Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 15655/107/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI prin D.G.F.P A., împotriva sentinței civile nr. 1028/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București reprezentat de DGFP A. și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală întrucât nu există contradictorialitate între considerentele hotărârii pronunțată de instanța de fond și dispozitivul acesteia, fiind corect constatat aplicabile în speța de față prevederile art. 221/2009.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 16.12.2011 pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, reclamanta U. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic al condamnării defunctului U. N. prin sentința penală nr. 465/1958 pronunțată de Tribunalul M. Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr. 180/1959 pronunțată de Tribunalul Suprem – Colegiul M. pentru săvârșirea faptei de tăinuire; să fie obligat pârâtul la plata daunelor morale în favoarea reclamantei în sumă de 146.100 euro reprezentând prejudiciul moral suferit prin condamnarea soțului său și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1028/2012, prima instanță a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul politic al condamnării soțului reclamantei U. N., decedat, la pedeapsa închisorii de 4 ani și 3 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 465/1958 pronunțată de Tribunalul M. Cluj în dosar nr. 52/1958 și a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este soția defunctului U. N.. Prin sentința penală 465/1958 pronunțată de Tribunalul M. al Regiunii a III –a Militară Cluj în dosar nr. 52/1958, soțul reclamantei a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani și 3 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare.
Infracțiunea pentru comiterea căreia a fost condamnat soțul reclamantei respectiv infracțiunea de nedenunțare, constituie de drept condamnare cu caracter politic potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din legea 221/2009, astfel că primul capăt de cerere a fost admis.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale solicitate, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 1358/2010 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată de S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Ca urmare, articolul care constituia temeiul legal al acordării daunelor morale fiind declarat neconstituțional și-a încetat efectele și nu mai poate fi aplicat de instanță care este obligată să respecte deciziile Curții Constituționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În expunerea motivelor, recurentul arată că instanța de fond trebuia să se mărginească să constate numai dacă măsura administrativă, respectiv condamnarea, suferite de antecesorii săi, se încadrează într-una din situațiile prevăzute la art. 1, respectiv art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din Legea 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic, condamnarea pronunțată pentru infracțiunile prevăzute de Decretul nr. 199/1950. Ca atare, legiuitorul a considerat că nu se mai impune dovedirea caracterului politic al unei astfel de condamnări.
(continuarea deciziei civile nr. 15/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Normele juridice cuprinse în art. 1 lit. i din Legea nr. 221/2009 au caracter obiectiv, sunt independente de subiectele raportului juridic concret, prevăzând în mod abstract caracterul politic de drept pentru orice condamnare pentru infracțiunile prevăzute de Decr. nr. 199/1950.
În cadrul raporturilor juridice concrete, subiectul care se consideră beneficiarul acestor norme juridice trebuie să facă dovada că hotărârea prin care a fost condamnat se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 221/2009, situație în care legea prezumă caracterul politic și nu mai este necesar să-l dovedească.
Ca urmare, plecând de la norma abstractă, obiectivă cuprinsă în textele legale menționate din lege, se impunea ca instanța de fond să constate că situația concretă a soțului reclamantei se încadrează în aceste prevederi și ca urmare, condamnarea suferită de acesta are caracter politic.
Pe cale de consecință, soluția primei instanțe sub acest aspect este corectă, criticile recurentului fiind apreciate ca nefondate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. pr. civ., urmează a fi respins recursul pârâtului.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 1028/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C./21.01.2013
N.P./2 ex/07.02.2013
Jud. fond – L. V.
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 657/2013. Curtea de Apel ALBA... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 203/2013. Curtea de... → |
|---|
