ICCJ. Decizia nr. 7065/2003. Civil. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7065
Dosar nr. 4642/2003
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 august 2003, L.A. în contradictoriu cu intimaţii S.V. şi S.E. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 4096 din 19 noiembrie 2002 pronunţată de către Curtea Supremă de Justiţie în baza art. 317 alin. (2) şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi judecarea recursului împotriva deciziei civile nr. 150 din 25 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În motivarea contestaţiei se susţine că recursul a fost respins ca inadmisibil omiţându-se din greşeală să se cerceteze motivele de casare a hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Se mai susţine că de fapt Curtea de Apel Alba Iulia a judecat apelul pe care însă l-a considerat greşit ca fiind recurs, cu consecinţa că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibil recursul considerând că este „un recurs la recurs".
Se mai susţine şi faptul că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este nulă pentru că judecătorii care figurează în hotărâre nu au participat la dezbaterea cauzei.
Intimatul S.V. a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
La data de 20 mai 2004 contestatorul L.A. a decedat şi a fost introdusă în cauză moştenitoarea acestuia, C.A., în calitate de fiică, care a declarat că va continua cererea formulată de către autorul său.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Este de reţinut în primul rând care sunt condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare întemeiate pe prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. În acest sens urmează a reţine că în alin. (1) al art. 317 C. proc. civ., care constituie regula generală, se prevăd şi situaţiile în care contestaţia în anulare poate fi exercitată pentru motivele arătate la pct. 1 şi 2 ale acestui articol.
Motivul prevăzut la pct. 1 este „când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform dispoziţiilor legii".
La pct. 2 este prevăzut motivul „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă".
Alineatul al doilea al art. 317 C. proc. civ., constituie excepţia de la regula generală această împrejurare rezultă din formularea textului „cu toate acestea contestaţia poate fi primită pentru motivele arătate la pct. 1 şi 2 al art. 317 alin. (1) C. proc. civ. în cauzul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
În consecinţă, pentru a considera că este admisibilă contestaţia în anulare formulată în baza art. 317 alin. (2) C. proc. civ., trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii:
1. contestaţia trebuie să se refere la motivele prevăzute la pct. 1 şi 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
2. aceste motive să fi fost invocate prin cererea de recurs.
3. recursul să fi fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. În cazul în speţă, însă, motivele invocate în contestaţia în anulare nu se pot încadra în prima condiţie care, de altfel, constituie premiza majoră şi, ca atare, această condiţie nu este îndeplinită.
Astfel nu a fost invocat nici un motiv cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat procesul.
De asemenea nu a fost invocat nici motivul privitor la încălcarea dispoziţiilor de ordine publică, referitor la competenţă.
În ceea ce priveşte acest motiv urmează a reţine că necompetenţa este de ordine publică în cazurile prevăzute de art. 159 C. proc. civ. cazuri care nu au fost invocate în contestaţie.
În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia mai înainte menţionată de admisibilitate a contestaţiei în anulare prevăzută de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia este inadmisibilă.
Referitor la cel de al doilea temei invocat în contestaţia în anulare şi anume art. 318 C. proc. civ., acest text de lege prevede două ipoteze:
- prima hotărârea pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale.
- a doua, când instanţa respingând recursul a omis din greşeală să cerceteze un motiv de recurs.
Analizând cele două ipoteze mai înainte arătate urmează a reţine, referitor la prima ipoteză, că întrucât contestaţia în anulare este o cale de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greşeli materiale şi nu pentru reformarea unor greşeli de judecată (neavând rolul de instanţă de control judiciar) motivele invocate de către contestatară nu se încadrează în această primă ipoteză a textului.
Referitor la cea de a doua ipoteză prevăzută de art. 318 C. proc. civ., respectiv a omisiunii instanţei de recurs de a cerceta un motiv invocat în recurs, aceasta nu este incidentă în cauză deoarece prin hotărârea contestată a fost respins recursul ca inadmisibil şi în consecinţă era evident că faţă de această soluţie motivată prin considerentele hotărârii, analizarea motivelor de recurs nu se mai putea face procedural;
Ca atare nici motivele din contestaţie, întemeiate pe prevederile art. 318 C. proc. civ. nu întrunesc condiţiile de admisibilitate mai înainte arătate.
Distinct de considerentele mai înainte arătate, cu ocazia analizării motivelor invocate în contestaţia în anulare, mai este de reţinut şi împrejurarea, că dacă prin hotărârea a cărei anulare se cere, recursul a fost respins ca inadmisibil, (ca în prezenta cauză) contestatoarea nu poate justifica interesul de a obţine prin admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea hotărârii respective, deoarece o rejudecare a recursului inadmisibil al acesteia, nu este legal posibilă.
Astfel fiind, faţă de toate considerentele mai înainte arătate urmează a constata că motivele invocate în contestaţia în anulare nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă contestaţia urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare a deciziei nr. 4096 din 19 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, formulată de L.A. şi continuată de C.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7099/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7055/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
