Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 15588/107/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A., împotriva sentinței civile nr. 1677/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata reclamantă S. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata reclamantă S. S. solicită respingerea recursului declarat de pârât și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de pârât, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamantei, instanța de fond reținând în mod greșit caracterul politic al măsurii deportării etnicilor germani în URSS, înainte de 06.03.1945. In acest sens este și practica Curții de Apel A. I. și decizia nr. 15/2012 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, în sensul că această măsură nu se circumscrie prevederilor speciale ale legii 221/2009.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.09.2011 pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta S. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic abuziv al deportării la muncă obligatorie în Rusia sovietică în perioada 14.01.1945 – 28.10.1949 a mamei reclamantei, numita Konnerth Susanna; să se constate calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la măsuri reparatorii prin despăgubire, pentru suferințele îndurate de mama acesteia în perioada deportării cât și după această perioadă; să fie obligat S. R. prin organele sale abilitate la plata despăgubirilor ce îi revin reclamantei în calitate de urmaș direct al victimei metodelor comuniste aplicate cu încălcarea legii și acceptate de S. R. față de cetățenii săi, cu obligarea la despăgubiri conform legii 221/2009 cât și conform actelor normative în materie.
Prin sentința civilă nr. 1677/2012, prima instanță a admis în parte acțiunea și a constatat caracterul politic al deportării antecesoarei reclamantei la muncă obligatorie în URSS în perioada 14.01.1945 – 28.10.1949, respingând în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este fiica def. Konnerth S.. Din carnetul de muncă al antecesoarei reclamantei rezultă că în perioada 15.01.1945 – 28.10.1949 aceasta a fost dusă la muncă în URSS.
Instanța de fond a apreciat că măsura deportării antecesoarei reclamantei împreună cu familia acesteia pe intervalul de timp sus menționat are caracter politic în sensul prevederilor Legii 221/2009, astfel că primul capăt de cerere a fost admis.
Cât privește cererea de acordare a daunelor morale solicitate, aceasta a fost respinsă, reținându-se că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 au fost constatate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/2010 Curtea Constituțională, astfel că și-au încetat efectele.
Cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ. a fost apreciată ca prescrisă în condițiile în care termenul general de prescripție în cazul cererilor în răspundere civilă delictuală este de 3 ani conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, începând să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Acest termen de prescripție nu a început să curgă până la data de 22.12.1989 având în vedere contextul social – istoric și menținerea regimului politic care a dispus aceste măsuri, însă după această dată, nimic nu i-a împiedicat pe reclamanți să formuleze o cerere în acordarea daunelor morale în termenul general de prescripție de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii.
În expunerea motivelor, recurentul susține în esență că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii nr. 221/2009, întrucât deportarea etnicilor germani în URSS nu are caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009. Luarea acestei măsuri a fost determinată de apartenența antecesorului reclamantului la etnia germană și nu atitudinea acestuia față de regimul comunist.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune în constatarea caracterului abuziv al măsurilor luate față de antecesoarea sa cu ocazia deportării în URSS în 14.01.1945 – 28.10.1949și de acordare de daune morale pentru prejudiciul cauzat de aceste măsuri.
Dispozițiile Legii nr. 221/2009 sunt fără echivoc în sensul că beneficiari ai acestei legi sunt persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, ori măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989 pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instituit la 6 martie 1945.
În speță, măsura administrativă a deportării a fost luată față de mama reclamantei începând cu data de 14.01.1945, respectiv înainte de perioada de referință a Legii nr. 221/2009, iar această măsură a avut la bază rațiuni de ordin etnic și a fost dispusă înainte de instaurarea regimului totalitar, aspecte de altfel necontestate de reclamant.
Persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, beneficiază de drepturile acordate printr-un act normativ special, respectiv prin O.G. nr. 105/1999, care reglementează atât categoriile de persoane care intră sub incidența acestui act normativ cât și drepturile de care beneficiază acestea, inclusiv dreptul la o indemnizație lunară pentru perioada deportării.
Pe cale de consecință, măsurile de deportare în URSS luate față de etnicii germani nu se încadrează în categoria măsurilor administrative avute în vedere de legiuitor prin Legea nr. 221/2009.
În sensul neaplicării prevederilor Legii nr. 221/2009 în cazul persoanelor deportate în URSS s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat prin decizia nr. 15/2012, dată în recurs în interesul legii, că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. 3 din același act normativ și art. 2 alin. 1 din O.U.G: nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.”
Față de cele ce preced, Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor legii speciale, deportarea realizată de armata sovietică cu privire la cetățenii români de etnie germană neintrând sub incidența Legii 221/2009.
În aceste condiții, Curtea constată că în ce privește măsura luată față de mama reclamantei nu sunt incidente prevederile Legii nr. 221/2009, astfel că acțiunea sa nu poate fi primită pe un astfel de fundament juridic.
Față de aceste considerente, Curtea constată că criticile aduse de recurent sentinței atacate se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanța de fond făcând o greșită aplicare a prevederilor
(continuarea deciziei civile nr. 65/31.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Legii nr. 221/2009. Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul pârâtului și în temeiul art. 312 C. pr. civ. va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge în întregime acțiunea reclamantei.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 1677/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ pe care o modifică în sensul că respinge în întregime acțiunea civilă formulată de către reclamanta S. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc./Tehn. M.F.C./01.02.2013
N.P./2 ex/15.02.2013
Jud. fond – L. V.
| ← Servitute. Decizia nr. 663/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 607/2013. Curtea de... → |
|---|
