Grăniţuire. Decizia nr. 72/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 1201/195/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 72/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta F. V. împotriva deciziei civile nr. 96/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză, după orele 1200, se prezintă avocat D. T. pentru recurenta pârâtă F. V., lipsă fiind părțile și mandatara intimatei reclamante avocat F. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, și faptul că mandatarul recurentei pârâte avocat D. T. a trimis pe fax o cerere de strigarea a cauzei după orele 1200 însoțită de împuternicire avocațială de reprezentare, cerere avută în vedere de instanță la strigarea cauzei.
Mandatarul recurentei pârâte depune la dosar originalul împuternicirii avocațiale, făcând dovada mandatului de reprezentare așa cum s-a dispus la termenul anterior. Arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. T. mandatarul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul stabilirii liniei de graniță pe actualul amplasament așa cum s-a solicitat.
Susține că la stabilirea liniei de graniță instanțele trebuiau să aibă în vedere actele de proprietate ale părților și nu înscrierile din vechea cartea funciară, care nu mai prezintă relevanță juridică întrucât nu mai pot constitui temei juridic iar proprietarii din acele cărți funciare nu au fost chemați în judecată; părțile au fost puse în posesie în baza Legii 18/1991 fiindu-le eliberate titluri de proprietate. Raportat la aceste aspecte, instanța trebui să stabilească linia de graniță raportat la delimitările din aceste titluri de proprietate și la modalitatea în care părțile au fost puse în posesie în baza legii fondului funciar; chiar expertul în apel arătă că linia de graniță rezultată din planul de punere în posesie este pe actualul amplasament. Mai mult, reclamanta folosește o suprafața mai mare cu 70 mp decât cea înscrisă în titlu, iar pârâta folosește o suprafață mai mică cu 450 mp decât cea înscrisă în titlu, și în situația în care se impunea rectificarea liniei de graniță aceasta presupunea mutarea către proprietatea reclamantei și nicidecum către cea a pârâtei. În varianta aleasă de instanțe, pârâta este obligată să mai predea reclamantei o suprafață de teren și să demoleze construcțiile aflate pe această suprafață.
Cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 523/2011 dată de Judecătoria B. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta B. D., în contradictoriu cu pârâții F. V., B. A., și pârâții formali Todica I. căs. Baianț, Todica A. lui G., Todica N. lui G., Todica N., necunoscuți, reprezentați de curatorul litis A. P., și în consecință:
S-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantei, înscris în titlul de proprietate nr._/751/20.11.2006, emis de Comisia Județeană de fond funciar Hunedoara, ., în suprafață de 2550 mp., reală de 2620 mp. și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr. 96/a Baia de Criș, nr. top. (85,86,87/b,88)/2, nr. cad. 351, în suprafață reală de 222 mp., ca fiind materializată prin punctele topografice 62-2-1, pe anexa grafică nr.1, a raportului de expertiză topografică și completării la acesta, efectuat de expert tehnic judiciar C. A., raport care face parte integrantă din hotărâre.
A obligat pe pârâta F. V. să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 16,62 mp. teren, delimitată de punctele topografice 2/1-9-10-25-2/1, colorată cu roșu, pe anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză topografică și să demoleze construcțiile amplasate pe terenul respectiv.
A respins în rest acțiunea.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională F. V..
În temeiul art. 246 C. pr. civ. a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâta B. Letiția M..
A obligat pe pârâta F. V. să plătească reclamantei suma de 2034,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietară asupra terenului situat în ., în suprafață de 43.07 mp. din care 1155 mp fânețe, ., 600 mp. fânețe- parcela 429/3, ..-arabil, parcela 461, . mp.- curți construcții, parcela 462, . de proprietate nr._/751/20.11.2006, eliberat în baza Legii 18/1991, Legea nr. 169/1998 și 1/2000 de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului Hunedoara.
Pârâta F. V. este proprietară asupra terenului în suprafață de 77 mp. situat în ., cu profilul curți, construcții, . de proprietate nr. 20/1188/26.10.2007 emis în baza L. nr. 18/1991, L.1/2000 și 247/2005 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
De asemenea, pârâta F. Virica și pârâții B. Letiția M. Todica A. lui G., Todica N. lui G. și B. A., născută Darlea sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF. nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 96/a/Baia de Criș, nr. cad. 351, nr. top. (85,86,87/b,88)/2 în suprafață tabulară de 4051 mp.
Prin raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de expert tehnic judiciar C. A. s-au identificat imobilele care fac obiectul litigiului, arătându-se că imobilul folosit de reclamantă, situat în ., . este compus din casă, curte și grădină, fiind înscris în titlul de proprietate nr._/751/2006, ., în suprafață de 2550 mp. și reală de 2620 mp., iar imobilul pârâtei F. V., compus din casă, curte și anexe gospodărești, situat în ., . este înscris în CF 96/a Baia de Criș, nr. top. 85.86.87/b88, în suprafață de 595 mp, menționându-se că suprafața înscrisă în cartea funciară nu a fost modificată după construirea drumului DN 76, pentru a fi scăzută din suprafața aferentă proprietarilor tabulari și că imobilul folosit de pârâta B. Letiția M. compus din casă,, curte și anexe gospodărești, situat în ., ., este înscris în CF 96/a, nr. cad. 351, nr. top. 85.86.87/b88, în suprafață de 1013 mp., suprafață reală de 445 mp.
Pârâta F. V. a dobândit imobilul care face obiectul litigiului de grănițuire, prin cumpărare în anul 1971 de la Todica P., respectiv casă și dependințe iar terenul, în cotă de 2/24 și 3/24 din suprafața de 595 mp. înscrisă în CF 96 Baia de Criș, nr. top. 85,86,88 și 87/b, cota pârâtei fiind astfel de 205 mp. Conform cărții funciare nr.96/a Baia de Criș, suprafața totală a imobilului nr. top. (85.86.87/b.88)/2 este de 4051 mp. iar pârâta F. V. deține cota de 1/20 părți respectiv 202,5 mp.
Este evident în atare împrejurare că, comisia județeană de fond funciar a eliberat titlu de proprietate pentru un imobil, pentru care mai exista un titlu, respectiv contract de vânzare cumpărare și care era întabulat în CF, astfel că suprafața de 77 mp., atribuită prin titlu face parte din suprafața de 221 mp din CF nr. 96/a.
Cum în prezenta cauză nu s-a dovedit cu certitudine că suprafața de 77 mp. este localizată sub anexele pârâtei, ci doar experta a menționat acestea, fără a aduce însă nici un argument, nu se poate reține că linia de graniță este cea stabilită ulterior de expertă.
Așa fiind, față de cele de mai sus și văzând prev. art. 584, 480 C. civ. instanța a admis în parte ca fondată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă și în consecință a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantei, înscris în titlul de proprietate nr._/751/20.11.2006, emis de Comisia Județeană de fond funciar Hunedoara, ., în suprafață de 2550 mp., reală de 2620 mp. și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF nr. 96/a Baia de Criș, nr. top. (85, 86, 87/b, 88)/2, nr. cad. 351, în suprafață reală de 222 mp., ca fiind materializată prin punctele topografice 62-2-1, pe anexa grafică nr.1, a raportului de expertiză topografică și completării la acesta, efectuat de expert tehnic judiciar C. A., raport care face parte integrantă din hotărâre.
Apelul declarat de pârâta F. V. împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 96/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara-secția I civilă, și obligată apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata B. D..
În considerentele deciziei s-a reținut că din titlul de proprietate nr. 20/1188 din 26.10.2007 rezultă că suprafața de 77 mp. atribuită pârâtei F. V. vizează o parcelă situată în intravilan și aferentă curții și construcțiilor acesteia și nu o suprafață situată separat de gospodăria ei așa cum susține în apel.
D. după atribuirea acestei suprafețe și-a edificat pârâta o magazie de lemne și între ea și reclamantă au apărut neînțelegerile vizând linia de hotar. Că este așa o dovedește notificarea trimisă de reclamantă pârâtei la începutul toamnei anului 2008. Din raportul de expertiză topo (f.64 dos. fond) rezultă că pârâta F. ocupă 16,62 mp. din terenul reclamantei și că pe această suprafață se află edificată o parte din anexele pârâtei.
Raportul de expertiză a propus evidențierea liniei de graniță pe aliniamentul punctelor 62-2-1 ( anexa grafică 1 ) ținând seama de situația de cf și de situația din teren, respectiv de traseul unei văi canalizate.
Expertiza are însă și altă variantă a traseului graniței, respectiv pe aliniamentul punctelor 61-25-10-9-2-1 care traseu rezultă în ipoteza în care se ține seama de cei 77 mp. obținuți de pârâtă prin titlul se proprietate.
Cum din ansamblul probatoriului cauzei rezultă că vechea linie de demarcație între proprietățile părților a constituit-o linia de hotar formată de valea canalizată, s-a reținut că prima instanță a procedat corect la stabilirea traseului ei pe acest aliniament, dat fiind că litigiul dintre părți s-a ivit doar ulterior obținerii de către pârâtă a celor 77 mp.
Prin urmare, fixarea graniței pe aliniamentul dorit de pârâtă adică 61-25-10-9-2-1 nu își are nici o rațiune juridică, această variantă de grănițuire având la bază, nu aliniamentul vechi, ci unul rezultând din planul de punere în posesie a O.C.P.I. și care e străin de modul de folosință a terenurilor existent de-a lungul vremii.
Completarea raportului de expertiză în apel, evidențiază aceeași situație de fapt cu cea relevată și de expertiza de la prima instanță.
În plus de acest fapt s-a reținut că în această completare se arată clar că parte din terenul pârâtei este ocupat de drumul național, aspect prezentat și de pârâtă în apelul declarat. Acest fapt nu o îndrituiește însă pe aceasta a ocupa de la reclamantă vreo suprafață de teren pentru simplul motiv că nu are unde își situa magazia.
Față de aceste considerente apelul pârâtei a fost respins ca nefondat reținându-se că soluția primei instanțe este legală și temeinică, stabilind ca linie de graniță un traseu vechi preexistent obținerii de către pârâtă prin titlul de proprietate a 77 mp.
În conformitate cu art. 274 C. pr. civ. apelanta a fost obligată să plătească intimatei B. D. 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 523/2011 a Judecătoriei B., și a deciziei civile nr. 96/2012 a Tribunalului Hunedoara, în sensul stabilirii liniei de graniță pe actualul amplasament, respectiv pe aliniamentul punctelor 25-10-9-2-1 din expertiza topografică efectuată de către experta C. A.. Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului, pârâta susține că potrivit practicii judiciare, expertul are datoria de a stabili hotarul care desparte terenurile părților prin determinări tehnice exacte, iar nu să propună, în mod arbitrar două variante de natură să compenseze deficitul de suprafață a unuia dintre proprietari. Din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamanta deține terenul în temeiul titlului de proprietate nr._/751/2006, parcelele 461 și 462, având o suprafață totală de 2550 mp, iar din expertiză rezultă că suprafața reală folosită de reclamantă este de 2620 mp.
Recurenta arată că este proprietara terenului de 595 mp înscris în CF 96 Baia de Criș, la care se adaugă suprafața de 77 mp înscrisă în TP_, rezultând un total de 672 mp. Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că recurenta folosește o suprafață reală de 222 mp. Deci, dacă s-ar pune problema compensării unui deficit de suprafață, recurenta ar fi îndreptățită la compensare. Instanța a stabilit linia de graniță, obligând recurenta să mai cedeze intimatei 16,62 mp și să demoleze construcțiile aflate pe această suprafață de teren.
O altă critică a liniei de graniță se referă la faptul că instanța a ținut seama la stabilirea acesteia doar de faptul că pe vechiul aliniament a existat o vale canalizată care despărțea cele două nr. topografice, însă această carte funciară nu mai prezintă relevanță juridică în condițiile în care nu mai constituie actul de proprietate a părților. Raportat la faptul că atât reclamantei cât și pârâtei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991, instanța trebuia să stabilească linia de graniță având în vedere modalitatea în care părțile au fost puse în posesie în temeiul Legii 18/1991. Raportat la aceste înscrisuri, linia de graniță dintre cele două imobile este aliniamentul punctelor 25-10-9-2-1, respectiv amplasamentul actual al gardului.
Recurenta mai arată că actuala linie de garniță există de zeci de ani și nu a fost modificată în timp. Consideră absurde afirmațiile din decizia de apel, potrivit cărora nu trebuie să se țină seama de suprafața de 77 mp primită de recurentă prin titlul de proprietate, ca și cum nu l-ar avea în proprietate. Nu are relevanță pentru obiectul cauzei faptul că o parte din terenul recurentei este ocupat de drumul național, în condițiile în care experta a arătat că linia de graniță rezultată din planul de punere în posesie este pe actualul amplasament. Data ridicării construcțiilor rezultă din autorizația de construire depusă la dosar.
O ultimă critică vizează faptul că deși instanța de fond ia act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâta B. Letiția M., stabilește linia de graniță și între terenul reclamantei și al acestei pârâte, în condițiile în care renunțarea la judecată trebuia să conducă la respingerea acțiunii pentru coparticipare procesuală.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare, ci doar concluzii scrise.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Grănițuirea este fixarea hotarului, adică fixarea prin semne exterioare și vizibile a liniei de separație dintre două proprietăți vecine. Grănițuirea poate comporta o . operațiuni: examinarea titlurilor de proprietate pentru a determina întinderea fondurilor, măsurătoare și întocmirea planului, apoi însemnarea și tragerea hotarului pe teren.
Dreptul de proprietate al părților a fost supus prevederilor legii 18/1991, în sensul că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2550 mp conform TP_/751/2006, parcelele 461 și 462 și ocupă în realitate 2620 mp, potrivit completării la expertiza întocmită în cauză.
Recurenta pârâtă are două categorii de titluri de proprietate: un drept de proprietate dobândit în baza unui contract de vânzare cumpărare pentru suprafața de 595 mp, și un TP nr._ . suprafața de 77 mp.
Experta C. A. a mai menționat, în completarea la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză că față de fișele de punere în posesie întocmite de Comisia locală de fond funciar, linia de graniță între cele două proprietăți învecinate este pe actualul amplasament al gardului, între punctele 25-10-9-2-1, conform folosinței.
Se constată așadar, că dreptul de proprietate asupra terenurilor părților (în totalitate a reclamantei și parțial a pârâtei) sunt guvernate de Legea 18/1991, ceea ce înseamnă că la punerea în posesie s-au făcut măsurători exacte și s-au stabilit limitele de proprietate ale părților. Ca urmare, s-a și ridicat un gard între cele două proprietăți. A nu avea în vedere limitele de proprietate și reconstituirea acestui drept, înseamnă a încălca dreptul de proprietate a uneia dintre coproprietare, drept garantat de art. 480 cod civil.
Cartea funciară garantează dreptul de proprietate, nu și întinderea acestuia, însă sub incidența Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe suprafețe măsurate și menționate în planuri cadastrale și planuri de situație, care indică și limitele fiecărei proprietăți.
În consecință, având în vedere că linia de graniță dintre cele două proprietăți a fost stabilită pe linia actualului gard și că nu s-a făcut dovada că acest gard ar fi fost mutat, precum și limitele de proprietate stabilite cu ocazia punerii în posesie, Curtea constată că tribunalul a aplicat greșit prevederile legale, art. 584 cod civil, cu încălcarea dreptului de proprietate, astfel că este incident art. 304 punctul 9 cod procedură civilă. Ca urmare, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei, și va modifica decizia atacată, ca și sentința nr. 523/2011 a Judecătoriei B., în ceea ce privește amplasamentul liniei de graniță pe care o stabilește pe linia actualului gard.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată intimata reclamantă să plătească recurentei cheltuieli de judecată în apel de 1414 lei,
(continuarea deciziei civile nr. 72/07.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
reprezentând timbraj, onorariu avocat și expert, cheltuieli de deplasare, iar în recurs 55 lei, reprezentând timbraj, nefiind făcută dovada altor cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta F. V. împotriva deciziei civile nr. 96/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâta F. V. împotriva sentinței civile nr. 523/2011 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte, în ceea ce privește stabilirea liniei de graniță și, rejudecând în aceste limite:
Stabilește linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantei înscris în titlul de proprietate nr._/751/20.11.2006 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Hunedoara, . și imobilul proprietatea pârâților înscris în CF 96/a Baia de Criș, nr. top (85, 86, 87/b, 88)/2, nr. cad. 351 pe aliniamentul punctelor 25-10-9-2-1, stabilit prin completarea la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic C. A. și schiței anexe, care face parte integrantă din hotărâre.
Menține în rest sentința atacată.
Obligă intimata reclamantă B. D. să plătească recurentei F. V. suma de 1414 lei, cheltuieli de judecată în apel și suma de 55 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, M. R. |
Redc. A.N.
Tehn.A.N.
2 ex/18.03.2013
jud. apel – N. C. A., R. I.
jud. fond- P. C. D.
| ← Evacuare. Decizia nr. 377/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 40/2013. Curtea de... → |
|---|
