ICCJ. Decizia nr. 69/2003. Civil. Punere sub interdictie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.69
Dosar nr. 2173/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Reclamanta D.L. a solicitat punerea sub interdicţie apârâtului T.O.A., cerere respinsă, ca nefondată, prin sentinţa civilă nr. 713 din 4 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins, canefondat, prin Decizia nr. 99 A din20 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti,secţia a III-a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând şi prev. art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ, în situaţia în care, în cauză existau două expertize medico-legale ce cuprindeau concluzii diferite şi că a respins nejustificat cererea de amânare formulată de D.I.A, curatorul pârâtului, aflată în imposibilitate prezentare la data judecării procesului.
Recursul este nefondat.
Printr-un prim raport de expertiză medico-legală psihiatrică (nr. A.1/7872/2001) s-a constatat că pârâtului îi lipseşte posibilitatea psihică de autoîngrijire, de autocontrol şi că este cazul a fi pus sub interdicţie.
Exercitându-şi rolul activ în sensul prevederilor art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., instanţa de fond a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, astfel că este neîntemeiată critica vizând lipsa rolului activ.
Prin raportul medico-legal de nouă expertiză psihiatrică nr. A.6/15.796 din 13 martie 2002, pe baza unor verificări complexe, s-a concluzionat că pârâtul prezintă modificare organică a personalităţii, intelect de limită, dar are capacitatea psihică de a se autoîntreţine, de a se autoconduce şi de adecide conform propriilor interese, situaţie în care nu este cazul a fi pus sub interdicţie.
Acest raport de nouă expertiză medico-legală a fost aprobat de Comisia Superioară Medico-Legală, prin adresa nr. 4367 din 7 iunie 2002.
În atare situaţie, în mod temeinic şi-au întemeiat instanţele soluţiile pe cea de-a doua expertiză medico-legală, care are o forţă probantă mai mare.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs referitor la imposibilitatea de prezentare a curatorului pârâtului, reclamanta neavând calitatea de a invoca o astfel de neregularitate procedurală care nu a vizat-o şi deci nu-i putea produce nici o vătămare.
In consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat dereclamantaD.L. împotriva deciziei nr. 99/A din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti,secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 678/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 70/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
