nr. 1221 din 1 noiembrie 2001 a fost admisă acţiunea în revendicare numai pentru suprafaţa de 300 mp teren şi s-a respins pentru construcţie, iar, prin Decizia civilă nr. 39 din 28 ianuarie 2003 au fost respinse toate cele patru apeluri ale reclamanţilor, al Consiliului General, al cumpărătorilor G. şi B.
S-a reţinut, în esenţă, că:
- terenul a fost naţionalizat, ca şi construcţia în curs, care a devenit o nouă construcţie ulterioară, prin reproiectare şi execuţie
- imobilul construit avea două laturi la intersecţia străzilor V. cu T.I.,
- expertiza tehnică atestă identitatea între imobile, iar construcţia a fost, deja, restituită prin Decizia nr. 604/1998 către G., contra deciziei au declarat recurs reclamanţii Consiliul General şi cumpărătorii G. şi B.
- Reclamanţii (R 1), pe temeiurile din art. 304 pct. 9 – 10 C. proc. civ., susţin că:
- imobilul era total construit la data naţionalizării prin Decretul nr. 92/1950,
- apreciază dispoziţiile art. 484 C. civ., la care nu s-a răspuns de ambele instanţe, relative la accesiunea imobiliară şi că
- instanţele nu s-au pronunţat asupra revendicării faţă de cei 2 cumpărători, omişi din dispozitivul hotărârilor.
Pârâta, Consiliul General (R 2), pe temeiul art. 304 pct. 6 şi 10 C. proc. civ., reia motivele în apel, relative la calitatea procesuală şi la cumpărători, privind preluarea bunului şi legalitatea contractelor.
Pârâţii-cumpărători (R 3 – 4) G.A. şi B.I. pe temeiul art. 304 pct. 9 – 10 C. proc. civ., susţin că:
- apartamentul a fost construit în anii 1964 – 1966, conform expertizei tehnice, iar
- contractele s-au încheiat cu respectarea Legii nr. 112/1995, şi având protecţia prezumţiei de bună credinţă.
3. Recursurile declarate de pârâţii G. A. şi B.I.(R 3 – 4) sunt întemeiate, iar celelalte nefondate.
Aşadar, prin hotărârile recurate s-a retrocedat celor doi reclamanţi numai suprafaţa de 300 mp teren aferent construcţiei în care se află cele două locuinţe cumpărate de cei doi recurenţi, aceştia sunt obligaţi la restituirea a 300 mp teren, deşi ei au cumpărat numai o cotă indiviză, aferentă fiecărui apartament, de câte 12, 74 mp, conform contractelor de vânzare-cumpărare, nedesfiinţate.
Ambele contracte sunt încheiate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 şi, deci, sunt valabile, fiind irelevant faptul că preluarea de către stat s-a făcut fără titlu valabil.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 489 C. civ., relative la accesiunea imobiliară nu pot opera, în condiţiile specifice în care s-a edificat construcţia, ca un nou imobil construit pe un teren preluat, de stat, prin naţionalizare.
Ca atare, în mod greşit a fost admisă acţiunea în revendicare a terenului faţă de cei doi recurenţi-pârâţi, urmând a se modifica ambele hotărâri şi a respinge această acţiune în totalitate.
Relativ la celelalte motive din recursul reclamanţilor şi Consiliului General Bucureşti se constată că sunt nefondate. Omisiunea din dispozitiv a pârâţilor B. şi G. se rezolvă în modalitatea expusă mai sus prin admiterea recursurilor acestora şi respingerea acţiunii în revendicarea faţă de ei. În ce priveşte obiectul naţionalizării, aşa cum a arătat, este neîndoielnic faptul că s-a preluat, în 1950, terenul şi construcţia începută, care este, apoi, reproiectată şi executată ca o altă construcţie, iar, în anii 1959 şi 1964 – 1966 este adăugită mansarda (cumpărată de recurentul B.I. şi cel al lui G.).
Pe de altă parte, cum s-a reţinut, repetat, calitatea procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului Bucureşti a fost irevocabil stabilită prin Decizia civilă nr. 5122 din 13 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, având putere de lucru judecat, conform art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile pârâţilor B.I., Consiliul General al municipiului Bucureşti şi G. A. declarate împotriva deciziei nr. 39 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 1221 din 1 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţii B.P.C., C.L. ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii B.M. şi G. M.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6235/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6215/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
