ICCJ. Decizia nr. 6476/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6476
Dosar nr. 1929/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 342 din 16 septembrie 2002, reclamantei C.E. şi P.N. au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Pechea pentru a fi obligată la plata despăgubirilor materiale pentru suprafaţa de 3870 mp situată în intravilanul comunei Pechea.
Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 423 din 16 septembrie 2002 a respins ca nefondată acţiunea, motivat de faptul că terenul în litigiu nu intră sub incidenţa dispoziţiilor reglementate prin art. 8 din Legea nr. 10/2001, ci ale Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, invocând netemeinicia şi nelegalitatea întrucât terenul a fost luat abuziv, dovada în acest sens, fiind faptul că parţial, terenul a fost ocupat cu construcţii, amenajate fără a avea autorizaţie legală.
Curtea de apel Galaţi, prin Decizia nr. 10/A din 22 ianuarie 2003 a admis apelul reclamantelor a schimbat sentinţa civilă nr. 423 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Galaţi, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.N. şi C.E., în contradictoriu cu Primăria comunei Pechea şi în consecinţă a desfiinţat dispoziţia nr. 196 din 12 decembrie 2001 emisă de Primăria comunei Pechea şi a obligat-o să ofere reclamantelor suma de 92.640.000 lei contravaloarea a 3870 mp teren.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre instanţa a reţinut că suprafaţa de teren în litigiu pentru care reclamanţii au solicitat despăgubiri a aparţinut autorului lor, defunctul P.C.G. decedat la 30 ianuarie 1998, astfel cum este specificat în certificatul de moştenitor nr. 12 din 16 martie 1998, actul de vânzare autentificat sub nr. 2022 din 3 martie 1938 şi transcris sub nr. 747 din 3 martie 1998.
S-a mai reţinut că terenul în litigiu intravilan cu altă destinaţie decât agricolă, trecut în proprietatea statului, nu intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991, cum greşit a hotărât instanţa de fond şi ca o consecinţă dispoziţia nr. 196 din 12 decembrie 2001 emisă de Primăria Pechea, a fost desfiinţată. Primăria Pechea urmând a fi obligată să ofere reclamanţilor suma de 92.640.000 lei contravaloarea a 3870 mp teren, (valoare stabilită de expertiza de specialitate).
În contra acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei Pechea, judeţul Galaţi, pe care o critică pentru netemeinicie şi nelegalitate, în sensul că a fost ignorat regimul juridic de teren CAP la data preluării, acesta având destinaţia de teren agricol.
Se mai susţine că despăgubirile se acordă de stat şi nu de către Primăria Pechea prin titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acţiuni la societăţi comerciale ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător.
Se precizează că expertiza în baza căreia s-a stabilit valoarea imobilului a folosit acte normative pentru determinarea valorii terenurilor pentru societăţi comerciale supraevaluând valoarea reală a terenului agricol.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru motivele care se vor arăta.
Din analiza actelor dosarului şi a motivelor de recurs se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii pronunţate corect de instanţa de apel care a examinat şi motivat pe larg, inclusiv aspectele de fond, stabilind că acţiunea reclamanţilor este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, în acord cu probatoriile necontestate, s-a reţinut că reclamanţii au solicitat despăgubiri nefiind posibilă retrocedarea în natură a suprafeţei de teren în litigiu care a aparţinut autorului lor.
Rezultă fără putere de tăgadă că terenul în litigiu intravilan trecut în proprietatea statului nu intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991.
Corect instanţa de apel s-a preocupat de identificarea terenului în raport cu documentele invocate de reclamanţi în justificarea pretenţiilor.
Recurentul nu a depus nici un înscris din care să rezulte modul cum această suprafaţă de teren a trecut în proprietatea sa.
De asemenea, recurentul-pârât nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză cu privire la modalitatea de despăgubire acordată de instanţa de apel.
Întemeindu-şi acţiunea pe textele unei legi în vigoare, ale cărei dispoziţii trebuiesc interpretate în sensul în care să-şi producă efecte, reclamanţii au dreptul la satisfacerea cererii lor îndreptăţite în contradictoriu cu persoana juridică căreia îi revine obligaţia despăgubirii prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reţine că motivele invocate de recurent nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluţiei pronunţată de instanţa de apel, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al comunei Pechea judeţul Galaţi împotriva deciziei nr. 10/A din 22 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6463/2003. Civil. Constatare nulitate... | ICCJ. Decizia nr. 6276/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
