Validare poprire. Decizia nr. 288/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 16195/306/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 288/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de terțul poprit R. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 321/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat D. T. pentru recurentul terț poprit, avocat N. S. pentru intimatul creditor F. L. România IFN S.A., lipsă fiind intimatul debitor S.C. G. M. S.R.L.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că intimatul creditor F. L. România IFN S.A a depus o cerere prin care solicită comunicarea recursului și a înscrisurilor depuse în susținerea acestuia întrucât a primit doar citația, și s-a depus cu adresă din partea recurentului terț poprit R. B. S.A. dovada comunicării directe a recursului cu intimatul creditor și intimatul debitor, taxă judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de1 leu. Nu s-a depus întâmpinare.
Mandatara intimatului creditor, avocat N. S., depune împuternicire avocațială, întâmpinare cu înscrisuri, și confirmă primirea recursului.
Mandatarul recurentului terț poprit depune împuternicire avocațială și confirmă primirea întâmpinării față de care nu solicită termen întrucât a luat cunoștință despre conținutul acesteia.
Se acordă cuvântul părților pe excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul creditor.
Mandatarul recurentului terț poprit solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, recursul fiind declarat în termen. Din fila de comunicare existentă la dosar rezultă că hotărârea a fost comunicată terțului poprit la 6.12.2012, iar recursul a fost trimis pe fax la 21.12.2012, deși poartă ștampila de înregistrare la Tribunalul Sibiu la 27.12.2012.
Mandatara intimatului creditor susține excepția invocată. Comunicarea hotărârii s-a făcut către terțul poprit la 6.12.2012, iar termenul de recurs s-a împlinit la 22.12.2012; într-adevăr recursul poartă ștampila de înregistrare la bancă ca fiind 21.12.2012, dar la Tribunalul Sibiu este înregistrat la 27.12.2012.
Instanța, pentru a verifica susținerile părților unește cu fondul excepția tardivității declarării recursului.
Mandatarul recurentului terț poprit solicită admiterea recursului declarat, modificarea în tot a deciziei reculate în sensul admiterii apelului declarat, și pe fond respingerea cererii de validare a popririi formulată de creditorul F. L. România IFN S.A. În drept se invocă art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Apreciază că soluțiile pronunțate la fond și în apel sunt greșite în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 456 Cod pr. civ. În opinia sa, la stabilirea mecanismului potrivit căruia funcționează poprirea trebuie avute în vedere două etape și anume: prima presupune indisponibilizarea sumelor de bani intrate în contul debitorului și plata direct creditorului, și a doua ce vizează efectele suspendării, în ce moment intervine aceasta și în ce măsură afectează obligațiile terțului poprit. În acest sens, susține că până la intervenirea suspendării executării, poprirea își produce pe deplin efectele, în sensul indisponibilizării sumelor de bani intrate în contul debitorului, și care se conservă pe durata suspendării, debitorului nefiindu-i permis să facă plăți din acestea – obligație ex tunc. După intervenirea suspendării executării, apreciază că obligațiile terțului poprit sunt suspendate, atât în ce privește obligația de indisponibilizare a sumelor de bani viitoare ce intră în cont ulterior suspendării, cât și a obligației de a consemna sau plăti sumele de bani indisponibilizate până la data suspendării – obligație ex nunc. Altfel spus, de la momentul suspendării executării, sumele de bani ce intră în contul debitorului sunt la dispoziția acestuia. Susține că nu poate fi dată o altă interpretare dispozițiilor art. 457 Cod pr. civ. întrucât s-ar nesocoti dispozițiile art. 403 Cod pr. civ. În sprijinul acestor susțineri face comparație între art. 457 alin 2 Cod pr. civ. și art. 148 alin 2 indice 2 și 3 din Codul de procedură fiscală referitoare la suspendarea executării silite.
În ce privește invocarea de către parte, atât la fond cât și prin întâmpinare, a unor decizii pronunțate de Curtea Constituțională, solicită a nu fi luate în considerare, întrucât aceasta este înafara sistemului judiciar și nu are prerogative de interpretare a legii. Instanța nu este legată de modul de interpretare dat de Curtea Constituțională prin considerente, și doar deciziile admise sunt definitive și obligatorii, ori cele invocate de parte sunt de respingere. Depune concluzii scrise.
Mandatara intimatei creditoare pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Motivul de nelegalitate pe care terțul își întemeiază recursul nu este aplicabil în cauză, hotărârea nefiind lipsită de temei legal și nici pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Criticile recurentului vizează doar aplicarea și interpretarea greșită a art. 457 alin 2 Cod pr. civ. Ori prin motivele de recurs terțul poprit redă eliptic acest text legal, excluzând tocmai partea din text pe care a încălcat-o, încercând să inducă în eroare instanța de recurs. Apreciază că în mod corect cele două instanțe s-au pronunțat și au interpretat dispozițiile art. 457 alin 2 Cod pr. civ. reținând că obligația terțului poprit de a indisponibiliza sumele de bani ce intră în contul debitorului se întinde și pe perioadă suspendării executării silite – învederează decizia Curții Constituționale depusă la acest termen.
Se mai arată de către mandatara intimatului creditor că terțul poprit nu a respectat prevederile legale. Reaua credință a terțului poprit reiese și din susținerile acestuia în sensul că, în dosarul nr._/306/2011 al Judecătoriei Sibiu instanța a dispus suspendarea executării silite sub toate aspectele, inclusiv cu privire la indisponibilizarea sumelor intrate în conturile poprite, după data executării silite. Având în vedere că se încearcă din nou inducerea în eroare a instanței, solicită sancționarea acestuia prin aplicarea unei amenzi civile în baza art. 108 ind. 1 pct. 1 lit,. 1 Cod pr. civ. raportat la art. 723 Cod pr. civ., conduită ce poate fi calificată ca abuz de drept.
Totodată, se mai arată că la fond și în apel terțul poprit a recunoscut că a permis debitorului efectuarea de plăți, motivând că sumele devin libere pentru titularul de cont după suspendarea executării. Debitorul G. M. SRL a încasat prin conturile deschise, până la data înființării popririi, suma de 1.164.945,94 lei, și a efectuat plăți de 1.163.207,93 lei. Terțul poprit a permis debitorului G. M. să facă plăți de 4 ori mai mari decât creanța de 340.801.64 lei pe care o avea față de F. L. și pentru care s-a dispus înființarea popririi.
Precizează, la solicitarea instanței, că suspendarea provizorie a executării silite a fost dispusă până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare, care a fost respinsă.
Având cuvântul asupra solicitării de aplicare a unei amenzi civile, mandatarul terțului poprit arată că cererea este neîntemeiată, o apărare calificată nu poate fi considerată abuz de drept.
Mandatara intimatului creditor arată că nu mai susține excepția netimbrării recursului invocată prin întâmpinare, având în vedere depunerea taxei de timbru.
Cu cheltuieli de judecată, depune două facturi – de 5490,84 lei și 8119,27 lei.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 3267 din 24.04.2012 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă cererea de validare a popririi formulată de creditoarea F. L. ROMANIA IFN S.A. București în contradictoriu cu debitoarea ..R.L. Sibiu și terțul poprit S.C. R. B. S.A. București și, în consecință, a fost validată poprirea înființată de executorul judecătoresc C. H. în dosarul execuțional 134/2011, prin adresa de înființare din 28.10.2011, asupra conturilor pe care societatea debitoare ..R.L. Sibiu le are deschise la terțul poprit S.C. R. B. S.A. până la concurența sumei de 340.801,64 lei.
De asemenea a fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma poprită și cheltuieli de judecată în sumă de 10,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în baza titlului executoriu contractul de leasing financiar 851/12.05.2010 s-a înființat poprirea asupra debitelor datorate de terțul poprit . București debitorului . Sibiu.
Urmare adresei de înființare a popririi comunicată terțului poprit la data de 02.11.2011, s-a înființat poprirea asupra contului deschis de debitor la această bancă până la concurența sumei de 340.801,64 lei.
Executarea silită a fost suspendată până la soluționarea contestației la executare formulată de debitor iar în ianuarie 2012 s-a comunicat terțului poprit reluarea executării după respingerea contestației la executare.
Din actele dosarului rezultă că s-au îndeplinit toate operațiunile necesare executării silite a debitoarei.
Potrivit art. 457 alin. 1 ind. 1 Cod proc.civ., în cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi cât și încasările viitoare, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text normativ, de la data sesizării băncii, sumele existente precum si cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura realizării creanței.
Totodată, începând cu momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va putea face nicio plata și nicio operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizata, cu excepțiile prevăzute de lege.
Începând cu data înființării popririi și a indisponibilizării sumelor datorate de debitoare, în perioada 02.11._12, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la dosar, filele 179 – 213 dosar, rezultă că debitoarea a efectuat mai multe plăți, prin ordin de plată, transferând din contul său și în favoarea terțului poprit mai multe sume de bani, totalizând suma de cca. 1.164.945,94 lei. Astfel cum susține terțul poprit, aceste sume au fost plătite în perioada în care executarea silită a fost suspendată.
După reluarea executării, în ianuarie 2012, în contul debitoarei nu au mai fost înregistrate operațiuni semnificative, plătindu-se creditoarei suma de 1203 lei.
Se reține așadar că prin punerea la dispoziția debitorului a sumelor existente în contul acestuia, ulterior înființării popririi, terțul poprit a încălcat dispozițiile art. 457 alin.2 Cod proc. civ., efectuând plăți și operațiuni de natură a diminua suma indisponibilizată, fără a exista dispoziții legale de excepție care să-i permită acest lucru.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de terțul poprit S.C. R. B. S.A a fost respins prin decizia civilă nr. 321/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă.
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că chestiunea esențială care se impune a fi lămurită este aceea a efectelor suspendării executării silite prin poprire.
În acest sens s-a constatat că potrivit art. 457 al. 2 teza a doua din C. pr. civ. „la data sesizării băncii sumele existente precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va face nici o altă plată sau operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată”.
Aceste prevederi legale trebuie interpretate în sensul că, pe de o parte indisponibilizarea vizează atât sumele existente în contul debitorului la momentul băncii cât și cele provenite din încasările viitoare, iar pe de altă parte că indisponibilizarea este extinsă și pe durata suspendării executării silite prin poprire tocmai pentru a nu zădărnici recuperarea sumelor aferente titlului executoriu.
Prin urmare suspendarea executării silite prin poprire nu înseamnă că pe timpul suspendării debitorul are dreptul de a dispune liber de disponibilitățile bănești din conturi și de a efectua orice operațiune bancară, ci are ca efect doar neefectuarea pe viitor, pe o perioadă determinată, a altor acte de executare, sumele aflate în conturile bancare indisponibilizate neputând fi distribuite creditorilor pe durata suspendării.
Că este așa o dovedește și jurisprudența Curții Constituționale care prin deciziile nr. 1280/2011 și nr. 266/2012 a dat aceeași interpretare prevederilor art. 457 al. 2 C.pr.civ.
Potrivit copiei dovezii de comunicare (fila 64 verso dosar fond) apelanta a primit adresa de înființare a popririi la 4.11.2011 aceasta însemnând că toate plățile efectuate din contul debitoarei în perioada 4.11._12 au contravenit prevederilor legale susmenționate.
Cum contul debitoarei . a început să fie alimentat din data de 24.11.2011 - după cum reiese din centralizatorul întocmit de intimata F. L. ROMANIA IFN S.A. la fila 169 dosar fond – nu mai au relevanță susținerile apelantei referitoare la data primirii adresei de înființare a popririi și data efectivă a indisponibilizării conturilor 4.11. sau 7.11.2011.
Pentru aceste considerentele în temeiul art. 296 C.pr.civ. apelul a fost respins iar sentința atacată păstrată.
Intimata F. L. ROMANIA IFN S.A. a solicitat cheltuieli de judecată în apel însă nu a făcut dovada cuantumului și a achitării acestora prin depunerea unei chitanțe sau facturi fiscale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de intimată la fond, cum aceasta nu a înțeles să declare apel și să critice sentința sub acest aspect, tribunalul fiind ținut să analizeze hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs terțul poprit, solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de validare a popririi formulată de creditorul F. L. IFN SA ca nefondată.
În motivarea recursului, recurenta apreciază că decizia atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv art. 457 alin. 2 Cod procedură civilă. Recurenta consideră că efectele suspendării executării silite prin poprire rezidă în suspendarea indisponibilizării sumelor din conturile debitorului poprit pe durata suspendării executării silite, debitorul putând dispune liber asupra disponibilităților bănești din conturi, sume cu care a fost creditat contul poprit în momentul suspendării executării silite și putând efectua orice operație bancară pe toată durata suspendării executării silite prin poprire cu privire la aceste sume. Din certificatul de grefă emis la data de 18.11.2011 rezultă că prin încheierea din 17.11.2011 dată în dosar nr._/306/2011 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite sub toate aspectele inclusiv cu privire la măsura indisponibilizării sumelor cu care au fost creditate conturile poprite după data executării silite.
Dacă instanța de executare ar fi urmărit doar suspendarea distribuirii sumelor indisponibilizate aflate în conturi până la data dispunerii suspendării ar fi precizat acest lucru prin încheierea de suspendare a executării. Ca urmare, recurenta interpretează această suspendare în sensul încetării oricărui act de executare, inclusiv acela de indisponibilizare, asupra tuturor sumelor intrate în conturile poprite de la data suspendării până la încetarea măsurii suspendării, astfel că terțul poprit nu s-a opus exercitării libere a dreptului de proprietatea titularului contului asupra sumelor respective.
Se precizează că sumele eliberate de terțul poprit R. B. în perioada 18.11._12, respectiv perioada suspendării executării silite, din conturile debitorului poprit . reprezintă exclusiv sume care au creditat conturile curente ale debitorului . în perioada suspendării executării silite, perioada în care debitorul poprit a avut dreptul de a dispune liber asupra disponibilităților bănești cu care au fost creditate conturile sale și putând efectua orice operațiune bancară.
Instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 457 alin. 2Cod procedură civilă, în ce privește efectele suspendării executării silite prin poprire, pronunțând o hotărâre nelegală.
Cu privire la plățile efectuate de debitorul poprit pe perioada suspendării executării silite se precizează că nici o plată nu a fost făcută în favoarea terțului poprit neexistând între titularul contului și recurentă alt raport juridic decât cel născut din contractul de cont curent. Întrucât recurenta a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa de executorul judecătoresc prin adresa de înființare a popririi, solicită respingerea cererii de validare a popririi formulată de creditorul F. L. ROMANIA IFN S.A. ca nefondată.
Prin întâmpinarea depusă, intimata creditoare F. L. ROMANIA IFN SA a invocat excepția netimbrării recursului și excepția tardivității. Pe fond, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Întrucât între actele depuse de recurentă nu se regăsea taxa de timbru s-a solicitat anularea ca netimbrat a recursului. Din actele comunicate de instanță nu reiese dacă recurenta a respectat termenul de depunere a recursului, astfel că se invocă tardivitatea acestuia. Pe fondul recursului se solicită respingerea acestuia, susținând în esență, că potrivit art. 457 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, la data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlu executor, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire terțul poprit nu face nici o altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat fără echivoc prevederile menționate, și în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 1280/29.09.2011. Recurenta cu rea credință încearcă să inducă în eroare instanța în sensul că suspendarea provizorie a executării silite s-a dispus până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare. Potrivit extraselor de cont depuse de terțul poprit G. M. a încasat prin conturile deschise, după data înființării popririi suma de 1.164.945,94 lei. Terțul poprit a primit adresa de înființare a popririi la data de 4.11.2011, astfel că toate plățile efectuate în contul debitorului în perioada 4.11._12 sunt contrare prevederilor legale.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 457 alin. 2 Cod procedură civilă, la data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.
Așadar, legea prevede expres care sunt obligațiile terțului poprit bancă, în cazul înființării unei popriri pe conturile bancare ale unui debitor, inclusiv faptul că nici pe perioada suspendării executării silite, banca nu poate face nici o plată care să diminueze suma indisponibilizată.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, susținerile recurentei sunt contrare prevederilor legale, care sunt explicite și nu necesită interpretări. Banca are obligația indisponibilizării sumelor de bani intrate în contul debitorului, atât înainte cât și în timpul suspendării executării silite, în limitele acoperirii creanței. Efectele suspendării executării silite în ceea ce privește poprirea se rezumă la menținerea indisponibilizării sumelor existente în cont și a celor care intră, fără însă a se proceda la vreo plată către creditor până la încetarea suspendării executării. Această interpretare se regăsește și în decizia nr. 1280/2011 a Curții Constituționale, așa cum corect a reținut și instanța de apel.
Suspendare nu semnifică o desființare a popririi, ci doar o temporizare a plăților, căci dacă s-ar proceda altfel poprirea, ca formă de executare silită și-ar pierde esența. Evident, că are loc o îngrădire a dreptului de proprietate a debitorului asupra contului său, însă este o îngrădire temporară și justificată de o dispoziție dată în executarea unui titlu de creanță. Tocmai acesta este rolul băncii-terț poprit, de a nu permite accesul debitorului la sumele blocate din conturile sale.
Instanța care a dispus suspendarea provizorie a executării silite prin poprire nu trebuie să menționeze că se suspendă doar distribuirea sumelor indisponibilizate în conturile poprite, căci acest lucru se realizează în baza dispozițiilor legale exprese menționate anterior.
În ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare, acestea sunt neîntemeiate și vor fi respinse. Astfel, taxa de timbru a fost depusă la dosar –fila
(continuarea deciziei civile nr. 288/2013 pronunțată în dosar nr._ )
16 din dosar, iar depunerea recursului s-a făcut în termenul procedural de 15 zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, respectiv comunicarea deciziei atacate s-a făcut la 06.12.2012, iar recursul a fost declarat și înregistrat la fax-ul instanței la data de 21.12.2012, deci în termenul prevăzut de lege. Faptul că ștampila de înregistrare a Tribunalului Sibiu poartă data de 27.12.2012 se datorează circuitului administrativ din instanță.
Instanța va respinge cererea intimatei de a aplica o amendă civilă recurentului ca neîntemeiată, în condițiile în care susținerile sale se încadrează în limitele dreptului la apărare.
Având în vedere aceste argumente de drept se va respinge ca nefondat recursul terțului poprit, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimatei creditoare, pentru că nu au fost dovedite. Aceasta în condițiile în care, deși s-a depus o factură care conține un onorariu plătit de F. L. Romania IFN SA avocatului care a reprezentat societatea în prezenta cauză, nu există nici o mențiune care să ateste faptul că plata s-a făcut pentru serviciile prestate în dosar nr._, pentru redactare întâmpinare, asistență juridică și reprezentare în faza de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de terțul poprit R. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 321/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția I Civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, M. R. |
Red. A.N.
Tehn. A.N./21.06.2013
2 ex/MR
jud. apel – S. R., M. B.
jud. fond – Ș. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 471/2013. Curtea de... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 196/2013. Curtea de... → |
|---|
