ICCJ. Decizia nr. 7050/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7050
Dosar nr. 3360/2003
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3462 din 3 iunie 2002 reclamanta A.G. a chemat în judecată pârâţii A.P.A.P.S. pentru a fi obligată să respecte dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, să recalculeze sumele datorate la zi prin indexarea valorii în conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (4) din aceeaşi lege şi să-i plătească suma de 300.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 858 din 21 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că din bilanţul general încheiat la 31 decembrie 1947 al S.D.F.C. Fieni, rezultă că activul este egal cu pasivul şi prin urmare, societatea nu a înregistrat profit şi că atâta timp cât activul net este zero, nu se poate determina valoare acţiunilor.
În plus, s-a avut în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că patrimoniul S.D.F.C. Fieni SA a fost preluat de SC T.R. Fieni SA.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, Curtea calificând cererea sa în condiţiile art. 84 C. proc. civ. drept apel.
Hotărârea a fost criticată prin motivele de apel sub următoarele aspecte:
In primul rând s-a susţinut că acţiunea depusă împotriva A.P.A.P.S. este justificată de faptul că pârâţii nu au respectat dispoziţiile art. 32 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, cererea fiind depusă la data de 28 octombrie 2001 cu toate actele prevăzute de această lege. Faptul că documentele nu corespund în totalitate cerinţelor A.P.A.P.S. nu îl semnează de emiterea unei decizii motivate în termenul stabilit prin lege şi pârâţii nu au dovedit că a emis această dispoziţie.
S-a mai susţinut că sentinţa este nelegală, întrucât din bilanţul contabil rezultă că firma avea la sfârşitul anului 1947 un profit în valoare de 26.898.700 lei noi.
Faptul că S.D. a fost preluată de SC T.R. Fieni SA s-a apreciat că nu are relevanţă, deoarece nu s-a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 150 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta A.G. împotriva sentinţei civile nr. 858 din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta intimată A.P.A.P.S. pe care a schimbat-o în tot.
S-a admis în parte cererea reclamantei în sensul că obligă pârâta să emită decizie conform art. 32 din Legea nr. 10/2001.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind daunele morale.
S-a reţinut că prin notificarea transmisă A.P.A.P.S. la 18 octombrie 2001, M.V., în calitate de reprezentant al mamei sale A.G. a solicitat măsuri reparatorii constând în acţiuni la societatea comercială care a preluat patrimoniul fostei societăţi anonime română pentru industria şi comerţul de ciment, var, ipsos şi a fabricatelor derivate Dâmboviţa.
În condiţiile art. 32 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptăţite sau în termenul prelungit conform art. 28, instituţia publică implicată în privatizare are obligaţia să stabilească prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată valoarea recalculată a acţiunilor. Potrivit art. 28 alin. (2) din aceeaşi lege, termenul de 60 de zile de la primirea notificării, poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptăţite.
În lipsa unei prelungiri a termenului iniţial de către persoana îndreptăţită, pârâta era obligată ca în termen de 60 de zile calculate începând cu data sesizării, 18 octombrie 2001, să emită o decizie prin care să răspundă la notificare în raport cu înscrisurile ataşate de solicitant.
Apreciind că activul net al societăţii la care A.G. a avut acţiuni este zero, astfel încât nu se poate determina valoarea acţiunilor, precum şi faptul că reclamanta nu a făcut dovada preluării patrimoniului de către T.R. Fieni SA, s-a reţinut de către instanţa de apel că prima instanţă s-a substituit practic pârâtei, care trebuia să emită o decizie motivată, în sensul acordării ori neacordării de reţineri.
Astfel, a fost schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care trebuia să se analizeze numai dacă pârâta a emis sau nu Decizia privitoare la acţiunile la care A.G. se consideră îndreptăţită.
În privinţa daunelor morale s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada lor.
Împotriva deciziei civile nr. 150 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti au declarat recurs în termen legal reclamanta A.G. şi pârâta A.P.A.P.S.
Hotărârea instanţei de apel este criticată de către ambele părţi pentru aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recurenta susţine că în mod greşit i s-a respins cererea pentru daune morale, în condiţiile în care pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 32 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 0/2001 cu privire la emiterea unei decizii motivate în urma notificării sale.
De asemenea, consideră că nejustificat s-a reţinut ca nedovedită această pretenţie, în condiţiile în care a suferit un stres prin nesoluţionarea notificării, stres agravat de faptul că este în vârstă de 88 ani şi imobilizată la pat.
Pârâta A.P.A.P.S. învederează instanţei de recurs că Decizia recurată s-a pronunţat cu aplicarea greşită a art. 32 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care reclamanta trebuia să anexeze notificării acte din care să rezulte.
- dacă acţiunile deţinute nu au fost grevate de sarcini sau chiar vândute înainte de naţionalizare;
- dacă la data naţionalizării societatea nu se afla în faliment ori în reorganizare;
- calitatea de acţionar sau asociat al fostei persoane juridice;
- dacă nu a beneficiat de despăgubiri până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condiţiile art.5;
- se mai susţine că s-au depus în copie numai actele de stare civilă, mai mult certificate provizorii de acţiuni şi bilanţul contabil al S.D.F.C. Fieni, acte insuficiente pentru soluţionarea notificării, nefiind dovedită calitatea de asociat al fostei persoane juridice şi că T.R. Fieni SA este succesoarea societăţii în discuţie.
Recursurile părţilor sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
În primul rând se constată că după promovarea recursului, reclamanta A.G. a decedat la 8 iunie 2003, iar moştenitorii acesteia M.A.L. şi M.F. au înţeles să continue procesul.
Corect s-a respins cererea prin care reclamanta a cerut daune morale ca nedovedite, nefiind probată efectuarea sub aspect moral prin nesoluţionarea notificării conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Este bine cunoscut că sarcina probei revine celui care vrea să-şi dovedească pretenţiile, potrivit principiului probatio incumbi ei qui dici, non ei qui negat şi prevederilor art. 1169 C. civ. Problema prezintă o importanţă deosebită, deoarece într-un proces în care nu s-ar putea administra fără echivoc întregul probatoriu necesar, va pierde cel căruia îi incumbă sarcina probei, aşa cum s-a întâmplat în cauză.
În privinţa criticilor din recursul pârâtei se reţine că instanţa de apel corect a reţinut că reclamanta a depus notificarea în termen la A.P.A.P.S., cu toate documentele în anexă în care s-au evidenţiat conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elemente de identificare a bunului imobil solicitat şi valoarea estimată a acestuia.
Faţă de aceste cerinţe A.P.A.P.S., în termenul prevăzut de art. 32 alin. (6) din lege, respectiv în 60 de zile sau în termenul prelungit conform art. 28, instituţie publică implicată în privatizare trebuia să stabilească prin decizie sau dispoziţie motivată valoarea recalculată a acţiunilor, dar cu toate acestea nu a solicitat nici completarea documentaţiei anexată la notificare şi nici nu a emis vreo decizie în raport de actele existente.
Soluţia instanţei de apel a fost dată cu interpretarea corectă a art. 32 din Legea nr. 10/2001, deoarece calitatea de beneficiar al acestei legi a fost dovedită prin depunerea notificării în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) cu toate elementele prevăzute la alin. (2).
De asemenea, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate s-ar depune la dosar, existând copiile certificatelor de acţionar, care sunt nominale şi nu pot da naştere la nici o altfel de interpretare.
Faţă de toate aceste considerente, reţinându-se că nici una dintre criticile formulate de părţi în recursuri nu este întemeiată, urmează ca acestea să fie respinse şi să fie menţinută ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.G.(M.) şi continuată de M.A.L. şi M.F. şi de pârâta A.V.A.S.(fostă A.P.A.P.S.) împotriva deciziei nr. 150 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7051/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6974/2003. Civil. Nulitate contract vânzare... → |
|---|
