ICCJ. Decizia nr. 890/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 890
Dosar nr. 1356/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2002 pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul D.T. a chemat în judecată pe pârâta R.N.P., D.S. Vâlcea pentru anularea deciziei nr. 232 din 26 iulie 2002, emisă de pârâtă în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001.
S-a arătat în motivarea acţiunii că pârâta prin Decizia menţionată a respins cererea de restituire în natură a unui imobil în suprafaţă de 1600 mp pădure situat în satul Călimăneşti, punctul „Poiana Ţigăniei" pentru nedovedirea dreptului de proprietate, deşi în motivarea deciziei se vorbeşte de preluarea acestui imobil de către stat.
Tribunalul Vâlcea prin sentinţa nr. 623 din 11 noiembrie 2002 a respins contestaţia.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 232 din 26 iulie 2002 emisă de R.N.P., D.S. Vâlcea s-a respins cererea petiţionarului de restituire a terenului în natură cu motivarea că acest imobil face obiectul Legii nr. 18/1991 şi respectiv Legea nr. 1/2000. S-a constatat că terenul a fost proprietatea lui P.T. al cărui unic moştenitor e reclamantul.
S-a mai reţinut că terenul, potrivit adresei 2111/196 L a fostului Sfat Popular al oraşului Călimăneşti a intrat în proprietatea CAP-ului şi, ca urmare, modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate este cea prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, terenul fiind exceptat de la aplicarea Legii nr. 10/2001 conform dispoziţiilor art. 8 din această din urmă lege.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 7/A din 17 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Curtea a reţinut, în motivarea soluţiei sale că terenul revendicat, fiind inclus în proprietatea CAP, intră, din punctul de vedere al acţiunii de restituire, în competenţa de aplicare a Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare. S-a mai reţinut că terenul face obiectul unei cereri de revendicare adresată deja Primăriei oraşului Călimăneşti şi, respectiv Primăriei comunei Brăduleţ, în temeiul Legilor 18/1991, 169/1997 şi 1/2000, aceste cereri fiind în curs de soluţionare. Ca urmare, s-a reţinut că Legea nr. 10/2001 nu se aplică acestui teren conform dispoziţiilor art. 8.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat în termen recurs invocând neregularităţile prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Sub primul motiv de recurs s-a susţinut că în mod greşit terenul a fost încadrat la art. 8 din Legea nr. 10/2001, în realitate aplicându-se art. 7 din aceeaşi lege, terenul nefiind nici agricol nici forestier ci lot de casă iar faptul că terenul a trecut la GAC „16 februarie" nu schimbă natura sa juridică. S-a mai arătat că instanţa a ignorat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 care prevăd o despăgubire prin echivalent în cazul imposibilităţii restituirii în natură.
Petiţionarul s-a mai plâns de faptul că deşi prin contestaţie a solicitat anularea deciziei de respingere, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.
Recursul este nefondat şi se respinge pentru următoarele considerente:
Instanţele în mod corect au aplicat textele de lege la datele situaţiei de fapt.
P.T. a cumpărat un teren de 1600 mp situat în pădurea satului Călimăneşti care a fost atribuit în 1962 colectiviştilor, terenul intrând în perimetrul GAC 16 Februarie Jiblea Călimăneşti. Potrivit unei corespondenţe între reclamant şi Primăriile Călimăneşti şi Brăduleţ – reclamantul a mai adresat cereri de revendicare asupra terenului în litigiu în temeiul legilor funciare.
Constatând că instanţa a făcut o justă apreciere a situaţiei de fapt şi o corectă aplicare a textelor de lege incidente în cauză terenurile de natura celui în litigiu – cu privire la care există cereri de revendicare – nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a criticat interpretarea instanţei asupra naturii juridice a terenului deşi nu s-au făcut dovezi contrare, însuşi actul de dobândire vorbind despre un teren în pădure.
Se reţine totodată că prin respingerea acţiunii al cărui obiect era anularea deciziei emisă de pârâtă, instanţa s-a pronunţat asupra acţiunii cu obiectul arătat şi a motivat această soluţie. Cât priveşte neaplicarea dispoziţiilor referitoare la restituirea prin echivalent, pentru situaţia în care nu se poate restitui în natură, este de reţinut că reclamantul a cerut, fără alternativă, numai restituirea în natură, iar respingerea acestei cereri s-a făcut în condiţiile arătate în Decizia contestată.
Constatând că soluţiile instanţelor sunt legale şi temeinice şi că motivele invocate nu se pot reţine drept critici împotriva hotărârilor pronunţate, în raport de datele şi probele cauzei şi de motivarea deciziei curţii de apel urmează a se respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul T.D. împotriva deciziei nr. 7/A din 17 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 889/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 891/2003. Civil. L 10/2001. Recurs → |
|---|
