ICCJ. Decizia nr. 919/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 919
Dosar nr. 8759/2003
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 4873 din 18 octombrie 2001, reclamanţii M.V. şi M.I. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 1151 din 2 octombrie 2001 a Primarului Municipiului Brăila, pentru ca, în contradictoriu cu S.D., să se constate nelegalitatea acesteia, în sensul că, D.S. nu are calitatea de moştenitor al lui Ţ.M. şi M.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au notificat Primăriei Brăila să li se restituie în natură imobilul situat în Brăila, deoarece sunt unicii moştenitori ai defunctului Ţ.I. care moştenise la rândul său întreaga avere a părinţilor săi Ţ.M. şi M., proprietarii imobilului revendicat.
În dispoziţia contestată a fost trecut şi S.D. ca având aceleaşi drepturi cu reclamanţii.
Prin sentinţa civilă nr. 136 din 21 aprilie 2003, Tribunalul Brăila a admis acţiunea reclamanţilor M.I. şi M.V. împotriva dispoziţiei nr. 1152 din 2 octombrie 2001 a Primăriei municipiului Brăila în contradictoriu cu S.D.
A desfiinţat în parte dispoziţia nr. 1152 din 02 octombrie 2001 a Primăriei municipiului Brăila în sensul că, a înlăturat de la restituirea în natură a imobilului din Brăila, a pârâtului S.D. în indiviziune cu M.V. şi M.I.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamanţii au contestat dispoziţia Primăriei municipiului Brăila invocând lipsa calităţii de moştenitor a lui S.D.
Prin întâmpinarea formulată de S.D., acesta a susţinut că are dreptul să i se restituie imobilul în discuţie deoarece M. şi M.Ţ. au lăsat moştenitor pe Ţ.I. care a fost vărul primar al mamei sale S.M., mamele fiind surori şi că prin testamentul olograf din 15 august 1983 Ţ.I. a decis ca toate bunurile să le lase verişoarelor sale deoarece mama sa a fost soră cu N.M.
S.M. a decedat în 1973, iar testamentul a fost întocmit la 13 august 1983. Ca persoana să beneficieze de legat potrivit art. 664 C. civ., aceasta trebuia să fie invocată la data decesului persoanei testatoare. Mai mult, testamentul a fost revocat prin testamentul autentificat, ca atare D.S. nu are nici o calitate în a solicita un drept de moştenire de pe urma defunctului Ţ.M.I.
Împotriva acestei sentinţe civile au declarat apel pârâţii Primăria municipiului Brăila reprezentată prin Primar şi S.D. invocând aprecierea greşită a actelor dosarului reţinând în esenţă, că D.S. beneficiază de drepturi deoarece testamentul olograf şi certificatele de calitate nr. 409/1996 şi 99/2002 nu au fost anulate printr-o hotărâre definitivă.
Prin Decizia civilă nr. 103 din 27 iunie 2003, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor Primăria municipiului Brăila şi S.D. împotriva sentinţei civile nr. 136 din 21 aprilie 2003 a Tribunalului Brăila.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control a reţinut că actele invocate nu sunt de natură să statueze calitatea de moştenitor a pârâtului S.D., situaţie stabilită prin hotărârea definitivă şi irevocabilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S.D. prin care solicită constatarea faptului că acesta are calitate de moştenitor al persoanei fizice îndreptăţite Ţ.M., proprietara imobilului în cauză conform actelor de stare civilă depuse şi a certificatului de calitate nr. 409/1996 eliberat de B.N.P. C.L. şi care, prin notificarea depusă a acceptat moştenirea acesteia în condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În subsidiar, a solicitat să se constate calitatea de moştenitor al reclamantului S.D. în raport de testamentul lăsat de defunctul Ţ.I., verişoarelor acestuia, testament olograf dat la 18 august 1983 ulterior testamentului intimaţilor M., instanţa nepronunţându-se asupra valabilităţii acestui testament.
Recursul declarat de pârât este nefondat.
Imobilul în cauză a fost proprietatea defuncţilor M.Ţ. şi Ţ.M. care au avut un unic fiu pe Ţ.I., rămas unic moştenitor conform certificatului de moştenitor nr. 994/995 din 20 noiembrie 1973.
Urmare decesului acestuia intervenit în anul 1983, Ţ.I. a lăsat întreaga lui avere lui M.G. şi I. prin testamentul autentificat sub nr. 9107 din 29 iulie 1982.
Prin sentinţa civilă nr. 6900 din 28 august 1984 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 2884/1984, se stabileşte că M.G. şi I. sunt unicii moştenitori ai defunctului Ţ.M.I., eliberându-se în baza acestei sentinţe certificatul de moştenitor nr. 360/1985.
Pârâtul D.S. a solicitat nulitatea absolută a acestui certificat şi prin sentinţa civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti rămasă definitivă şi irevocabilă s-a constatat că acesta nu are calitate procesuală activă în proces, deci nu are calitate de moştenitor, menţinându-se efectele certificatului de moştenitor nr. 360 din 11 aprilie 1985.
Astfel, în mod corect instanţele au reţinut că pârâtul nu are calitate de moştenitor, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti pronunţându-se definitiv şi irevocabil sub acest aspect.
În acest sens, este lipsită de relevanţă susţinerea pârâtului Municipiul Bucureşti că la data emiterii deciziei sale nu era pronunţată sentinţa civilă nr. 615/2002 atâta vreme cât pe parcursul soluţionării contestaţiei s-a pronunţat Decizia rămasă definitivă şi irevocabilă care se referea la lipsa calităţii de moştenitor a pârâtului S.D.
Corect instanţa de apel nu a putut reţine susţinerile pârâtului cu privire la efectele privind dreptul la moştenire al acestuia, produse de certificatul de calitate nr. 409/96 şi testamentul olograf din 1983, care nu au fost anulate de instanţă, atâta vreme cât Judecătoria sectorului 3 s-a pronunţat tocmai în raport cu aceste acte.
Recurentul S.D. neavând calitate de persoană îndreptăţită şi văzând autoritatea de lucru judecat conferită de sentinţa civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, recursul promovat de pârât se priveşte nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.D. împotriva deciziei civile nr. 103 A din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 924/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 920/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
