ICCJ. Decizia nr. 6238/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6238
Dosar nr. 4934/2003
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 26 octombrie 2001 persoanele îndreptăţite au notificat Primăria pentru restituirea în natură a imobilului din, preluat de stat prin naţionalizarea prev. de Decretul nr. 92/50 (în calitatea lor de soţ supravieţuitor şi de copii autorilor proprietari).
Prin sentinţa civilă nr. 246 din 28 noiembrie 2002 acţiunea a fost respinsă ca fiind introdusă prematur, la 1 noiembrie 2001, iar, prin Decizia civilă nr. 1032 din 3 septembrie 2003 s-a admis contestaţia şi a fost restituit imobilul compus din 1500 mp teren şi construcţia, astfel cum a fost identificată de expertul C., care a fost preluat, fără titlu valabil, de la decedatul U.N. şi nu de la adevăratul proprietar.
Contra deciziei au declarat recurs intimata SC R. SA pe temeiurile din art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., criticând Decizia pentru că:
- în apel nu se putea judeca în fond, cât timp s-a respins contestaţia, pe excepţia prematurităţii sale;
- contestaţia era, într-adevăr prematură, fiind introdusă la câteva zile după notificare, ia.
- preluarea s-a făcut cu titlu valabil prin naţionalizarea aplicată corect.
2. Recursul este nefondat.
Într-adevăr coproprietatea imobilului în litigiu aparţinea celor doi soţi U.N., decedat în 1948 şi E., decedată în 1972.
Reclamanţii contestatori au calitatea de persoane îndreptăţite (nepoţi şi soţ supravieţuitor al fiicei defuncţilor autori).
După naţionalizarea imobilului, în baza art. I din Decretul nr. 92/1950, de la U.N., soţia supravieţuitoare U.E. şi fiica P.V.(decedată la 27 noiembrie 1991), au locuit şi utilizat, în continuare acest bun. În memoriul său din 30 martie 1991 adresat autorităţilor de stat P.V. arată că a „plătit chirie 16 ani pentru casa părintească" şi nu i s-a redat proprietatea.
Prima notificare a Primăriei s-a trimis la 29 septembrie 1993, la care, prin adresa nr. 5075 din 26 septembrie 1995 i se răspunde că imobilul-teren nu poate face obiectul Legii nr. 18/91, fiind naţionalizat.
FPS, prin 1/3967 din 7 august 1997, răspunde aceloraşi reclamanţi, la memoriul din 4 august 1997, că „problema ... se află în atenţia Consiliului de administraţie", iar la 13 august 2001 executorul judecătoresc transmite notificarea către SC M. SA, pentru la 26 octombrie 2001 să fie retransmisă la Primăria Câmpulung Muscel.
SC R. SA care a primit notificarea din 13 august 2001 răspunde la 26 octombrie 2001 că a trimis-o la A.P.A.P.S. conform art. 27 alin. (2) din lege.
Prin urmare contestaţia din 1 noiembrie 2004 înregistrată la Tribunalul Argeş nu este prematură, iar primele două motive de recurs sunt nefondate, căci dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., prevăd trimiterea la prima instanţă numai în caz de necompetenţă materială a celei care a pronunţat sentinţa.
Preluarea de stat s-a făcut prin naţionalizare aplicată numai defunctului U.N., astfel că bunul s-a preluat de la un neproprietar, deşi soţia supravieţuitoare U.E. şi fiica P.V. erau singurii coproprietari (prin succesiune legală) a imobilului. Aşadar, preluarea s-a făcut fără titlu valabil, ceea ce a atras, cum s-a motivat judicios în apel, restituirea bunului către persoanele îndreptăţite, prin aplicarea corectă a dispoziţiilor incidente din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SA. împotriva deciziei nr. 49 A din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6366/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6235/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
