ICCJ. Decizia nr. 894/2003. Civil. Ordonanta presedintiala (evacuare). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 894
Dosar nr. 5370/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Timişoara reclamantul S.R. a chemat în judecată, în temeiul art. 581 C. proc. civ., pe cale de ordonanţă preşedinţială, pe pârâţii K.Ş., T.A.M., T.D. şi T.P. pentru a se dispune evacuarea acestora din apartamentul pe care îl ocupă ilegal în Timişoara.
Reclamantul a motivat cererea pe împrejurarea că, în baza unei înţelegeri cu mama sa, S.A., pârâtul K.Ş. a administrat imobilul în sensul că l-a folosit în această calitate, însuşindu-şi chiria de la diferite persoane.
Reclamantul a arătat că i-a acţionat pe pârâţi pentru evacuare, pe calea unei acţiuni de drept comun ce se află pe rolul Judecătoriei Timişoara (dosarul 5948/2003).
Cererea de evacuare pe calea ordonanţei preşedinţiale a fost motivată de prejudicierea dreptului său de proprietate şi de faptul însuşirii de către pârât a sumelor de bani cu titlul de chirie pentru imobil.
Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 693 din 3 septembrie 2003 a admis cererea şi a dispus evacuarea de îndată şi necondiţionată a pârâţilor din apartament.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pârâţii ocupă în mod abuziv apartamentul în litigiu, care este proprietatea reclamantului (conform înscrierii în C.F. 61325 Timişoara) şi că există o acţiune de drept comun (dosar 5948/2003) care este în curs de soluţionare.
S-a reţinut că există temeiul pentru admiterea acţiunii, urgenţa constând în faptul că reclamantul nu are un alt spaţiu de locuit, fiind nevoit să locuiască cu chirie şi are un prejudiciu material, plătind chirie. Urgenţa s-a apreciat justificată până la soluţionarea acţiunii de evacuare de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul K.Ş. a declarat recurs, înregistrat la 8 septembrie 2003, în termenul legal de 5 zile de la pronunţarea sentinţei, intervenită la 3 septembrie 2003.
În motivarea recursului întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., s-a arătat, în esenţă, că hotărârea nu este întemeiată legal, s-a aplicat greşit art. 581 C. proc. civ. şi instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor esenţiale pentru dezlegarea pricinii.
În acest sens, s-a susţinut că instanţa a ignorat faptul că între părţi, cât priveşte imobilul din care se solicită, prin ordonanţă preşedinţială evacuarea, există un proces de evacuare întemeiat pe dispoziţiile dreptului comun, şi că nu s-a dovedit caracterul de urgenţă, reclamantul având domiciliul în străinătate, iar pârâtul K.Ş. acţionând ca administrator al imobilului în temeiul unei înţelegeri cu mama reclamantului, proprietara imobilului.
Recursul este fondat şi se va admite pentru considerentele următoare.
Potrivit art. 581 C. proc. civ. „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice; pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Aplicarea dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. s-a făcut în mod greşit de către instanţa de fond. Nici în motivarea acţiunii şi nici în considerentele hotărârii nu se regăseşte vreuna din cele trei situaţii prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc. civ. care să permită instanţei să ordone măsuri vremelnice şi executorii.
Astfel nu s-au analizat probele administrate în cauză, copia acţiunii formulate de K.Ş. împotriva reclamantului S.R. în care acesta îşi indică domiciliul în S.U.A. şi prin care s-a solicitat printre altele şi constatarea că K.Ş. este proprietarul apartamentului în litigiu.
Ca urmare, dreptul de proprietate asupra apartamentului din care se solicită evacuarea, fiind litigios, instanţa nu putea lua măsura vremelnică în lipsa unor dovezi concrete care să se refere la una din situaţiile ce dau naştere la astfel de măsuri, în temeiul art. 581 C. proc. civ.
Dreptul reclamantului nu se păgubeşte prin întârziere mai ales că el este în analiza instanţelor pe calea unor acţiuni de drept comun. Nici paguba iminentă în dauna reclamantului nu s-a probat, susţinerea că reclamantul este nevoit să locuiască cu chirie, nu justifică urgenţa, rezultând că acesta nu a locuit cu mama sa şi are un domiciliu în străinătate. Nu este vorba nici de o împiedicare la o executare, câtă vreme dreptul său de proprietate invocat este litigios.
Ca urmare constatând că recursul este întemeiat pentru considerentele arătate se va admite, se va casa sentinţa 6963/2003 a Judecătoriei Timişoara iar în fond se va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul K.Ş. împotriva sentinţei nr. 6963 din 3 septembrie 2003 a Judecătoriei Timişoara, pe care o casează şi, pe fond, respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2452/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 889/2003. Civil → |
|---|
