ICCJ. Decizia nr. 6893/2003. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6893
Dosar nr. 543/2003
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 18652 din 12 mai 2000 la Judecătoria sectorului 1, reclamanta SC I.A. SA Bucureşti a chemat în judecată pe R.M., pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 dolari SUA în echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, cu titlu de daune interese datorate în temeiul clauzei penale din contractul de prestări servicii şi actului adiţional la acesta, încheiate între reclamantă şi pârâtă la data de 1 octombrie 1998.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, instanţă în favoarea căreia Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, prin sentinţa civilă nr. 152 din 31 ianuarie 2001, a admis acţiunea reclamantei, aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin decizia nr. 514 A din 12 decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei din urmă decizii pârâta R.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
La termenul din 8 decembrie 2004, intimata-reclamantă SC I.A. SA Bucureşti, prin apărătorul său, a solicitat instanţei să ia act de renunţarea sa la însuşi dreptul pretins, conform art. 247 C. proc. civ., depunând la dosarul cauzei copie certificată a declaraţiei autentificate date de reprezentantul legal al SC I.A. SA Bucureşti în faţa notarului public în acest sens.
Principiul disponibilităţii procesuale conferă părţilor dreptul de a se desista de la judecată ori de a renunţa la dreptul subiectiv, iar pârâtului posibilitatea de a achiesa la pretenţiile reclamantului sau chiar la hotărârea pronunţată împotriva sa.
În sistemul nostru procesual desistarea reclamantului îmbracă două forme: renunţarea la judecată şi renunţarea la însuşi dreptul pretins.
În primul caz, reglementat de dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., prin renunţarea, desistarea de la judecată, care produce numai efecte procedurale, drepturile părţilor rămân nestinse, astfel că reclamantul poate să pornească o nouă acţiune, dacă între timp nu a operat prescripţia. În acest caz, instanţa urmează să ia act de renunţarea la judecată şi să dispună închiderea dosarului, iar nu să respingă acţiunea.
Dimpotrivă, în caz de renunţare la însuşi dreptul pretins , conform art. 247 alin. (1) C. proc. civ., instanţa pronunţă o hotărâre prin care respinge cererea în fond iar potrivit alin. (3) renunţarea se poate face în şedinţă publică sau prin înscris autentic. Când renunţarea intervine în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunţării, conform art. 247 alin. (5) C. proc. civ., soluţia fiind similară şi în cazul în care renunţarea intervine în faţa instanţei de recurs, cu precizarea că în acest caz vor fi anulate ambele hotărâri pronunţate de instanţele de fond şi apel.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că în speţă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 247 C. proc. civ., reclamanta SC I.A. SA Bucureşti, prin reprezentantul său legal, S.O., preşedinte al consiliului de administraţie, renunţând la însuşi dreptul pretins, potrivit înscrisului autentic depus la dosar, declaraţia autentificată sub nr. 1882 din 30 martie 2004 de notar public M.V.
Aşa fiind, având în vedere temeiurile mai înainte arătate, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa decizia nr. 514 A din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi sentinţa nr. 152 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, şi a lua act de renunţarea reclamantei SC I.A. SA Bucureşti la însuşi dreptul pretins, cu consecinţa respingerii în fond a acţiunii formulate de aceasta în contradictoriu cu R.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de pârâta R.M. împotriva deciziei nr. 514 A din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Casează decizia recurată precum şi sentinţa nr. 152 din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, şi, luând act de renunţarea reclamantei la însuşi dreptul pretins, respinge în fond acţiunea reclamantei.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1055/2003. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 6524/2003. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs → |
|---|
