Grăniţuire. Decizia nr. 519/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 997/191/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 519/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul T. S. împotriva deciziei civile nr. 738/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât T. S. asistat de avocat A. C., intimatul reclamant F. I. asistat de avocat V. I. B., lipsă fiind intimata intervenientă F. L. și intimatul pârât T. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este netimbrat și s-a depus întâmpinare din partea intimatului reclamant F. I. formulată personal (înscris olograf).
Se depun la dosar împuternicirile avocațiale de reprezentare.
Mandatarul recurentului pârât depune la dosar taxă judiciară de timbru de 250 lei și timbru judiciar de 5 lei, așa cum a fost citat.
Instanța, procedând la verificarea timbrajului constată că pârâtul datorează taxă judiciară pentru recurs de 4 lei, fiind eronat stabilită pe cale administrativă la suma de 250 lei. Ca urmare, se va restitui recurentului pârât taxa depusă, urmând ca acesta să aducă până la sfârșitul dezbaterilor taxă judiciară de timbru de 4 lei.
Se restituie recurentului pârât prin mandatar taxa judiciară de timbru de 250 lei.
Părțile arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentului pârât solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal în vederea judecării apelului.
Susține că hotărârea este nelegală și că instanța nu a fost legal constituită. Judecând pricina ca instanță de recurs, și nu de apel, instanța a privat părțile de o cale de atac prevăzută de lege având în vedere că obiectul principal al acțiunii este grănițuirea, iar revendicarea este cerere accesorie. Ori potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă o hotărâre pronunțată într-un proces de grănițuire poate fi atacată cu apel și nu cu recurs, chiar dacă în dispozitiv instanța a menționat dreptul părților de a ataca hotărârea cu recurs. Susține că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 282 indice 1 Cod pr. civ. Invocă disp. art. 30 din Noul cod civil arătând că acțiunea în revendicare este o cerere accesorie..
Mandatarul intimatului reclamant și al intimatei interveniente solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Arată că judecând cauza ca instanță de recurs instanța a fost legal alcătuită, dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod pr. civ. fiind clare cu privire la calificarea căii de atac. Învederează petitul principal al acțiunii introductive de instanță, revendicarea unei suprafețe de teren a cărei valoare a fost stabilită sub 100.000 lei, astfel că hotărârea pronunțată de judecătorie se atacă doar cu recurs. Mai arată că motivele de drept invocate de recurent nu sunt aplicabile în cauză, și că prezentul recurs este inadmisibil și pentru faptul că recurs la recurs nu este o instituție prevăzută de lege.
Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță și concluzii scrise.
Intimata pârâtă T. V. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
Notă: După dezbaterea cauzei dar înainte de închiderea ședinței de judecată, se depune la dosar pentru recurentul pârât taxă judiciară de timbru de 4 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 304/2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții T. I. și T. V., în ceea ce privește obligarea la plata chiriei plătite statului de reclamant pentru terenul pretins ocupat și a impozitului pentru perioada anterioară ultimilor trei ani, anterior introducerii acțiunii, precum și a contravalorii gardului demolat.
Au fost respinse ca prescrise pretențiile reclamantului F. I. și ale intervenientei F. L., menționate mai sus.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. I. și T. V. în ceea ce privește obligarea la plata impozitului pentru terenul pretins ocupat, pentru ultimii trei ani, anterior introducerii acțiunii.
A fost respinsă cererea vizând obligarea acestora la plata impozitului pentru terenul pretins ocupat, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții T. I. și T. V. cu privire la restul pretențiilor.
A fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamantul F. I. și tot în parte cererea de chemare în judecată a intervenientei F. L., în contradictoriu cu pârâții T. I., T. V., T. S..
A fost stabilită linia de graniță dintre imobilul reclamantului și al intervenientei, înscris în CF 657 V., și imobilul pârâților T. S., înscris în CF_, și T. I., înscris în CF_ B. pe aliniamentul descris de punctele 13-10-21-19-27-25-30-53-49, materializat în planul de amplasament ce constituie Planșa nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expertul R. R..
Au fost obligați pârâții T. I. și T. V. să redimensioneze construcția C6 materializată pe același plan de amplasament, astfel încât picătura streșinii să nu depășească linia de graniță dintre imobile, urmând să retrocedeze reclamantului și intervenientei terenul proprietatea acestora ocupat de construcția C6 și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare.
Au fost obligați pârâții T. I. și T. V. să corecteze panta betonată din punctul C1, iar pe pârâtul T. S. panta betonată din punctul B, punctele B și C1 fiind materializate în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic C. S., astfel încât apele pluviale ce ajung în aceste puncte să se scurgă pe proprietatea lor și nu pe a reclamantului.
Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor reclamantului și intervenientei F. L..
Au fost obligați pârâții T. I. și V. să plătească reclamantului suma de 518 lei, iar pe pârâtul T. S. suma de 518 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. I. și V., potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța a reținut că aceștia sunt fie proprietarii fondului vecin, fie beneficiarii unei servituți de trecere situate în imediata apropiere a imobilului reclamantului, astfel încât au calitate procesuală pasivă în acțiunea în grănițuire.
Li se impută fapte concrete, care ar fi generat în opinia reclamantului igrasie la nivelul construcțiilor sale, astfel încât au calitate procesuală pasivă și cu privire la cererea în despăgubiri pentru eventuale degradări, urmând a fi analizate în raport cu aceștia temeinicia pretențiilor reclamantului.
Cu privire la obligația de plată a chiriei plătite de reclamant la stat pentru o suprafață de teren pretins ocupată de pârâți, pentru perioada în care terenul reclamanților s-a aflat în proprietatea statului, precum și cu privire la plata contravalorii gardului pretins demolat în anul 1978, s-a reținut incidența prescripției dreptului la acțiune, fiind incident în cauză termenul de 3 ani, prev de art. 1 din DL 167/1958, rămânând în discuție doar impozitul pentru terenul pretins ocupat, pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Excepția prescripției dreptului la acțiune s-a analizat cu prioritate față de lipsa calității procesuale pasive, care nu a mai fost analizată în ceea ce privește pretențiile față de care s-a reținut incidența prescripției.
Cu privire la impozitul pe terenul pretins ocupat, plătit de reclamant pentru ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Impozitul este o sarcină a proprietarului și se suportă definitiv de către acesta, iar în cazul promovării cu succes a unei acțiuni în revendicare, acesta poate pretinde doar contravaloarea lipsei de folosință.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Imobilul reclamantului și al intervenientei F. L., înscris în CF 657 V., se învecinează cu imobilele pârâților T..
Imobilele pârâților T. au format inițial un singur corp de avere. Pe terenul ce a aparținut antecesorului comun, s-au ridicat două case, cea a lui T. S., spre stradă, și cea a lui T. I., mai în spate, spre grădină.
Cei doi frați și-au partajat terenul, lui T. S. revenindu-i curtea spre stradă, curtea pârâtului T. I. fiind situată în continuare, acesta având o servitute de trecere spre stradă prin curtea primului, pe lângă proprietatea F..
A fost de asemenea partajată grădina imobilului, în lung, rămânând să se învecineze cu proprietatea F., grădina pârâtului T. I.. Pârâtului T. S. i s-a recunoscut o servitute de trecere la grădină, prin curtea fratelui său.
Imobilele pârâților T., așa cum au fost partajate, sunt înscrise în CF_, respectiv CF_ B..
În urma deplasării în teren, expertul topometrist R. R., a cărui expertiză a fost avută în vedere la soluționarea cauzei, fiind mai explicită, deși concluziile sunt concordante cu ale expertului V., a stabilit că în partea sudică, adică la spatele grădinilor, imobilele părților nu sunt împrejmuite, că fiecare dintre părți folosește mai mult teren decât deține în proprietate. Părțile nu s-au pus de acord cu privire la limita proprietăților în partea din spatele grădinilor, astfel încât expertul a determinat această limită, potrivit hărții de carte funciară, stabilind că este una oblică, și nu dreaptă.
Potrivit aceleiași hărți, expertul a stabilit că lungimea imobilelor nu este egală, terenul reclamantului fiind mai scurt, fapt constatat și pe teren.
Cu privire la deschiderea imobilului la stradă, potrivit hărții de carte funciară, expertul a concluzionat că nu se poate stabili dacă este egală pentru cele două imobile sau nu, datorită faptului că pe harta întocmită la scara 1:2880, diferența este submilimetrică.
În prezent, pe teren, deschiderea la stradă a imobilelor este egală, de 15,39 ml pentru fiecare.
Expertul a mai susținut că limita laterală existentă în prezent intre proprietăți este bine materializată în teren și că are o direcție liniară, cum se observă și pe harta de carte funciară.
Această limită a fost descrisă în Planșa nr. 1, anexă la raportul de expertiză, fiind materializată prin stâlpi din beton pe aliniamentul 13-10-21, limita nu mai este materializată pe aliniamentul 21-19, pentru ca pe aliniamentul 19-27-25-30-53-49-50 să fie materializată prin gard de sârmă.
Expertul a determinat limita dintre imobile și raportat la planurile de situație prezentate de fiecare dintre părți, întocmite cu diferite ocazii.
Limita diferă în cele două situații, existând, potrivit susținerilor expertului cu ocazia soluționării obiecțiunilor, o suprapunere între cele două planuri, aspect ce denotă lipsa de acuratețe a planurilor de situație.
Lipsa de acuratețe a planului prezentat de către reclamant rezultă și din faptul că prezintă limita sudică ca fiind o linie dreaptă, iar dimensiunile sunt indicate, astfel încât suprafața calculată după regula de calcul pentru o figură geometrică regulată să fie egală cu suprafața înscrisă în cartea funciară, de 1000mp, suprafață care de altfel nu este garantată proprietarului.
Solicitarea reclamantului în sensul stabilirii unei variante a liniei de graniță prin luarea în considerare a câte unei dimensiuni de pe fiecare plan de situație, a fost respinsă, apreciindu-se că o astfel de variantă, bazată de un colaj, ar fi lipsită de orice valoare științifică.
Reclamantul pretinde o linie de graniță, stabilită cu luarea în considerare a unei deschideri la stradă pentru terenul său, de 16 ml, susținând că pârâții au ocupat o,5 ml din terenul său, pe întreaga lungime, când au demolat gardul despărțitor vizualizat prima dată când s-a deplasat în teren, interesat fiind să achiziționeze imobilul, gard din scândură pe care nu l-a mai regăsit după ce a cumpărat terenul. A mai susținut că fântâna, aflată în prezent pe terenul pârâților, era situată pe linia de graniță.
În această situație, față de probele administrate, pretenția reclamantului s-a apreciat neîntemeiată, urmând să se stabilească linia de graniță pe actualul amplasament, trasat chiar de către reclamant, cu mai mulți ani în urmă, când a edificat gardul în grădină și a montat stâlpii din beton la spatele casei, când s-a realizat practic un acord al proprietarilor vecini cu privire la delimitarea proprietăților.
Că a existat la momentul respectiv un acord rezultă și din faptul că reclamantul a promovat acțiunea în grănițuire după mai mulți ani, când au început neînțelegerile în legătură cu creșterea unui număr mare de vaci de către reclamant în gospodăria sa, într-o anexă situată în apropierea casei pârâților T. I. și V..
Ca o consecință a stabilirii liniei de graniță pe actualul amplasament, pârâții T. I. și T. V., au fost obligați să redimensioneze construcția C6, materializată în planul de amplasament redat în Planșa nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expertul R. R., astfel încât picătura streșinii să nu depășească linia de graniță, urmând să retrocedeze reclamantului și intervenientei terenul ocupat de construcția C6 și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare.
Din raportul de expertiză în construcții întocmit, precum și din expertiza topografică întocmită de expertul R., s-a reținut că, curtea imobilelor pârâților nu este înclinată semnificativ spre proprietatea reclamantului și a intervenientei.
Din raportul de expertiză în construcții s-a reținut că nu apele pluviale ce ajung pe imobilele pârâților sunt cauza degradărilor construcției reclamantului și intervenientei, că igrasia se datorează unor deficiențe constructive care favorizează fenomenul de pătrundere a apei pe verticală, prin capilaritate. Aceleași degradări sunt vizibile și la fundația casei din fațada principală.
În consecință, au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile reclamantului și intervenientei privind obligarea pârâților la canalizarea curților și la achitarea costul refacerii pereților și fundațiilor construcțiilor afectate de igrasie.
Expertul a constatat existența unei zone pe suprafața platformei betonate de lângă poarta de intrare pe terenul pârâtului T. S., notată cu B, unde se poate acumula o cantitate de apă pluvială și o suprafață notată C1, în trotuarul pârâților T. I. și V., unde panta este spre terenul reclamantului, suprafețe în care pentru evitarea unor oricăror stări conflictuale, se impune corectarea pantei.
În ceea ce privește obligarea pârâților la refacerea gardului dintre proprietăți, din probatoriul administrat în cauză nu s-a putut reține susținerea reclamantului în sensul că pârâții ar fi demolat vechiul gard, iar potrivit obiceiului locului, reclamantului îi revine obligația edificării acestuia.
Reclamantul și intervenienta nu au reușit să probeze nici susținerea în sensul că la spatele casei ar fi plantat viță de vie pe care pârâții ar fi desființat-o, astfel încât, pretenția în sensul obligării la contravaloarea fructelor neculese s-a apreciat neîntemeiată.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de reclamant a fost admis prin decizia civilă nr. 738/A/2012 pronunțată de Tribunalul A.-secția I civilă, casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare.
În considerentele deciziei, tribunalul a reținut că pentru elucidarea problemei liniei de graniță au fost dispuse și întocmite două expertize judiciare topografice. Concluziile celor două rapoarte de expertiză sunt diferite sub unele aspecte esențiale și lasă nerezolvată originea, cauza inegalității ca lungime, deschidere la stradă și suprafață a loturilor reprezentând proprietatea părților litigante.
Într-o atare situație, s-a apreciat că se impune efectuarea unei expertize de către trei experți judiciari de specialitate. Administrarea acestei probe, conform art. 305 C. pr. civ., nu se poate face, însă, în recurs, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 3 C. pr. civ., sentința atacată va fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și toate criticile formulate de recurenți prin cererea de recurs, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului, ca instanță de apel.
În motivarea recursului se arată că obiectul acțiunii este grănițuirea și chiar dacă instanța de fond a prevăzut în dispozitiv dreptul părților de a formula recurs, în realitate potrivit dispozițiilor art. 284/4 cod procedură civilă o hotărâre pronunțată într-un proces de grănițuire poate fi atacată cu apel, nu cu recurs. Ca atare, judecând cauza în recurs, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, privând părțile de o cale de atac. Completul de judecată nu a fost nelegal constituit trei judecători și nu din doi, potrivit competenței instanței de apel.
Reclamantul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând că Tribunalul A. a judecat corect cauza, apoi expune argumente care vizează fondul litigiului.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Acțiunea reclamantului este o acțiunea complexă, cu mai multe capete de cerere: stabilirea liniei de graniță, revendicare, obligații de a face și pretenții. Capătul de cerere privind grănițuirea este capătul principal al acțiunii, care trebuie avut în vedere la stabilirea căii de atac, pentru că toate celelalte pretenții ale reclamantului decurg sau sunt influențate de soluționarea acestui capăt de acțiune.
Art. 2821 cod procedură civilă prevede expres cauzele care nu sunt supuse apelului, per a contrario, cauzele care nu sunt menționate în acest text de lege sunt supuse apelului. Grănițuirea nefiind menționată în acest texte de lege, și nici evaluabilă în bani, înseamnă că hotărârea pronunțată în cauză este supusă căii de atac a apelului.
Apelul se soluționează în complet de doi judecători, iar în cauză tribunalul a pronunțat decizia în complet de trei judecători. Hotărârea atacată fiind pronunțată de un complet nelegal constituit este aplicabil art. 304 pct. 1 cod procedură civilă, astfel că în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va fi casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare tribunalului, ca instanță de apel.
Va fi înlăturată susținerea intimatului în sensul că este un recurs la recurs, deci inadmisibil, pentru că legea este aceea care stabilește calea de atac și nu judecătorul. Iar în cauza de față, calea de atac este apelul, însă tribunalul a soluționat această cale de atac în complet de trei judecători, deci instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
(continuare decizia civilă nr. 519/20.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
Cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea recursului vor fi avute în vedere, în măsura în care au fost solicitate la soluționarea cauzei în fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul T. S. împotriva deciziei civile nr. 738/2012 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea judecării ca instanță de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. M. C.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. Vicepreședinte - M. A. M. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, M. R.(CO) semn. cf. art. 261(2) C. P. Grefier - E. G. |
Red./Tehn.AN
2 ex/21.08.2013
Jud. recurs – S. I., I. S., G. B. P.
Jud. fond- L. D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 527/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 39/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
