ICCJ. Decizia nr. 628/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 628
Dosar nr. 8875/2003
Şedinţa de la 28 ianuarie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă la 24 martie 2003 la Judecătoria Ploieşti, reclamanţii T.M., M.T., şi M.T.II domiciliaţi în municipiul Ploieşti au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta R.M.O. din Bucureşti, să se constate nulitatea absolută a certificatului de calitate de moştenitor nr. 195 din 14 noiembrie 2002 eliberat de Biroul Notarului Public L.C.C. din Ploieşti, cât şi a declaraţiei date în faţa aceluiaşi notar public la 23 octombrie 2002 de către E.C.D.V. în calitate de succesor legal al defunctului E.C. decedat la 5 iulie 1966, cu ultimul domiciliu în Ploieşti.
În motivarea acţiunii s-a susţinut în esenţă că cele două acte a căror anulare se solicită, au fost eliberate „pro causa" de notarul public, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială şi a prevederilor de drept substanţial aplicabile, respectiv art. 700 C. civ., în scopul folosirii frauduloase în cadrul procesului civil în curs de soluţionare dintre reclamanţi şi pârâţi, având ca obiect pretenţii băneşti, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3166 din 23 aprilie 2003, Judecătoria Ploieşti, a admis excepţia de necompetenţă materială şi socotind că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se face la instanţa domiciliului pârâtului, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în jurisdicţia căreia se află domiciliul pârâtei O.M.R.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 4396 din 11 iunie 2003, din oficiu, a considerat la rândul său că nu este competentă, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ., în materie de moştenire, competenţa teritorială se stabileşte în funcţie de ultimul domiciliu al defunctului.
Ca urmare s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Ploieşti în a cărei rază de activitate a fost ultimul domiciliu al defunctului E.C. şi trimiterea conflictului ivit, spre soluţionare acestei instanţe.
Această din urmă declinare se dovedeşte legală.
În categoria „cererilor privitoare la moştenire" la care se referă dispoziţiile art. 14 pct. 2 C. proc. civ., fără alte delimitări, trebuie să se înţeleagă şi acţiunile prin care se contestă, modul de desfăşurare a procedurii succesorale notariale, cu măsurile, operaţiunile şi actele cu efectele juridice pe care acestea le implică, invocându-se încălcarea dispoziţiilor legale de drept substanţial sau procedural aplicabile, cu consecinţa vătămării drepturilor celor interesaţi.
Legate de ultimul domiciliu al defunctului din raţiuni de publicitate, evidenţa imobiliară şi administrare a justiţiei, dispoziţiile de competenţă teritorială excepţională cuprinse în art. 14 C. proc. civ. pentru acţiunile în justiţie, ca şi cele prevăzute de art. 10 pct. a, c şi d din Legea nr. 36/1995 pentru activitatea notarială, sunt norme cu caracter absolut de la care nici instanţa nici părţile, nu pot deroga.
Aşa fiind, cum ultimul domiciliu al defunctului a fost în municipiul Ploieşti, competenţa teritorială a soluţionării cererii care pune în discuţie validitatea certificatului de calitate de moştenitor şi a declaraţiei de renunţare la succesiune, revine Judecătoriei Ploieşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte, în favoarea Judecătoriei Ploieşti, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii T.M., M.T., T.S. şi pe pârâta R.M.O.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 606/2003. Civil. Excludere din asociatie.... | ICCJ. Decizia nr. 60/2003. Civil. Drepturi salariale. Recurs în... → |
|---|
