Servitute. Decizia nr. 663/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 663/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 2331/203/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 663/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. A. M.-președinte secție
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții G. Ș. și G. M. împotriva deciziei civile nr. 28/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză, la prim strigare, se prezintă avocat B. D. L. pentru recurenții reclamanți, avocat P. M. pentru intimata pârâtă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită și faptul că s-a depus întâmpinare din partea intimatei pârâte C. M. formulată prin avocat.
Cauza a fost strigată peste rând, la începutul ședinței de judecată, fiind solicitată la amânări fără discuții.
Mandatarul recurenților reclamanți solicită comunicarea întâmpinării depuse de parte și acordarea unui termen pentru studiul acesteia.
Se comunică un exemplar din întâmpinare mandatarului recurenților.
Mandatara intimatei pârâte solicită instanței a pune în vedere recurenților să comunice și intimatei documentele depuse la dosar, unul atașat motivelor de recurs și celălalt depus la termenul anterior constând într-o expertiză extrajudiciară.
Întrebată fiind de instanță dacă s-au discutat probe la termenul anterior sau dacă aceste înscrisuri au fost încuviințate ca probe, mandatara intimatei pârâte răspunde negativ.
Instanța în deliberare, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru studiul întâmpinării depuse cu nerespectarea termenului procedural, motiv pentru care respinge cererea de amânare și lasă cauza la a doua strigare, în ordinea listei de ședință.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut a doua oară în ședință publică se prezintă aceleași părți.
Procedura legal îndeplinită.
Mandatarul recurenților reclamanți arată că nu are cereri de formulat.
Mandatara intimatei pârâte arată că nu are cereri de formulat, dar solicită instanței a nu fi luată în considerare expertiza extrajudiciară depusă de recurenți și necomunicată, nefiind opozabilă pârâtei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile de discutat, instanța constată cauza în tare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenților reclamanți avocat B. D. L. solicită admiterea recursului declarat, modificarea hotărârii pronunțate de Tribunalul A. în sensul stabilirii servituții de trecere în varianta adoptată de instanța de fond, respectiv pe aliniamentul A-B-C-D.
Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Susține că hotărârea din apel este dată cu greșita aplicare a legii. Varianta adoptată de instanța de apel pentru stabilire servituții de trecere necesită amenajări speciale și presupune costuri suplimentare pentru recurenți, în timp ce varianta aleasă de prima instanță este folosită de părți de peste 25 de ani și este cea mai puțin păgubitoare.
În ce privește cheltuielile de judecată arată că aceasta trebuie acordate, fiind făcute de recurenți și justificate la dosar.
Apreciază că motivarea instanței de apel referitoare la prezența câinilor recurenților care ar lăsați liberi, fără lesă, nu poate fi primită fiind străină de natura pricinii.
Mandatara intimatei pârâte avocat P. M. solicită respingerea recursului, menținerea ca legală a hotărârii pronunțate în apel.
Cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, depune chitanță.
Apreciază nefondate criticile aduse de pârâți prin motivele formulate. Motivul de recurs prin care recurenții invocă faptul că hotărârea este neîntemeiată întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină nu poate fi primit de instanță, având în vedere că potrivit art. 302 ind. 1 Cod pr. civ. în recurs se pot invoca doar motive de nelegalitate nu și de netemeinicie. Pe de altă parte, instanța de apel a motivat în fapt și în drept soluția adoptată făcând referire la sediul materiei în ceea ce privește servitutea de trecere, art. 576, art. 616 și urm. din Codul civil.
În ce privește varianta aleasă de instanța de apel, arată că aceasta respectă dispozițiile art. 618 cod civil fiind cea mai puțin păgubitoare pentru fondul aservit, în timp ce varianta solicitată de recurenți profită doar acestora deoarece drumul de trecere este la o distanță foarte mică de casa reclamantei, pin curtea acesteia. Este important și aspectul legat de familia intimatei care are o fiică suferindă de handicap locomotor, din cauza căruia este nevoită să stea în scaun cu rotile. În situația în care drumul de trecere ar rămâne cel stabilit de instanța de fond, iar reclamanții ar trece în mod permanent cu mașina prin curtea intimatei, pe lângă casa acesteia, și având în vedere și existența cânilor din rasa Rotweiler lăsați liberi, ieșirea intimatei și a fiicei sale în curte ar fi limitată. Astfel, corect instanța de apel a apreciat probele de la dosar și a stabilit varianta de trecere în varianta cea mai puțin păgubitoare.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub nr._ reclamanții G. Ș. si G. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. M. pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună instituirea unei servituți de trecere pe tot timpul anului peste fondul dominat, terenul proprietatea pârâtei înscris în CF 2656 Sălciua, pe traseul existent pe o lungime de 20 m și o lățime de 4 m, în favoarea fondului dominant, proprietatea reclamanților înscris în CF 70003Sălciua.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe art. 616 și art. 618 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2059/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpeni a fost admisă cererea reclamanților în sensul că s-a dispus instituirea unei servituți de trecere, pe tot timpul anului, peste fondul dominat, înscris în CF_ Sălciua, (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2656 cu nr. top 821/5) proprietatea pârâtei, în favoarea fondului dominant înscris în CF 7003 Sălciua, (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2551 nr. top 821/6), în lungime de 12,34 m și lățime de 4,1 m, așa cum a fost identificat în planul de situație întocmit de expertul autorizat L. I..
A fost obligată pe pârâtă să le respecte reclamanților dreptul de servitute constituit, și să se abțină în viitor de la orice act tulburător, precum și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților în suma de 3282 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert L. I., depus la filele 53 – 60, și completare filele 73 – 74 din dosarul cauzei, din care s-a reținut faptul că, imobilul dominat este înscris în CF_ Sălciua nr. top 821/5, este proprietatea pârâtei C. M. în cotă de 1/1 parte, iar imobilul dominant este înscris în CF_ Sălciua (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2551 cu nr. top 821/6), proprietatea reclamanților G. Ș. și G. M..
În urma identificărilor făcute de către expert la fața locului, imobilul proprietatea reclamanților este fond înfundat, în sensul că, reclamanții nu mai beneficiază pe lângă traseul solicitat și de altă cale de acces. Traseul a fost identificat potrivit schiței de la fila 57 din dosarul cauzei, între punctele A - B - C și D, în lungime de 12,34 lungime, și 4,1 m lățime marcat cu culoare galbenă, traseu ce face legătura între terenul proprietatea pârâților și un alt drum spre calea publică.
În ceea ce privește trecerea oferită de către pârâtă, care străbate proprietățile unor persoane care nu sunt părți în proces, respectiv terenul lui M. I., identificat de expert între punctele L-M-N-O-R și între punctele M-N-O, marcată cu culoare maro, pe planul de situație, martorii au arătat că, atât reclamanții cât și vecinii nu au circulat niciodată cu autoturisme sau atelaje trase de animale, ci doar numai cu piciorul și sunt necesare amenajări speciale pentru a fi practicabilă.
Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 616 cod civil, iar în aplicarea acestui text s-a avut în vedere imposibilitatea absolută de a ieșit la cale publică, precum și cazurile la care ieșirea ar prezenta inconveniente grave, sau ar fi periculoase, motiv pentru care acțiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată, servitutea de trecere fiind instituită pe traseul existent în prezent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C. M. aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, care a solicitat schimbarea sentinței în sensul de a se stabili traseul de trecere pe aliniamentul MNOP din raportul de expertiză L..
Prin decizia civilă nr. 28/A/2013 Tribunalul A. a admis apelul declarat de pârâta Căra M. și a schimbat sentința în sensul că a stabilit traseul servituții de trecere pe aliniamentul MNOP din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de către expert L. a stabilit două variante de instituire a servituții de trecere: una pe traseul A-B-C-D și cea de a doua variantă pe traseul M-N-O-P.
Prima variantă de trecere aduce prejudicii imobilului proprietatea reclamantei, iar instituirea servituții de trecere nu trebuie să constituie o povară pentru fondul aservit.
Expertul topograf N. a stabilit că drumul de acces în varianta A-B-C-D este la 2,6 m de casa pârâtei. Accesul pe acest drum a autovehiculelor de mare tonaj și nu numai, afectează structura de rezistență a casei datorită apropierii excesive a drumului față de casă.
Cealaltă variantă de acces este puțin costisitoare pentru reclamanți în sensul că aceștia au de amenajat calea de acces pe o porțiune de 20 ml. Cheltuielile nu sunt atât de costisitoare întrucât cea de-a doua variantă constituie un drum mai vechi amenajat spre bazinele de apă însă acest drum nu a fost întreținut.
Din fotoplanșele depuse la dosarul cauzei s-a reținut că panta nu este atât de abruptă pentru a fi imposibil de amenajat și au fost observate și urmele vechiului drum.
Art. 576 Cod civil definește servitutea ca fiind o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui alt imobil având alt stăpân, însă art. 616 Cod civil prevede că beneficiarul servituții are îndatorirea de a-l despăgubi pe proprietarul fondului aservit.
Trecerea trebuie să fie făcută de regulă pe calea cea mai scurtă pentru ieșirea la drum (art. 617 Cod civil). Cu toate acestea se va alege trecerea prin locul ce ar pricinui ce mai mică pagubă celui pe al cărui loc urmează să fie deschisă trecerea (art. 618 Cod civil).
Prin loc înfundat potrivit prev. art. 616 Cod civil se înțelege acel loc care nu are nicio ieșire la calea publică. In practica judiciară s-a statuat că textul se referă nu numai la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică dar și la cazurile în care ieșirea la calea publică ar prezenta inconveniențe. Dimpotrivă, ori de câte ori locul are ieșire la calea publică, pe un drum chiar impracticabil în anumite împrejurări, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, textul nu-și găsește aplicare.
Tribunalul a constatat că urmarea unui minim de efort depus de reclamanți pentru amenajarea drumului vechi pe aliniamentul MNOP, aceștia și-ar putea asigura accesul la proprietate.
In această variantă, pârâtei nu i se aduce nicio pagubă prin instituirea servituții - aspect ce nu poate fi neglijat, dându-se astfel eficiență disp. art. 618 Cod civil.
Se impune instituirea acestei variante de acces și pentru faptul că apelanta are o fetiță cu handicap locomotor, iar ieșirea acesteia în curte că căruciorul ar putea fi limitată, aceasta pentru că reclamanții dețin în proprietate doi câini Rotweiler – rasă agresivă- care sunt plimbați fără lesă pe drumul de acces, prin fața casei reclamantei.
Prezența acestora la poarta pârâtei creează fetei pârâtei o stare de emoție, temere și disconfort.
Pentru a fi evitate toate aceste inconveniente, Tribunalul a constatat că stabilirea servituții de trecere pe aliniamentul MNOP este în acord cu dispozițiile legale sus menționate și analizate, motiv pentru care în baza prev. art. 296 cod pr. civilă apelul a fost admis și schimbat traseul servituții pe aliniamentul MNOP.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care au solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond.
În expunerea de motive, recurenții au arătat că hotărârea a fost dată de Tribunalul A. cu aplicarea greșită a legii, din probele dosarului rezultând că trecerea marcată pe literele ABCD este cea mai avantajoasă, fiind folosită de peste 25 de ani. Varianta marcată cu literele MNOP aleasă de instanța de apel necesită amenajări speciale pentru a fi folosită, unghiul de înclinație fiind foarte mare și străbate terenul pârâtei pe o lungime mult mai mare, respectiv 20 ml față de 12,34 ml. S-a arătat instanței că încă din anul 1997 s-a emis Hotărârea nr. 5/1997 a Consiliului Local Sălciua prin care s-a dezmembrat nr. top 821 și 822 și s-a făcut o documentație tehnică prin care s-a atribuit nr. top 821/8 trecerii în litigiu, exact în varianta adoptată de Judecătoria Câmpeni.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 7 și 9 cod pr. civilă.
Recurenții au depus în fața instanței de recurs o expertiză tehnică extrajudiciară prin care au fost estimate costurile amenajării trecerii în varianta adoptată de instanța de apel.
Intimata pârâtă C. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului A. ca fiind legală și temeinică.
CURTEA, analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, constată că prezentul recurs este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Este de necontestat faptul că terenul reclamanților este loc înfundat în sensul art. 616 cod civil, iar prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat instituirea unei servituți de trecere peste terenul pârâtei, astfel încât să aibă ieșire la calea publică. Este adevărat că trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă și care ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit, instanțele trebuind să țină seama atât de interesul celui ce urmează să beneficieze de trecere cât și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei. Având în vedere toate aceste condiții, servitutea de trecere trebuie să urmărească un singur scop, asigurarea accesului la calea publică.
Din expertizele efectuate în fața instanței de fond precum a celei de apel rezultă că aliniamentul MNOP nu asigură reclamanților ieșirea la calea publică, ci . teren, proprietatea privată a numitului M. I..
Prin urmare, pe lângă faptul că traseul propus de pârâtă și acceptat de instanța de apel, necesită costuri de amenajare deloc neglijabile datorită înclinației pantei de 35%, acest traseu nu asigură ieșirea la calea publică, ci la un alt teren proprietate privată, ceea ce ar da naștere unui alt litigiu între reclamanți și proprietarul acestui teren, M. I., care nu este parte în proces, astfel că prezenta hotărâre nu îi este opozabilă. Limita de proprietate între terenul pârâtei C. M. și terenul numitului M. I. este aliniamentul PM (fila 84 dosar apel și fila 57 dosar fond), ceea ce înseamnă că servitutea instituită de instanța de apel ar traversa terenul pârâtei C. M. pe aliniamentul MNOP, până la linia PM, unde accesul s-ar opri, pentru că nimeni nu îl poate obliga pe M. I. să permită reclamanților să-i traverseze terenul până la calea publică, atâta timp cât hotărârea pronunțată nu îi este opozabilă.
De altfel, în expertiza efectuată de expertul L. I. în fața instanței de fond, acesta a arătat că ieșirea la calea publică pe acest traseu înseamnă aliniamentul MNOP – RL- între punctele LMPR trecerea fiind făcută peste terenul lui M. I.. Trebuie reținute concluziile expertului L. care a arătat că această trecere hașurată cu maro pe schița de la fila 57, dosar fond este amplasată în pantă și pentru a fi practicabilă necesită lucrări de artă și amenajări speciale pentru reducerea pantei și consolidare a drumului de acces pe terenul lui M. I. și pe terenul lui C. M..
Aceste concluzii au fost întărite de raportul de expertiză extrajudiciară depus în fața instanței de recurs, probă care desigur, nu este admisibilă în această fază procesuală, conform art. 305 cod pr. civilă, dar nici nu poate fi ignorată întrucât nu aduce în fața instanței aspecte noi sau contrare probele administrate anterior, ci doar cuantifică matematic cheltuielile necesare pentru amenajarea drumului de acces stabilit de instanța de apel, suma fiind deloc neglijabilă, respectiv 56.403 lei. Atât expertul L. I. cât și expertul N. C. au învederat instanței că înclinația mare a pantei, de 35% necesită efectuarea unor lucrări importante pentru ca drumul să devină practicabil, reținerea instanței de apel în sensul că amenajarea drumului de acces ar reprezenta un minim de efort care ar putea fi depus de reclamanți, se dovedește a fi contrară probelor administrate în cauză.
Împrejurarea că imobilul pârâtei este supus unei degradări accentuate datorită situării construcției la o distanță mică de trecere, nu constituie un criteriu pentru stabilirea unei servituți de trecere, ci eventual poate da naștere unei obligații de despăgubire în sarcina reclamanților, deoarece art. 616 cod civil teza finală arată că proprietarul care reclamă trecerea pe terenul vecinului are îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar cauza.
De asemenea, comportamentul reclamantului, faptul că acesta are doi câini agresivi, iar pârâta are un copil cu un handicap locomotor nu constituie aspecte care să influențeze nașterea unei servituți de trecere în condițiile de legalitate prev. de art. 616 cod civil, ci sunt probleme care vizează raporturi bună vecinătate și care obligă fiecare proprietar să-și exercite dreptul de proprietate cu bună credință, în limitele recunoscute de lege și fără a aduce atingere altui drept de proprietate, garantat în egală măsură de lege.
Având în vedere cele arătate mai sus, se constată că servitutea instituită de instanța de fond respectă exigențele legii, în sensul că ea asigură reclamanților ieșirea la calea publică, fiind singura cale de acces practicabilă, este folosită în această modalitate de peste 20 de ani și traversarea este directă, asigurându-se cea mai scurtă trecere posibilă peste terenul pârâtei, respectiv 12,34 mp, până la drumul public.
Pentru motivele mai sus expuse, Curtea apreciază că este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, Tribunalul făcând o greșită aplicare a art. 616 cod civil, împrejurare față de care în temeiul art. 312 alin. 3 cod pr. civilă se va admite recursul reclamanților împotriva deciziei 28/A/2013 care va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței 2059/2011 pronunțată de Judecătoria Câmpeni, care va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 274 alin. 1 cod pr. civilă va fi obligată pârâta să le plătească reclamanților suma de 2100 lei cheltuieli de judecată în apel (f. 100) și recurs (f. 39), reprezentând onorariu de avocat.
- // -
(continuare decizia civilă nr. 663/26.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de către reclamanții G. Ș. și G. M. împotriva deciziei civile nr. 28/A/2013 pronunțată de către Tribunalul A. – secția I civilă, modifică decizia civilă atacată și în consecință:
Respinge apelul formulat de către pârâta C. M. împotriva sentinței civile nr. 2059/2011 a Judecătoriei Câmpeni.
Obligă pârâta să le plătească reclamanților suma de 2100 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.09.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, M. A. M. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red/Tehn CMC
2 ex/25.10.2013
Jud. apel – L. D., L. V.
Jud. fond - C. Ș. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 158/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 65/2013. Curtea de... → |
|---|
