Obligaţie de a face. Decizia nr. 580/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 580/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 4024/257/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 580/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINT M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Judecător C. M. C.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții L. I. și L. A. împotriva deciziei civile 83/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât L. I., personal și asistat de avocat Bardoczi T., și avocat S. E. pentru intimații reclamanți A., lipsind aceștia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul este netimbrat.
Mandatarul recurenților depune la dosar împuternicire de reprezentare și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în original, respectiv chitanța nr._/5.09.2013 în valoare de 19 lei și timbru judiciar de 1 leu, instanța constatând astfel îndeplinită obligația recurenților.
Declară că nu are alte cereri de formulat.
De asemenea, mandatara intimaților învederează că nu are cereri prealabile și depune la dosar împuternicire de reprezentare în original, precum și chitanță pentru cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenților pârâți L., avocat Bardoczi T., consideră că nelegal instanța de apel a respins apelul pârâților cu precizarea că instanța de fond a acordat mai mult decât ce s-a cerut. În fapt, instanța fondului a acordat chiar mai puțin decât s-a cerut, iar conform art. 129 alin 6 C. proc. civ., trebuia să se pronunțe exact asupra capetelor de cerere cu care a fost învestită.
Mai mult, cererea reclamanților trebuia să se reflecte în dispozitiv, în condițiile în care un petit viza desființarea servituții de vedere prin închiderea ferestrelor. Apreciază că acest petit trebuia admis cu obligarea la desființarea ferestrelor, însă instanța de fond se pronunță prin obligarea pârâților la mutarea ferestrelor, și nu la desființarea servituții de vedere, care e apreciată ca fiind legal constituită.
Consideră că instanța de apel a efectuat o imixtiune în dreptul pârâților prin rezolvarea necorespunzătoare a acestui petit, nelegal respingând apelul cu privire la acest capăt de cerere și menținând soluția necorespunzătoare a instanței de fond.
În fapt, aceste ferestre au fost cuprinse încă din proiectul de construcție al imobilului, precum și în autorizația de construire, fapt față de care instanța nu putea constata peste aceste acte care sunt emise în baza unor reglementări speciale și nu au fost desființate. Prin expertiza și cercetarea la fața locului s-a constatat că aceste ferestre sunt dotate cu geam mat, au doar funcția de aerisire și lumină, sunt orientate spre cer și s-a constatat la fața locului că sunt la o distanță de cca 1,5 m până la granița cu proprietatea vecină.
Cu privire la petitul vizând apele pluviale, s-a susținut de către reclamanți că nu ar exista instalații de captare, însă s-a constatat că există montate scocuri iar apa de ploaie se scurge pe terenul proprietate publică, într-un bazin de captare. Instanța de fond dă o soluție peste ceea ce reclamanții au solicitat și obligă pârâții la refacerea jgheaburilor și repoziționarea geamurilor.
Nu în ultimul rând, acțiunea reclamanților pare ca lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât ferestrele de la mansardă sunt de lungime cca 50 cm, au simpla funcție de aerisire și nu de vedere și sunt amplasate în așa fel încât să nu dea spre proprietatea reclamanților, iar cu privire la acestea, s-a constatat că servitutea de vedere a fost dobândită prin uzucapiune, demersurile reclamanților apărând de rea credință și chiar șicanatorii.
Solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Mandatara intimaților reclamanți, avocat S. E., solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată conform chitanței justificative depuse la dosar.
Apreciază că nu se dovedesc motivele care să ducă la concluzia încălcării legii de către prima instanță, precum și de către instanța de apel ce menține hotărârea de fond. Conform probelor administrate, rezultă că toate geamurile de la imobilul pârâților dau spre curtea reclamanților, iar instanțele de fond și apel corect au dispus modificarea acestora, păstrând dreptul pârâților la servitutea de vedere, cu drept la aerisire și lumină.
Cu privire la cele două ferestre de la mansardă, instanțele fondului mențin dispozițiile așa cum sunt cuprinse în proiectul și autorizația de construcție.
În ceea ce privește servitutea picăturii de streașină, în ceea ce privesc jgheaburile și canalizarea, corect s-a constatat că sunt necesare modificări astfel încât apele pluviale să nu afecteze terenul proprietatea intimaților.
În concluzie, apreciind nefondat recursul de față, solicită respingerea lui, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, față de cele expuse și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaș sub nr._ reclamanții A. G. și A. M. au chemat în judecată pe pârâții L. I. și L. A. solicitând obligarea pârâților ca la imobilul proprietatea lor să-și construiască sisteme de captare a apelor pluviale cu scurgere pe terenul lor și să desființeze servitutea de vedere creată contrar legii, prin închiderea ferestrelor de vedere de la parter și mansardă, orientate către interiorul proprietății reclamanților.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe art. 611, 614, 615 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2652/ 2012 a Judecătoriei Mediaș a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A. G. și A. M. în contradictoriu cu pârâții L. I. și L. A., au fost obligați pârâții să înlocuiască cele două ferestre de la parterul casei lor, situate la același nivel pe zidul dinspre proprietatea reclamanților, ce corespund cămării și băii de la acest nivel, cu ferestre care se deschid doar pe verticală, de sus în jos, cu lărgimea deschiderii care nu poate depăși un unghi mai mare de 30º și cu păstrarea geamului mat. De asemenea au fost obligați să înlocuiască cele două ferestre de la mansarda casei lor, situate pe partea de acoperiș dinspre proprietatea reclamanților, cu ferestre care se deschid doar pe verticală, de sus în jos, cu lărgimea deschiderii care nu poate depăși un unghi mai mare de 20º și cu păstrarea geamului mat pe toată suprafața ferestrei. Au mai fost obligați aceștia să mărească dimensiunile și numărul parazăpezilor montate pe acoperișul casei lor dinspre proprietatea reclamanților, să refacă poziția jgheaburilor de colectare a apelor de ploaie prin retragerea spre exterior față de streașină, încât toate apele de pe acoperiș să cadă în spațiul jgheaburilor, precum și să repoziționeze aceste jgheaburi la o pantă mai mare decât cea existentă în prezent, pentru a se asigura scurgerea întregii cantități de apă pe burlanele existente la capetele clădirii.
Au fost respinse în rest pretențiile reclamanților.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 515,8 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții locuiesc în imobilul situat în Mediaș, ., iar pârâții locuiesc în imobilul de pe aceeași stradă la nr. 19, partea din spate a casei pârâților fiind orientată înspre curtea reclamanților. În peretele casei pârâților dinspre proprietatea reclamanților există practicate 3 geamuri, cu o dimensiune stabilită prin raportul de expertiză de 55/55, din care unul corespunde cămării, unul băii, iar al treilea este un geam de aerisire și ventilație, situat la nivelul pardoselii și sub geamul de la cămară. Geamurile situate în partea de sus sunt amplasate la o înălțime de 1,75 m (expertiză fila 73 dosar), se deschid și lateral și erau prevăzute la data cercetării cu sticlă mată.
Pe partea de acoperiș a casei pârâților, de tip șarpantă, situat spre curtea reclamanților, există practicate două geamuri (luminatoare basculabile), care se deschid pe verticală, prin basculare, perpendicular pe acoperiș, iar în momentul în care sunt deschise se poate ușor vedea în curtea reclamanților (a se vedea foto fila 29 dosar). Unul din cele două geamuri corespunde bucătăriei, iar celălalt corespunde băii situate la acest nivel, ambele asigurând atât aerisirea cât și iluminarea spațiilor cărora le corespund. De la baza acestor două geamuri până la streașina casei sunt cca 1,4 m.
Spațiul de la mansardă, pe care pârâții îl denumesc bucătărie, mai are și alte geamuri, atât pe partea opusă luminatorului, spre curtea interioară, cât și pe partea frontală a casei, spre . corespund zidului casei, acestea nefiind practicate în dimensiunea șarpantei. Spre deosebire de bucătărie, baia pârâților de la mansardă nu are altă posibilitate de iluminare și aerisire decât luminatorul din șarpantă.
Raportat la starea de fapt și la raportul de expertiză efectuat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 612 cod civil din 1864, sub imperiul căruia s-au născut raporturile juridice dintre părți, instanța de fond a reținut că nimeni nu poate avea vedere sau ferestre de vedere spre proprietatea îngrădită sau neîngrădită a vecinului său, dacă nu există o distanță de 1,90 m între zidul pe care se deschid și proprietatea vecină, iar potrivit dispozițiilor art. 613 Cod civil din 1864, nimeni nu poate avea vederi piezișe spre proprietatea vecinului dacă nu există o distanță de 60 cm, distanța se socotește, potrivit prevederilor art. 614, de la fața zidului pe care s-a deschis vederea.
În fine, conform prevederilor art. 615 același Cod civil, tot proprietarul este dator să-și facă streașina casei sale încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, și nicidecum pe locul vecinului.
Prin urmare, prevederile legale interzic vederea spre proprietatea vecinului, în condițiile în care nu se respectă distanțele menționate.
Din cercetările făcute direct de către instanță, precum și din cele efectuate de către expert, s-a constatat că cele trei geamuri din zidul casei pârâților dinspre proprietatea reclamanților nu sunt geamuri de vedere, ele asigurând doar ventilarea și iluminarea spațiului. Față de poziționarea celor două geamuri – 1,75 m față de pardoseală – și față de dimensiunile acestora este destul de greu ca o persoană să poată vedea prin aceste geamuri fără să se ajute de alte obiecte (scaune, scară), exceptând persoanele care depășesc 1,90 m. În ce privește geamul de la nivelul pardoselii din cămară, acesta nu asigură decât ventilația spațiului, iar pentru a vedea prin el este necesar ca persoana care dorește să facă acest lucru să se așeze culcat, lucru nu tocmai comod nici din punct de vedere al poziției și nici din punct de vedere al vederii propriu-zise, persoana fiind obligată să se uite din poziție orizontală. Acest geam este însă prevăzut cu o plasă din sârmă la exterior, ceea ce împiedică vederea.
Totuși, pentru a nu exista nici un dubiu asupra modului de folosire a celor două geamuri din zid, instanța a considerat necesar ca deschiderea acestora să fie asigurată doar în plan vertical, ceea ce ar face ca în timpul deschiderii vederea să fie piezișă și ar limita la minim câmpul vizual.
Cât privesc cele două geamuri de la mansardă, chiar dacă în prezent ele au fost dotate cu sticlă mată, în timpul deschiderii ele asigură vederea privitorului spre casa și curtea reclamanților. În planșa foto de la fila 29 s-a observat că aceste geamuri se deschid prin balansare pe verticală, pe baza unui sistem de prindere la mijlocul geamului, ceea ce face ca în timp ce este deschis să se creeze un spațiu suficient încât să asigure un câmp vizual destul de larg pentru privitor. Crearea pentru aceste geamuri a unui sistem de basculare având ca punct de sprijin partea de jos, cu o deschidere sub un unghi care nu mai permite decât vederea piezișă, duce la eliminarea totală a câmpului vizual către proprietatea reclamanților, în condițiile în care sticla rămâne mată. Într-o astfel de situație privitorul nu va vedea decât acoperișul casei, și acesta pe o suprafață limitată.
În fine, în ce privește scurgerea apelor de ploaie și căderea zăpezii de pe acoperișul casei pârâților, așa cu arăta expertul, pentru a elimina total acest inconvenient este necesar ca parazăpezile să fie mai dese și mărirea dimensiunilor acestora, iar pentru a se asigura scurgerea apelor este necesar repoziționarea jgheaburilor la o pantă mai mare și retragerea lor spre exterior, încât apa să cadă în spațiul acestora. Din planșele foto depuse la filele 95, 93, 92, 82 și 101 s-a observat că în cazul unor ninsori abundente zăpada depășește limita jgheaburilor iar în cazul în care se produce topirea apa se scurge peste jgheaburi în curtea reclamanților, ceea ce nu este în regulă. Tot așa, în timpul unor ploi torențiale abundente, când cantitatea de apă căzută este mare, prin faptul că jgheaburile sunt prea mult introduse sub streașină, spațiul rămas pentru colectare este prea mic, iar viteza de scurgere a apei face ca aceasta să sară peste jgheab și să cadă în curtea reclamanților.
Având în vedere această stare de fapt acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, fiind respinsă cererea de obligare a pârâților să închidă toate geamurile și să construiască alte sisteme de captare a apelor pluviale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, calificat ulterior drept apel, pârâții L. I. și L. A. solicitând, în principal, anularea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare iar în subsidiar schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 82/2013 a Tribunalului Sibiu apelul pârâților a fost admis, sentința instanței de fond a fost schimbată în parte în sensul respingerii capătului de cerere referitor la închiderea celor două ferestre de la parterul casei pârâților, ferestre ce corespund cămării și băii de la acest nivel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
În raport de dispozițiile art. 623 C. civil (de la 1864) servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau posesiune de 30 de ani. Servitutea de vedere este o servitute care face parte din categoria celor aparente și continue. S-a considerat că este dovedit în cauză și de altfel necontestat că ferestrele practicate în zidul de la parterul casei apelanților pârâți sunt în această poziție și au aceste dimensiuni de peste 30 de ani, astfel încât apelanții pârâți au dobândit prin prescripție achizitivă o servitute de vedere cu privire la aceste două ferestre. Este adevărat ceea ce susțin intimații că pârâții nu au cerut în mod expres să se constate dobândirea acestei servituți prin prescripție dar au invocat faptul că aceste ferestre există de peste 30 de ani. Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 1842 Cod civil o astfel de prescripție poate fi invocată pentru prima dată chiar și în apel. Constatându-se deci dobândirea servituții prin prescripție s-a admis apelul sub acest aspect și s-a respins acțiunea referitor la desființarea acestor două ferestre.
Celelalte motive de apel au fost considerate neîntemeiate pentru următoarele:
Dispunând înlocuirea ferestrelor de la mansardă cu ferestre care se deschid doar pe verticală, instanța nu a acordat altceva decât s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, ci doar a admis în parte acțiunea, acordând mai puțin decât ceea ce s-a cerut, astfel încât nu s-au încălcat prevederile art. 129 alin. 6 Cod proc. civilă. Aceeași este situația și în privința jgheaburilor. Dispunând ca pârâții să refacă poziția jgheaburilor, s-a dat mai puțin decât s-a cerut respectiv construirea unui nou sistem de captare a apelor pluviale. Necesitatea modificărilor privitoare la jgheaburi rezultă din concluziile expertizei ca și din planșele foto existente la filele 82, 92 și 101.
Motivul de apel nr. 4 referitor la amplasarea ferestrelor de la parter nu a mai fost analizat în raport de cele arătate mai sus referitor la respingerea cererii de desființare a acestor ferestre. Oricum, instanța nu a avut în vedere dispozițiile de la zidul comun, ci dispozițiile art. 612 cod civil.
Cu privire la ferestrele de la mansardă greșit se susține că acestea sunt situate la distanța legală și că nu sunt ferestre de vedere. Acestea pot fi considerate ferestre de vedere din moment ce se deschid și pot permite vederea spre proprietatea vecină. În ceea ce privește distanța legală de 60 cm invocată de apelanți, aceștia sunt în eroare deoarece art. 613 Cod civil care se referă la această distanță are în vedere vederea piezișă spre proprietatea vecină și nu situația când geamul are o anumită înclinare iar vederea este directă.
În ceea ce privește faptul că cercetarea locală a fost respinsă printr-o încheiere care are caracter interlocutoriu, iar apoi a fost efectuată de judecătorul care a înlocuit magistratul inițial, s-a constatat că apelanții, prin reprezentantul lor, nu s-au opus acestei probe, iar pe de altă parte nici nu s-a dovedit vreun prejudiciu în condițiile art. 105 alin. 2 Cod proc civilă.
Referitor la ultimul motiv de apel referitor la faptul că acțiunea intimaților reclamanți are un caracter șicanator și abuziv, s-a reținut că acest caracter nu poate exista în condițiile și în măsura în care acțiunea s-a dovedit a fi întemeiată, or ea a fost admisă doar în limitele și în măsura în care a fost întemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții L. I. și L. A. care au solicitat modificarea acesteia și respingerea în întregime acțiunii reclamanților.
În expunerea de motive recurenții au arătat că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut deoarece s-a cerut obligarea lor să desființeze servitutea de vedere creată contrar legii și instanța a dispus obligarea lor la înlocuirea cele două ferestre de la mansardă cu ferestre ce se deschid doar pe verticală. Apoi, deși s-a solicitat obligarea lor la construirea de sisteme de captare a apelor pluviale cu scurgere pe terenul lor, instanța a dispus obligarea lor la mărirea numărului și dimensiunii parazăpezilor și la refacerea poziției lor, fiind încălcate disp. art. 129 alin. 6 cod pr. civilă.
Arată de asemenea că ferestrele de la mansardă sunt de lumină și aerisire și că au geam mat care nu permite vederea către proprietatea vecinului. Mai mult, aceste ferestre sunt montate pe acoperișul casei recurenților, astfel că nu asigură o vedere directă, ci una oblică spre imobilul intimaților, hotărârile fiind date cu încălcarea art. 613 cod civil.
În final, se arată că acțiunea reclamanților are caracter șicanator și abuziv deoarece ferestrele de la parter existau când reclamanții au cumpărat casa iar când le-au construit pe cele de la mansardă reclamanții nu au avut obiecțiuni.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 304 pct. 6 și 9 cod pr. civilă coroborat cu 129 cod pr. civilă și art. 612 – 613 cod civil.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare, însă au solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurenților la cheltuieli de judecată.
CURTEA, analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate instanța constată următoarele:
Primul motiv de recurs este întemeiat pe art. 304 pct. 6 cod pr. civilă, în conformitate cu care există motiv de nelegalitate atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, însă acest motiv nu este incident în speță, deoarece instanțele de fond au acordat mai puțin decât ceea ce s-a cerut, prin admiterea în parte a acțiunii reclamanților.
Astfel, reclamanții au solicitat desființarea servituții de vedere prin închiderea ferestrelor de la mansardă, iar instanța de fond a admis în parte acest capăt de cerere în sensul că a obligat pârâții să înlocuiască cele 2 ferestre de la mansardă cu ferestre care se deschid doar pe verticală și cu păstrarea geamului mat pe toată suprafața ferestrei. Prin urmare, instanța de fond a acordat mai puțin decât ceea ce s-a cerut, interes în criticarea acestei dispoziții a instanței ar fi avut reclamanții care nu au obținut admiterea în întregime a acțiunii lor, și nicidecum pârâții cărora instanța le-a permis să păstreze ferestrele, însă cu schimbarea modalității de deschidere, cu păstrarea geamului mat.
Susținerile recurenților că ferestrele de la mansardă sunt de aerisire și lumină și nu de vedere sunt contrazise de concluziile expertizei efectuate în cauză, experta arătând că aceste ferestre sunt pivotante și au geam clar, iar pentru respectarea prevederilor art. 612 – 613 cod civil au fost propuse 2 modalități, din care instanța a ales-o pe cea mai favorabilă pârâților și anume limitarea deschiderii ferestrei și înlocuirea geamului clar cu un geam mat, astfel încât aceste ferestre să aibă numai rol de aerisire și lumină (f. 74, dosar fond). Desigur, exista și o treia modalitate de desființare a servituții de vedere, și anume aceea de închidere completă a ferestrelor, așa cum au solicitat reclamanții, însă instanța de fond nu a ales această modalitate, ci a ales o variantă mai favorabilă pârâților, transformând ferestrele de vedere în ferestre de aerisire și lumină. Dacă ferestrele au într-adevăr geam mat, cum susțin recurenții, atunci nu au motiv să se plângă de această dispoziție a instanței, care a decis păstrarea geamului mat.
În ceea ce privește petitul 2 al acțiunii reclamanților este adevărat că aceștia au solicitat obligarea pârâților să-și construiască sisteme de captare a apelor pluviale cu scurgere pe terenul lor, iar instanța i-a obligat să mărească numărul și dimensiunile parazăpezilor de pe acoperiș, să refacă poziția jgheaburilor și să le repoziționeze, însă nu se poate considera că instanța a acordat altceva decât s-a cerut, cum eronat susțin recurenții. În speță a fost efectuat un raport de expertiză care a stabilit ce operațiuni trebuie efectuate de pârâți pentru ca apele pluviale să se scurgă pe terenul lor, iar nu pe terenul reclamanților. Aceștia au solicitat obligarea pârâților la efectuarea unor modificări la sistemele de captare a apelor pluviale, astfel încât să se asigure respectarea prevederilor art. 615 cod civil, în conformitate cu care fiecare proprietar este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.
Art. 615 cod civil reglementează servitutea picăturilor streașinii, iar pentru respectarea ei expertul a stabilit operațiuni concrete care ar trebui efectuate, reclamanții neavând posibilitatea de a prevedea care sunt acestea, la momentul introducerii acțiunii, întrucât nu au cunoștințe tehnice de specialitate. După ce expertul a arătat care sunt motivele pentru care sistemul de captare a apelor pluviale nu permite colectarea completă a apelor din jgheab, el a făcut recomandări arătând în concret ce anume trebuie făcut, astfel că în mod corect instanța a transformat aceste recomandări în obligații de a face, cu scopul precis de a se respecta servitutea prev. de art. 615 cod civil. Mai mult, din raportul de expertiză rezultă că streașina executată la imobilul pârâților nu este de 50 cm așa cum prevede proiectul autorizației de construcție, ci este de numai 30 cm, fiind necesară o repoziționare a jgheaburilor prin retragerea lor spre exterior, astfel încât apele de pe acoperiș să cadă în spațiul jgheaburilor. Fotografiile de la filele 92 – 97 (dosar fond) dovedesc fără putință de tăgadă temeinicia acțiunii reclamanților și corectitudinea concluziilor raportului de expertiză, punând la îndoială buna credință a pârâților, cel puțin cu privire la acest aspect.
Motivul de recurs referitor la caracterul șicanator al acțiunii reclamanților nu este un motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în disp. art. 304 pct. 1-9 cod pr. civilă, iar pe de altă parte, admiterea acțiunii reclamanților dovedește că acțiunea lor nu a avut un caracter șicanator, iar exercitarea drepturilor procesuale nu a fost abuzivă, ci dimpotrivă, acțiunea a fost exercitată în vederea respectării dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituția României, care la aliniatul 7 prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Având în vedere cele arătate mai sus, se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a disp. legale referitoare la servitutea de vedere și cea a
(continuare decizia civilă 580/5.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil_ )
picăturilor din streașină prev. art. 611 – 615 cod civil, și au stabilit obligații de a face conform recomandărilor expertului, pronunțându-se în limitele art. 129 alin. 6 cod pr. civilă, prin admiterea doar în parte a acțiunii reclamanților.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții L. I. și L. A. împotriva deciziei civile 83/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă, motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 6 și 9 cod pr. civilă nefiind incidente în speță.
În baza art. 274 alin. 1 cod pr. civilă vor fi obligați recurenții să plătească intimaților A. cheltuieli de judecată de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat (f. 14).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții L. I. și L. A. împotriva deciziei civile 83/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Obligă recurenții să plătească intimaților A. cheltuieli de judecată de 1000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.09.2013.
Președinte, M. A. M. | Judecător, A. N. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. CMC
2 ex/30.09.2013
Jud. fond: O. H.
Jud. apel: D.T. L./Ghe. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 770/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 787/2013. Curtea de... → |
|---|
