ICCJ. Decizia nr. 710/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 710
Dosar nr. 1153/2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 iulie 2002, S.N.N. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Lădeşti, anularea deciziei nr. 58 emisă de aceasta la 8 iulie 2002, investind Tribunalul Vâlcea cu soluţionarea contestaţiei în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că a notificat-o pe pârâtă solicitând acordarea despăgubirilor băneşti pentru suprafaţa de teren de 735 mp situată pe raza comunei Lădeşti, judeţul Vâlcea şi ocupată în prezent de S.C. O. S.A. Rm. Vâlcea.
Prin dispoziţia a cărei anulare se solicită Primăria Comunei Lădeşti a respins cererea, cu motivarea că terenul a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 650 din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Vâlcea a respins contestaţia şi a reţinut în considerentele hotărârii că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi a fost validat conform Hotărârii nr. 15 din 15 august 1991 de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Judeţului Vâlcea, şi s-au acordat despăgubiri conform art. 40 din Legea nr. 1/2000, având în vedere că terenul nu a putut fi restituit în natură, întrucât este ocupat de S.C. O. S.A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o în sensul că nu a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000, pentru terenul preluat abuziv şi ocupat de S.C. O. S.A. Râmnicu Vâlcea.
Prin Decizia nr. 2 A din 15 ianuarie 2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, nu fac obiectul acestui act normativ terenurile aflate sub incidenţa Legii nr. 18/1991 şi a păstrat motivarea primei instanţe.
Această decizie a făcut obiectul recursului declarat de reclamantul S.N.N. conform motivelor reiterate sub aceleaşi aspecte, dar neîncadrate în drept, în vreunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Prin prisma motivelor invocate, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins întrucât, în mod legal au apreciat instanţele că, astfel cum prevăd dispoziţiile alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 10/2001 „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 167/1997.
Este de precizat totodată că pentru terenul ce nu a putut fi restituit în natură s-a propus şi s-a aprobat de către Comisia Judeţeană ca reclamantul să beneficieze de despăgubiri potrivit art. 40 din Legea nr. 1/2000.
Concluzionând, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.N. împotriva deciziei nr. 2 A din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 65/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
