ICCJ. Decizia nr. 712/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 712
Dosar nr. 1234/2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1375 din 25 noiembrie 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.C. împotriva pârâţilor V.C., M.C.C., V.E. şi Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primar General, dispunând obligarea pârâţilor de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti; au fost respinse ca neîntemeiate cererile reclamantului vizând anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţi peroane fizice după anul 1990 şi evacuarea acestora din imobil.
Instanţa a reţinut în esenţă că: imobilul a fost naţionalizat cu încălcarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, în condiţiile în care tatăl reclamantului era intelectual profesionist şi deci exceptat de la această măsură;
Prin sentinţa civilă nr. 4331/1992 pronunţată de Judecătoria sectorului 1, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că reclamantul este proprietatul imobilului;
Nu exista temeiuri pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţii persoane fizice, aceştia fiind de bună credinţă.
După casarea unei prime decizii pronunţate în apelurile declarate de părţi împotriva acestei sentinţe, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 15 din 15 ianuarie 2003, a luat act că în urma decesului pârâtei V.C. a rămas moştenitor numitul V.C.D., care a fost introdus în cauză şi a dispus:
- respingerea excepţiei lipsei de interes a pârâtului Municipiului Bucureşti prin Primar General în declararea apelului:
- respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de acest pârât şi de V.C. D. împotriva sentinţei.
S-a luat act că reclamantul şi pârâţii M.C.C. şi V.E. au renunţat la judecarea apelurilor lor.
De altfel, Curtea a reţinut că şi pârâtul V.C.D. şi-a exprimat intenţia de a renunţa la judecarea apelului însă nu a putut lua act de această manifestare de voinţă în lipsa părţii şi a unui mandat special dat reprezentantului său.
Instanţa a avut în vedere că apelurile sunt nemotivate şi a făcut aplicarea prevederilor art. 292 alin. (2) comb. cu art. 725 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că dreptul de proprietate al reclamantului este incontestabil, fiind dovedit cu înscrisuri şi constatat ca atare şi prin hotărâre judecătorească definitivă şi revocabilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.civ.
Recurentul a susţinut în esenţă că în mod greşit reclamantul a fost considerat proprietar, sentinţa civilă pronunţată în anul 1992 neputând fi invocată ca titlu. Ea nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, întrucât a fost pronunţată în contradictoriu cu S.C. H.N. S.A. şi nu cu recurentul. Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând legalitatea hotărârilor prin prisma criticii formulate, Curtea reţine că recursul este nefondat.
În mod corect ambele instanţe au stabilit, pe baza unui amplu material probator, inclusiv titlul de proprietate al autorului reclamantului din anul 1938, că toate cerinţele de admisibilitate a acţiunii în revendicare sunt cumulativ întrunite. Tatăl reclamantului a fost intelectual profesionist iar deposedarea a avut loc pe căi de fapt, prin violenţă, încă din anul 1948, fiind ulterior „confirmată", pentru o aparenţă de legalitate, printr-o naţionalizare abuzivă.
Instanţele nu au reţinut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat ci au motivat, ca un considerent secundar, că şi hotărârea pronunţată, este în acelaşi sens, ceea ce atestă o dată în plus că soluţia pronunţată este corectă.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Prirmăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 15 A din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 713/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 710/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
