ICCJ. Decizia nr. 920/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 920
Dosar nr. 8760/2003
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2001 sub nr. 4872 pe rolul Tribunalului Brăila reclamanţii M.V. şi M.I., în contradictoriu cu Primăria municipiului Brăila şi S.D., au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1152 din 2 octombrie 2001 emisă de Primarul municipiului Brăila, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că S.D. nu are calitatea de moştenitor a proprietarilor imobilului Ţ.M. şi M.Ţ. şi, în consecinţă nu este îndreptăţit să i se restituie în natură, în indiviziune cu reclamanţii imobilul situat în Brăila.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că au notificat Primăria Brăila să li se restituie în natură imobilul şi au făcut dovada că sunt unici moştenitori ai defunctului Ţ.I., care la rândul său moştenise întreaga avere a părinţilor săi Ţ.M. şi M.Ţ., proprietarii imobilului revendicat.
Cu toate acestea, arată reclamanţii, în dispoziţia contestată a fost trecut ilegal şi S.D. care nu a făcut nici o dovadă că este moştenitorul lui Ţ.I.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 135 din 21 aprilie 2003, a admis contestaţia şi a desfiinţat în parte dispoziţia nr. 1152 din 2 octombrie 2001 a Primarului Municipiului Brăila, în sensul că înlătură de la restituirea în natură a imobilului în litigiu pe S.D.
Instanţa de fond a reţinut că M.V. (ca moştenitor al tatălui său M.G.) şi M.I. sunt unicii moştenitori ai defunctului Ţ.I., situaţie stabilită şi printr-o hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 6900/1984 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti).
În baza acestei hotărâri a fost emis certificatul de moştenitor nr. 360 din 11 aprilie 1985 stabilindu-i drept moştenitori pe reclamanţi, iar pârâtul S.D. a formulat o acţiune solicitând anularea certificatului de moştenitor, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002, stabilindu-se că acesta nu are calitatea procesual activă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Primăria Municipiului Brăila şi S.D. invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 104 din 27 iunie 2003, a respins ca nefondate apelurile, reţinând în esenţă că sentinţa civilă nr. 615/2002 pronunţată de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, a stabilit că pârâtul S.D. nu are calitate procesual activă să solicite anularea certificatului de moştenitor eliberat reclamanţilor.
În motivarea acestei hotărâri, analizându-se actele evocate de către pârâtul S.D., certificatul de calitate nr. 409/1996 şi testamentul olograf din anul 1983, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acestea nu-i conferă calitatea de moştenitor al autorului Ţ.I. şi implicit nici calitatea de a promova o acţiune în anularea certificatului de moştenitor emis în urma decesului acestuia.
S-a reţinut deasemenea că nu are nici o relevanţă juridică faptul că hotărârea judecătorească mai înainte menţionată nu era pronunţată la data emiterii de către Primarul Municipiului Brăila a dispoziţiei nr. 1152 din 2 octombrie 2001, întrucât pe parcursul soluţionării contestaţiei împotriva acestuia hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilind, contrar opiniei Primăriei, că S.D. nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor al imobilului în litigiu.
Împotriva acestei decizii pronunţate de către instanţa de apel a declarat recurs numai pârâtul S.D., invocând motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine în primul rând că instanţele au reţinut în mod greşit că reclamanţii sunt unici moştenitori ai lui Ţ.I., dar nu au sesizat că acesta, la data decesului, nu avea în patrimoniul său imobilul în litigiu, şi în consecinţă, nici prin dispoziţia primarului nu se putea considera că reclamanţii sunt moştenitori şi în această calitate să li se restituie imobilul în litigiu în indiviziune cu recurentul.
Recurentul solicită ca în ipoteza în care se va aprecia că primul motiv de recurs nu este întemeiat să se constate calitatea de moştenitor a sa în raport de testamentul olograf din data de 15 august 1983 lăsat de defunctul Ţ.I. verişoarelor sale C.N., T.E., în calitatea sa de nepot de soră.
Recurentul face menţiunea că instanţa nu s-a pronunţat în legătură cu valabilitatea acestui testament.
Recursul este nefondat.
Astfel în ceea ce priveşte prima susţinere care oricum nu se prezintă motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., urmează a reţine că atâta timp cât recurentul nu a formulat în termen legal, o contestaţie la Decizia nr. 1152 din 2 octombrie 2001, drepturile reclamanţilor consfinţite prin decizie, nu pot fi contestate.
Referitor la cea de a doua susţinere urmează a constata că instanţele analizând împrejurarea dacă recurentul are sau nu calitatea de moştenitor au reţinut, având în vedere soluţia pronunţată de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002, rămasă definitivă şi irevocabilă, că atât testamentul olograf invocat cât şi certificatul de calitate nu-i conferă recurentului calitatea de moştenitor.
În consecinţă nu este incidentă în cauză ipoteza prevăzută de pct.10 al art. 304 C. proc. civ., instanţa pronunţându-se asupra mijlocului de apărare şi asupra dovezii administrate.
Astfel fiind pentru considerentele mai înainte arătate constatând că nici o critică nu este întemeiată, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.D. împotriva deciziei civile nr. 104 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 919/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 806/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
