ICCJ. Decizia nr. 7066/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7066
Dosar nr. 1530/2003
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 27 martie 2003 la Curtea Supremă de Justiţie M.C.T., în calitate de procurator al numiţilor M.V., M.A.L., M.C.I., M.I.E., M.C.T., M.C.F., M.P.T. a atacat Decizia nr. 707 din 25 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie cu o cerere intitulată „Revizuire şi contestaţie în anulare".
În motivarea cererii prin care s-a solicitat reexaminarea prin revizuire şi contestaţie în anulare a deciziei atacate, în temeiul art. 21, art. 123 şi art. 125 alin. (1) din Constituţie s-au arătat în esenţă următoarele:
Prin hotărârea nr. 707/2003 au fost discriminaţi şi nu li s-a recunoscut dreptul lor de proprietate, s-a depăşit limita puterii judecătoreşti, s-au încălcat Codul de procedură civilă, Codul civil, Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001 şi drepturile omului consfinţite prin reglementări internaţionale precum şi Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 a Curţii Constituţionale.
Printr-o cerere depusă de petenţi la dosar la 31 martie 2003 s-au evidenţiat critici pentru fondul cauzei care, în esenţă s-au referit la greşita constatare că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului, că pretenţiile numitei B.P.J.L. sunt absurde şi ilegale şi că au fost ignorate hotărârile prin care s-a stabilit în mod irevocabil că statul este proprietarul imobilului şi de la stat, proprietar valabil, au cumpărat petenţii.
S-a indicat şi temeiul de drept al cererii art. 322 pct. 1, 2, 4, 5, 6, 7 şi art. 317, art. 318 şi art. 319 C. proc. civ.
În şedinţa publică din 27 ianuarie 2004 petentul M.C.T. face precizarea că cererea de revizuire se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
Prin precizările depuse la dosar la 20 septembrie 2004 în dosarul nr. 1534/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul consideră că Decizia nr. 707/2003 este nulă absolut pentru că:
- s-a încălcat competenţa curţii supreme în sensul că s-a judecat cauza în fond, prin desfiinţarea hotărârilor anterioare, procedându-se la un abuz în serviciu prin depăşirea competenţei şi atribuţiilor. Astfel s-a judecat în complet de 3 judecători o cauză în fond care se judecă de un singur judecător, fiind încălcat principiul celor două grade de jurisdicţie;- s-a ignorat autoritatea de lucru judecat reprezentată de sentinţa civilă nr. 1147/2000 a Judecătoriei sector 2, Decizia civilă nr. 3323A din 22 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, sentinţa civilă nr. 316 din 13 ianuarie 2000, de dispoziţiile primarului general al capitalei, de diferite adrese emise de organe ale statului;
- se bazează pe acte false.
Analizând actele dosarului se constată următoarele.
Prin Decizia nr. 707 din 25 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie a fost admis recursul formulat de reclamanta B.P.J.L. împotriva deciziei nr. 470/A din 1 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, care a fost casată şi a fost admis apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 165 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pe fond s-a admis acţiunea şi au fost obligaţii pârâţii la restituirea în proprietate a apartamentului nr. 3 din Bucureşti.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională.
În motivarea acestei soluţii instanţa de recurs a reţinut că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere când a stabilit că reclamanta nu a dovedit titlul de proprietate.
S-a ignorat faptul că acţiunea s-a întemeiat pe titlul original de proprietate şi nu pe Decizia nr. 695/1990 emisă de o autoritate administrativă.
Titlul reclamantei este actul dotal din 29 noiembrie 1944, iar actul de înstrăinare prevăzut de art. 2 din Decizia nr. 223/1974 nu s-a mai întocmit deoarece proprietara nu a mai plecat din ţară.
Instanţa a mai constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat cu privire la hotărârile prin care s-a stabilit valabilitatea deciziei nr. 695 din 5 iulie 1990 prin care s-a revenit asupra deciziei de preluare nr. 2523 din 5 decembrie 1989, hotărâri judecătoreşti care au fost pronunţate în contradictoriu cu pârâtul M.T. şi V.
De asemenea s-a constatat că titlul invocat de pârâţii M., contractul de vânzare-cumpărare nr. 3501 din 20 aprilie 2000, a fost încheiat cu evidentă rea credinţă pentru că a fost întocmit în timpul desfăşurării proceselor dintre părţi.
Cererea reconvenţională a fost respinsă ca lipsită de obiect faţă de împrejurarea că în această cerere, pârâţii M. nu exprimă explicit nici un fel de pretenţii.
Potrivit precizărilor succesive ale petenţiilor M. s-a criticat această hotărâre fiind considerată nulă în temeiul art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
Revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, potrivit pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., dacă „un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii".
Hotărârea nr. 707/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este o hotărâre dată de instanţa de recurs care evocă fondul.
În cauză însă nu sunt întrunite motivele cuprinse de pct. 4 al art. 322 C. proc. civ. mai sus citat care să permită revizuirea în acest temei.
Cât priveşte criticile invocate în fapt cu privire la hotărâre nici ele nu se pot primi.
Potrivit art. 314 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiţie - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în titulatura prezentă - este obligată să hotărască asupra fondului pricini în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Măsurile decise de această instanţă, la care ea este abilitată, potrivit legii, se iau în compunerea completelor stabilită tot potrivit legii pentru acest nivel al instanţei.
Autoritatea de lucru judecat a fost discutată, în cauză instanţele pronunţându-se cu privire la aceasta excepţie fiecare pentru argumentele arătate în considerentele hotărârilor respective.
Având în vedere cele de mai sus urmează a se respinge ca nefondată cererea de revizuire a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 707 din 25 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, astfel cum a fost precizată, formulată de revizuienţii M.V., M.A.L., M.C.I., M.I.N.E., M.C.T., M.C.F., M.P.T. toţi prin mandatar M.T., precum şi de M.T. în nume propriu, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7164/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7099/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
