ICCJ. Decizia nr. 877/2003. Civil. Asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 877
Dosar nr. 4163/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2002, reclamanta M.M. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi să-i restituie suma de bani încasată prin reţinerea procentului de 7 % din salariu lunar, cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000- 30 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii pentru această sumă.
Prin sentinţa civilă nr. 2003 din 14 august 2002 Tribunalul Harghita a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi Tribunalului Harghita, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 3.462.436 lei reprezentând suma reţinută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7 % din salariul lunar brut pentru perioada 1 ianuarie 2000- 30 martie 2001 actualizate la data efectuării plăţii prin aplicarea coeficientului de inflaţie pentru fiecare sumă, a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti la plată, alături de pârâţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor cantităţi şi asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie – prin inserarea acestei condiţii, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti respective.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 982 din 15 noiembrie 2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva: sentinţei civile nr. 1003 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi a deciziei civile nr. 982 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, considerând că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Astfel, se arată că în conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar în condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin HG nr. 409/1998 precum şi Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităţii lor se face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
Se susţine în recursul în anulare că printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menţinute în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se invocă că în Legea nr. 145/1997, se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cu domiciliul în ţară, pentru cetăţeni străini şi apatrizi care au reşedinţă în România şi totodată obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară; cei exceptaţi de la plata contribuţiei fiind nominalizată în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, se apreciază că, prin hotărârile criticate instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare când au apreciat că magistraţii nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
În considerentele hotărârilor criticate precum şi în motivele formulate în recursul în anulare sunt invocate aceleaşi prevederi legale, însă interpretarea lor fiind total diferită.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 41 din Legea nr. 92/1992 republicată la 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a Guvernului, aşa cum se precizează în art. 99 alin. (2) din actul normativ mai sus enunţat.
În acest sens Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409, care în art. 1 arată fără echivoc că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, acelaşi lucru este prevăzut şi în normele comune nr. 318/F.B.84-807/C/26.05.1999 emise Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea HG nr. 409/1998.
În consecinţă, având în vedere aceste acte normative care prevăd fără echivoc că beneficiul gratuităţilor prevăzut de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condiţiile Legii nr. 145/1997 care prevede în art.4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară iar în alineatul al doilea arată în mod imperativ că „asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
În art. 6 şi art. 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Prin urmare, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa şi anume că beneficiarul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile Legii nr. 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimitere la „condiţiile Legii nr. 145/1997" şi ar fi menţionat-o expres, incluzând în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în categoria exceptărilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Aşadar, instanţele care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condiţiile Legii nr. 145/1997" a fost necesară pentru a atesta existenţa şi raportul între Legea specială nr. 92/1992 şi Legea generală nr. 145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai înainte menţionate încălcând esenţial legea, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Distinct de cele menţionate urmează a se reţine că mai înainte de soluţionarea irevocabilă a cauzei prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 alin. (1) al art. 99 a căpătat următorul cuprins: „magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate", ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost constantă în sensul ca gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Aşa fiind, faţă de considerentele mai sus învederate şi văzând şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. urmează a se admite recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 1003 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi a deciziei civile nr. 982 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pe care le va casa şi pe fond se va respinge recursul reclamantei M.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 982/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, precum şi sentinţei nr. 1003 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, pe care le casează.
Pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta M.M. ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 874/2003. Civil. Asig.sociale. Recurs în... → |
|---|
