Grăniţuire. Decizia nr. 488/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 13427/306/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 488/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător C. M. C.
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanții M. N., M. A. și de pârâții O. M., O. T., împotriva deciziei civile nr. 362/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă în dosar civil nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. S. cu delegație la dosar pentru reclamanții recurenți M. și recurenții pârâți O. asistați de avocat B. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursurile sunt motivate, recursul declarat de reclamanți este netimbrat iar recursul pârâților este insuficient timbrat.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare formulată de recurenții reclamanți la recursul declarat de pârâți, din care un exemplar se comunică mandatarului acestora.
Mandatarii părților depun la dosar taxele judiciare de timbru datorate de fiecare dintre recurenți și timbre judiciare precum și adeverință de la Primăria mun. C..
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. S. solicită admiterea recursului reclamanților așa cum a fost motivat în scris, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii capătului de cerere privind instituirea servituții de trecere. Instanțele de fond, în mod greșit au considerat că nu se impune admiterea cererii privind instituirea unei servituți de trecere pe proprietatea pârâților, reținând că proprietatea reclamanților nu ar fi un loc înfundat și există o altă cale de acces la imobil, respectiv din .> Arată că inițial imobilul în litigiu a fost înscris într-o singură carte funciară, fiind ulterior parcelat și vândut, nefiind discuții între părți cu privire la accesul de trecere în gospodăria pârâților, acesta făcându-se tot timpul prin curte, fiind cea mai ușoară cale de acces. Discuțiile între părți au apărut ulterior, odată cu amenajările făcute spre spatele imobilului, aspecte care rezultă din planșele foto de la dosarul cauzei. Raportul de expertiză, întocmit în cauză de expertul M. relevă faptul că dreptul de acces la imobil nu este din . altfel nici nu există, ci de pe terenul familiei R.. Acest drept instituit nu duce la accesul la imobil, nu le asigură trecerea pe imobil decât cu piciorul, iar pentru altfel de acces este necesar efectuarea unui ocol destul de mare. Consideră că probele sunt certe, calea de atac folosită fiind cea mai corectă și care asigură utilitatea imobilului. S-au făcut eforturi foarte mari de către reclamanți, de a avea posibilitatea de a ajunge la imobil, prin construirea a unui număr de 75 de scări.
În ceea ce privește cele două contoare, recursul declarat cu privire la acestea este fără obiect, întrucât nu este culpa reclamanților, fiind necesare îndeplinirea unor formalități pentru a se efectua acest transfer, nefiind necesar acordul celorlalți proprietari. În acest context, în mod corect instanța de apel a reținut că recurenții reclamanți nu au o poziție nejustificată.
Referitor la instituirea servituții, din probele administrate în cauză (interogatoriul luat fam. R.) rezultă că imobilul în litigiu este teren fânaț și nu se poate ajunge la destinație cu un alt mijloc de transport.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului declarat de reclamanți.
Avocat A. B., în calitate de mandatar al pârâților recurenți, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, invocând faptul că starea de fapt a fost greșit expusă.
Imobilul în litigiu este format din două corpuri funciare ale aceluiași proprietar de CF, fiind dezmembrat în 1974, astfel: imobilul din . și imobilul din . două intrări. Această stradă există, precum și acces, însă este adevărat că nu este asfaltată. Construirea scărilor, aspect invocat de mandatara recurenților reclamanți nu are legătură cu prezenta cauză, întrucât accesul la imobil nu trebuie făcut prin intermediul acelor scări ci prin accesul de pe . părți au existat dintotdeauna, întrucât pârâții sustrag lucruri din curtea reclamanților.
În ceea ce privește transferul contoarelor de gaz și curent, arată că recurenții reclamanți nu vor să investească și să facă cheltuieli pentru a intra în legalitate cu aceste contoare, respectiv întocmirea formalităților necesare, ci dorința acestora este de a folosi ceea ce este a altuia.
Pentru considerentele expuse solicită respingerea recursului declarat de reclamanți.
În ce privește recursul lor, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea în totalitate a acțiunii formulată de reclamanți. Arată că reclamanții au două geamuri mari în peretele casei lor spre proprietatea pârâților. Linia de graniță este stabilită din peretele în care se aflau amplasate geamurile și nu sunt respectate prevederile legale cu privire la distanța între proprietăți. S-a susținut că servitutea a fost dobândită prin uzucapiune, reținându-se în drept prevederile art. 1847 Vechiul cod civil, însă nu au fost făcute probe în acest sens. Susținerea referitoare la faptul că nu au existat neînțelegeri între părți nu poate fi primită, întrucât acestea au existat încă de la început, chiar s-a pus un paravan de sticlă mată între proprietăți, iar reclamanții îl folosesc în mod abuziv. Consideră că, capătul de cerere privind daunele cominatorii au fost înlăturate, fără a fi motivate.
Solicită admiterea recursului declarat de pârâți, schimbarea hotărârii atacate în ce privește admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Mandatara reclamanților recurenți, avocat S. S. solicită respingerea recursului declarat de pârâți. Cu privire la geamuri, arată că imobilul s-a înstrăinat cu această servitute de vedere instituită, iar în ce privește abuzurile susținute de mandatarul recurenților pârâți, acestea nu au fost dovedite, neexistând plângeri penale formulate în acest sens împotriva părților pe care le reprezintă, pentru sustragere de bunuri de pe proprietatea pârâților. În ceea ce privește paravanele instalate, acestea se pot observa de instanță din planșele depuse la dosar. Daunele cominatorii solicitate, în mod corect au fost respinse, față de adresa depusă la dosar de Distribuție Gaz, acest capăt de cerere fiind motivat, nefiind culpa reclamanților că nu se pot întocmi operațiunile de transfer referitoare la contoare.
Solicită a fi avut în vedere construcția de către reclamanți a celor 75 de scări pentru a putea avea acces în imobilul proprietatea acestora și efortul material efectuat.
Pentru considerentele expuse solicită respingerea recursului declarat de pârâți, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin cererea înregistrată la data de 13.10.2010 pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr._, reclamanțiiM. N. și M. A. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții O. M. și O. T., O. I. și O. M., P. P., R. H. și R. M., Orașul C., prin Primar, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de graniță în contradictoriu cu toți pârâții, dintre imobilul proprietatea reclamanților topografic 3941/8/2 C., pe toate laturile sale, față de topograficele proprietatea pârâților: 3941/8/1, 3941/9, 3941/9, 3941/7, 4022, 4019, 4018 conform întinderii terenului înscris în CF_ C. de 376 mp; instituirea dreptului de servitute de trecere cu piciorul și auto numai în contradictoriu cu pârâții O. M., O. T. și Orașul C., prin Primar prin punctul cel mai scurt în favoarea topograficului 3941/8/2 ca fond dominant peste topograficul 3941/8/1 ca fond aservit și delimitarea acesteia; intabularea în CF_ C. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4765 C. și în CF 2315 C.) a dreptului de servitute astfel instituit; cu cheltuieli de judecată.
Pârâții O. M. Și O. T. au depus întâmpinare și au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanții M. în ceea ce privește instituirea dreptului de servitute de trecere cu piciorul și auto, fără a se opune la stabilirea liniei de graniță precum și să fie obligați reclamanții – pârâți să-și strămute cele două contoare de gaz și unul de curent electric de pe imobilul proprietatea pârâților – reclamanți O. înscris în CF_ C1 C. și să le instaleze pe imobilul proprietatea acestora sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 de lei pe zi de întârziere sau în caz de refuz să fie autorizați pârâții - reclamanți să le demonteze; să se dispună desființarea geamurilor cu vedere către proprietatea pârâților – reclamanți de la imobilul proprietatea reclamanților – pârâți; să fie obligați reclamanții – pârâți să-și strămute în curtea lor afumătoarea instalată în curtea imobilului acestora; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3530/4.05.2012, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții M. N. și M. A. împotriva pârâților O. M. și O. T., O. I. și O. M., P. P., R. H. și R. M., Orașul C., prin Primar; s-a respins cererea de disjungere a acțiunii reconvenționale, cerere de disjungere formulată de reclamanții – pârâți M. N. și M. A.; s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți O. M. și O. T. împotriva reclamanților – pârâți M. N. și M. A. și s-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților M. N. și M. A., înscris în CF_ C., nr. top 3941/8/2 cu imobilele învecinate după cum urmează: cu imobilul proprietatea pârâților O. M. Și O. T. înscris în CF_ C., nr. top 3941/8/1 pe aliniamentul dat de punctele EF conform planului întocmit și anexat raportului de expertiză de către expertul tehnic judiciar M. D.; cu imobilul proprietatea pârâtei P. P., înscris în CF_ C., sub nr. top 3941/9 pe aliniamentul dat de punctele BC conform planului întocmit și anexat raportului de expertiză de către expertul tehnic judiciar M. D.; cu imobilul proprietatea pârâților O. I. și O. M. înscris în CF_ C., nr. top. 3941/7 pe aliniamentul dat de punctele AD conform planului întocmit și anexat raportului de expertiză de către expertul tehnic judiciar M. D.; cu imobilul proprietatea pârâților R. H. și R. M., înscrise în CF_ C., nr. top 4022 și, respectiv CF 2159 C., nr. top 4018, CF_ C., nr. top 4019 pe aliniamentul dat de punctele DC conform planului întocmit și anexat raportului de expertiză de către expertul tehnic judiciar M. D.. S-a respins capătul de cerere din acțiunea principală privind instituirea dreptului de servitute de trecere cu piciorul și auto, prin punctul cel mai scurt în favoarea topograficului nr. 3941/8/2, ca fond dominant, peste topograficul 3941/8/1, ca fond aservit, și delimitarea acesteia precum și cel privind intabularea în cartea funciară a dreptului de servitute. S-a respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți O. M. Și O. T. privind obligarea reclamanților – pârâți M. N. și M. A. la desființarea geamurilor cu vedere către proprietatea pârâților – reclamanți. S-a dispus obligarea reclamanților-pârâți M. N. și M. A. să strămute cele două contoare de gaz și unul de curent electric de pe proprietatea pârâților - reclamanți O. M. Și O. T. pe proprietatea reclamanților – pârâți, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere. S-a dispus obligarea reclamanților- pârâți M. N. și M. A. să strămute în curtea acestora afumătoarea instalată în curtea imobilului proprietatea pârâților - reclamanți O. M. Și O. T., lipit de casa reclamanților – pârâți și de garajul pârâților – reclamanți. S-au compensat parțial cheltuielile de judecată, și pe cale de consecință, obligă pârâții - reclamanți O. M. Și O. T. să plătească reclamanților – pârâți M. N. și M. A. suma de 551, 28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în ce privește grănițuirea, din analiza cărților funciare în care sunt înscrise imobilele părților și a raportului de expertiză efectuat în cauză, că imobilele în litigiu se învecinează, liniile de graniță dintre acestea fiind stabilite în concret în cadrul planului întocmit și anexat raportului de expertiză de către expertul tehnic judiciar M. D..
Prin urmare, în temeiul art. 584 C. civ. și a raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar M. D., a stabilit linia de graniță dintre imobilele părților în sensul celor reținute în dispozitivul sentinței.
În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea principală privind instituirea dreptului de servitute de trecere cu piciorul și auto, prin punctul cel mai scurt în favoarea topograficului nr. 3941/8/2, ca fond dominant, peste topograficul 3941/8/1, ca fond aservit, și delimitarea acesteia precum și cel privind intabularea în cartea funciară a dreptului de servitute, s-a reținut că, potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2447/1974 de către notariatul de Stat Județean Sibiu, fostul proprietar, L. N., al imobilului înscris în CF C. 3215, cu nr. top 3941/8 compus din teren de 719 mp și construcții din C., . și . că înțelege să dezmembreze imobilul sus amintit în două corpuri funciare distincte, conform schiței anexate contractului care face parte integrantă din acesta, în modul următor: corpul funciar cu nr. top nou format 3941/8/1, casă și curte cu teren de 343 mp și, respectiv corpul funciar cu nr. top nou format 3941/8/2, casă și curte cu teren de 376 mp. Apoi, în urma dezmembrării sus amintite, fostul proprietar, L. N. a vândut corpul funciar cu nr. top nou format 3941/8/2, casă și curte cu teren de 376 mp, cu acces din . S. și Reiss F. născută D..
Ulterior, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6228/1976 de către Notariatul de Stat Județean Sibiu, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra întregilor construcții de pe imobilul de sub A+1, nr. top nou format 3941/8/2 – CF 4765 C., cu titlu de drept cumpărare, ca bun comun în favoarea reclamanților M. iar în baza ordinului nr. 3113/1995 eliberat de Prefectura Județului Sibiu s-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului de sub A+1, nr. top nou format 3941/8/2– CF 4765 C. cu titlu de drept constituire drept de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
În contractul de vânzare de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6228/1976 de către Notariatul de Stat Județean Sibiu, părțile au prevăzut faptul că imobilul construcție vândut reclamanților M. are front la . proiecta și anume .> Din coroborarea celor două contracte de vânzare – cumpărare sus identificate cu actul de dezmembrare realizat de fostul proprietar, L. N., al imobilului înscris în CF C. 3215, cu nr. top 3941/8 compus din teren de 719 mp și construcții din C., . și . concluzionat că fostul proprietar, în urma dezmembrării, nu a înțeles să constituie prin titlu o servitute în favoarea nr. top nou format 3941/8/2, părțile contractului din anul 1974 și, ulterior cele ale contractului din anul 1976, printre care și reclamanții din cauză, stabilind că accesul se face din . a se proiecta.
Din procesul verbal întocmit în urma efectuării cercetării la fața locului și, respectiv din raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar M. D., instanța de fond a reținut că reclamanții M. au edificată o poartă metalică înspre un drum nivelat, balastat și compactat, ce ajunge până la poarta acestora drum ce este folosit pe limita dintre intravilanul și extravilanul orașului C., prin partea din spatele grădinilor. De asemenea, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că fostul drum de exploatare agricolă evidențiat pe hărțile de CF se află la cca. 12-15 mp spre deal, însă în prezent este impracticabil întrucât s-a încetățenit folosirea drumului mai sus arătat edificat prin partea din spatele grădinilor.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză coroborat cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului R. H. s-a constatat că reclamanții circulă efectiv pe drumul amintit, nefiind împiedicați în vreun fel de către pârâtul R. să folosească acest drum, deși parte din acesta se întinde și pe proprietatea pârâtului menționat.
Este de principiu că, proprietarul al cărui loc este înfundat, în speță nu are ieșire la calea publică, poate, potrivit art. 616 C. civ. să ceară vecinului să-i permită trecerea pe proprietatea acestuia, în scopul exploatării fondului său, cu obligația de a-l dezdăuna pentru paguba pe care i-o produce. Or, în cauză, imobilul reclamanților de sub A+1, nr. top 3941/8/2 – CF 4765 C. are ieșire la calea publică, nefiind un loc înfundat în sensul dispozițiilor art. 616 C. civ., mai ales în condițiile în care această ieșire (constând în drumul nivelat, balastat și compactat, ce ajunge până la poarta acestora, drum ce este folosit pe limita dintre intravilanul și extravilanul orașului C., prin partea din spatele grădinilor), nu prezintă inconveniente grave pentru proprietarul fondului dominant.
Prin urmare, s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 616 C. civ., neimpunându-se recunoașterea unui drept de servitute de trecere cu piciorul și auto, prin punctul cel mai scurt în favoarea topograficului nr. 3941/8/2, ca fond dominant, peste topograficul 3941/8/1, ca fond aservit, și delimitarea acesteia și, pe cale de consecință, nici intabularea în cartea funciară a unui astfel de drepte de servitute.
Sub aspectul cererii de disjungere a acțiunii reconvenționale, cerere de disjungere formulată de reclamanții – pârâți M. N. și M. A., instanța a apreciat-o ca neîntemeiată în condițiile în care ambele acțiunii deduse judecății se află în stare de judecată, reținând incidența art. 120 alin. 2 C. pr. civ.
În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți O. M. și O. T. privind obligarea reclamanților – pârâți M. N. și M. A. la desființarea geamurilor cu vedere către proprietatea pârâților – reclamanți, instanța a reținut că potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2447/1974 de către Notariatul de Stat Județean Sibiu, actului de dezmembrare din anul 1974 și planului de situație ce a stat la baza dezmembrării imobilul casă de pe nr. top 3941/8/2 vândut de fostul proprietar, L. N., avea deschiderile de vedere în litigiu către nr. top 3941/8/1, proprietatea actuală a pârâților – reclamanți O., astfel încât fiind în prezența unei servituți continue și aparente, creată prin destinația fostului proprietar al imobilului înscris în CF C. 3215, cu nr. top 3941/8 compus din teren de 719 mp și construcții din C., ., și . dispozițiile art. 625 din C. civ. potrivit cu care destinațiunea proprietarului tine loc de titlu în privința servituților continue și aparente și cele ale art. 626 C. civ. potrivit cărora nu poate fi destinațiune a proprietarului decât numai când se va dovedi ca cele doua fonduri acum despărțite au fost averea aceluiași proprietar, și ca printr-însul s-au pus lucrurile în starea din care a rezultat servitutea.
Or, imobilul înscris în CF C. 3215, cu nr. top. 3941/8 compus din teren de 719 mp și construcții din C., . și . unui singur proprietar, iar în urma dezmembrării din anul 1974 și vânzarea nr. top 3941/8/2 către cumpărătorii Reiss S. și Reiss F. născută D. a rezultat servitutea de vedere în litigiu, în condițiile în care linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamanților M. N. și M. A., înscris în CF_ C., nr. top 3941/8/2 și imobilul proprietatea pârâților O. M. și O. T. înscris în CF_ C., nr. top 3941/8/1 este pe aliniamentul dat de punctele EF conform planului întocmit și anexat raportului de expertiză de către expertul tehnic judiciar M. D., chiar pe zidul casei reclamanților – pârâți.
În consecință, s-a apreciat că reclamanții – pârâții sunt beneficiarii unui titlu în ce privește deschiderile de vedere în litigiu în sensul art. 625, 626 C. civ.
În ceea ce privește cererea de strămutare a celor două contoare de gaz și unul de curent electric de pe proprietatea pârâților - reclamanți O. M. și O. T. pe proprietatea reclamanților – pârâți M. N. și M. A., față de neînțelegerile dintre părți relevate în cadrul raporturilor de vecinătate și de necesitatea respectării dreptului de proprietate al pârâților – reclamanți O. în condițiile în care linia de graniță dintre cele două imobile în litigiu este pe zidul casei reclamanților – pârâți, având în vedere și dispozițiile art. 480 C. civ., instanța a dispus obligarea reclamanților M. să strămute cele două contoare de gaz și unul de curent electric de pe proprietatea pârâților O. pe proprietatea lor, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.
Sub aspectul cererii de obligare a reclamanților – pârâți să-și strămute în curtea lor afumătoarea instalată în curtea imobilului pârâților O., s-a reținut că, față de stabilirea liniei de graniță dintre cele două imobile în litigiu pe zidul casei reclamanților, se impune ca reclamanții M. să strămute în curtea lor umătoarea instalată în curtea imobilului proprietatea O..
În temeiul art. 274 și 276 din codul de procedură civilă și față de soluțiile la care s-a oprit instanța pe capetele de cerere din acțiunea principală și, respectiv acțiunea reconvențională s-a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată avansate de părți, și pe cale de consecință, i-a obligat pe pârâții O. să plătească reclamanților suma de 551, 28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. A. și N. și pârâții O. M. și O. T..
Prin apelul declarat de reclamanții M. A. și N. aceștia au solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterea cererii lor de instituire a unui drept de servitute de trecere cu piciorul și auto, prin punctul cel mai scurt, în favoarea nr. top. 3941/8/1, delimitarea acesteia și înscrierea ei în cartea funciară; a respingerii cererii de mutare a contorului de curent, precum și a celui de gaz sub sancțiunea plății de daune cominatorii; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că imobilele părților au constituit înainte vreme un singur corp funciar, iar dezmembrarea făcută ulterior a creat acest loc înfundat. De 35 de ani s-a folosit calea de trecere prin proprietatea pârâților, cea pe care s-a solicita prin acțiune instituirea servituții de trecere, iar pârâții, în mod abuziv refuză în prezent accesul pe acea cale.
De asemenea, tot de după dezmembrarea efectuată reclamanții beneficiază și de servitutea de vedere, care este aparentă și continuă, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art. 625 și 626 C. civ., așa încât această servitute, ca și cea de trecere se poate dobândi și prin uzucapiune.
Ieșirea prin spatele imobilului reclamanților este dificilă, întrucât este o pantă abruptă, de o înălțime de 10-12 m, iar accesul până la poartă se face pe un drum agricol trecând peste proprietățile a trei persoane, pentru care se și plătește o sumă de bani. Așa fiind, se reține în mod greșit în sentință că locul reclamanților nu este unul înfundat, motiv pentru care cererea de instituire a servituții de trecere ar fi neîntemeiată.
În ceea ce privește contorul de curent, acesta este montat pe casa apelanților, așa încât nu se justifică mutarea lui. În legătură cu contorul de gaz, însă, nu s-au făcut dovezi că este posibilă mutarea lui și chiar posibilă, aceasta trebuie făcută prin intermediul societății de gaz, care nu a fost chemată în proces.
Prin apelul declarat de pârâții O. au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului pârâții au arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de închidere a ferestrelor reclamanților, aflate în proprietatea pârâților, în condițiile în care este evident că nu sunt respectate prevederile legale privind servitutea de vedere.
Prin decizia civilă nr. 362/2012, Tribunalul Sibiu a admis apelul declarat de reclamanții M. și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat dispoziția de obligare a reclamanților la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a respins apelul declarat de pârâții O., pe care i-a obligat la plata către apelanții M. a sumei de 304 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică atunci când a respins cererea reclamanților de instituire a unei servituți de trecere cu piciorul și auto pe terenul proprietatea pârâților, curtea casei acestora, apreciind în mod corect că imobilul reclamanților nu este loc înfundat în sensul art. 616 C. civ. Sub acest aspect s–a reținut că probatoriul administrat atât în fața instanței de fond, cât și a celei de apel a dovedit că proprietatea rcelamanților nu este un loc înfundat, existând ieșire prin partea din spate a casei, drum pietruit, ușor folosibil (așa cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale), denumit sau nu . legătură cu care părțile au arătat că folosește ca drum de acces de peste 35 de ani. Faptul că accesul ar fi mai facil doar prin proprietatea pârâților O. nu-i îndreptățește pe apelanții M. să obțină un drept de trecere pe proprietatea vecinilor în condițiile în care nu se poate susține existența proprietății lor ca loc înfundat.
Apelanții M., în motivele de apel, arată că terenul din spatele imobilului lor și pe care se face acum accesul are o mare diferență de nivel, reprezentând o pantă abruptă, pe care nu s-ar putea face accesul de către mașini de pompieri sau salvare, dar instanța a observat cu ocazia cercetării locale că pe această pantă, pe care sunt construite scări de beton, se face ieșirea la o altă stradă principală, iar drumul de acces reținut și de instanța de fond ca fiind o cale de acces a reclamanților la proprietatea lor derivă dintr-o altă stradă principală, așa încât și acest argument a fost înlăturat.
În ceea ce privește cele două contoare, de gaz și de curent, ele se află montate pe casa pârâților, iar dispozițiile art. 480 C. civ. justifică cererea acestora din urmă de mutare a lor, așa încât proprietatea lor să nu mai fie afectată în niciun fel.
Tribunalul a apreciat însă că nu se justifică obligarea reclamanților la plata de daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere în îndeplinirea acestei obligații, în condițiile în care operațiunea de mutare a contoarelor necesită acorduri și avize prealabile de la furnizori și că nu depinde exclusiv de acțiunea reclamanților.
Apelul pârâților, care critică sentința primei instanțe din perspectiva respingerii cererii lor de obligare a reclamanților de închidere a ferestrelor dinspre proprietatea pârâților, a fost considerat neîntemeiat, apreciindu-se că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, anume împrejurarea că aceste deschideri de vedere înspre proprietatea pârâților au rezultat și sunt folosite după dezmembrarea terenului, din 1974. S-a reținut de asemenea că instanța de fond a făcut și o corectă aplicare a legii în această situație, arătând că ne aflăm în prezența unei servituți continue și aparente, așa încât reclamanții sunt beneficiarii unui titlu în ceea ce privește aceste deschideri, conform art. 625, 626 C. civ., motiv pentru care nu se justifică cererea pârâților de desființare a acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M. și pârâții O..
Recurenții reclamanți M. au solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în întregime a apelului declarat împotriva hotărârii instanței de fond și în consecință, admiterea cererii privind instituirea dreptului de servitute, respingerea petitului din acțiunea reconvențională privind strămutarea contoarelor de gaz și contorului electric și obligarea pârâților O. la plata integrală a cheltuielilor de judecată făcute în apel.
În expunerea motivelor, reclamanții recurenți susțin că imobilul proprietatea acestora este loc înfundat, în sensul dispozițiilor art. 616 C. civ, și singura cale de acces cu piciorul și cu mijlocul de transport este peste imobilul proprietatea pârâților O.. Recurenții consideră că instanțele au reținut în mod greșit că nu se justifică instituirea servituții de trecere, deoarece probațiunea administrată dovedește că în realitate nu există . au folosit această cale de acces până în 2010, când pârâții le-au interzis să mai treacă prin curtea lor. Recurenții susțin că se află în prezența unei servituți continuee și aparente creată de fostul proprietar al imobilului, devenind incidente dispozițiile art. 625 C. civ. Formalitățile de expropriere începute de primărie nu sunt suficiente pentru a reține că . amplasată pe drumul de acces actual, care este oricum greu practicabil, terenul fiind denivelat. Panta de acces la drum este înclinată iar recurenții au fost nevoiți să construiască 40 de scări pentru a ajunge la drum. Acest drum nu este iluminat iar toamna și iarna nu poate fi utilizat.
În ce privește strămutarea contoarelor de gaz și a contorului electric, aceștia arată că contorul electric este montat pe casa proprietatea lor, astfel că nu pot fi obligați să schimbe amplasamentul, iar strămutarea contoarelor de gaz presupune o procedură complexă și costisitoare. Mai arată că pârâții nu justifică o poziție întemeiată, întrucât amplasarea contoarelor de gaz nu le cauzează nici un prejudiciu, cumpărând casa cu aceste contoare iar accesul reprezentanților companiei de gaz se face pe proprietatea pârâților O. pentru a citi și contoarele recurenților.
Recurenții reclamanți solicită ca pârâții să fie obligați la plata integrală a cheltuielilor din apel, ca efect al admiterii recursului.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (f. 28).
Pârâții O. au solicitat prin recursul formulat, modificarea hotărârii atacate și a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale și respingerii acțiunii principale. Solicită de asemenea, menținerea daunelor cominatorii în privința mutării contoarelor.
În expunerea motivelor, recurenții susțin că în mod greșit s-a respins capătul de acțiune privind desființarea geamurilor de vedere spre curtea lor, întrucât linia de graniță este constituită chiar pe peretele pe care se află aceste geamuri, astfel încât nu sunt respectate prevederile legale referitoare la distanța pe care trebuie amplasate aceste geamuri. Instanțele nu neagă acest aspect, dar Tribunalul susține că este vorba de o servitute continuă și aparentă, astfel că reclamanții intimați au titlu în ce privește aceste ferestre.
Recurenții susțin că art. 623 C. civ. prevăd că, servituțiile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau posesiune de 30 de ani, dar intimații nu au dobândit imobilul în 1974, cum reține tribunalul și nu s-a administrat nicio probă pentru a face dovada posesiei de 30 de ani ori a condițiilor acestei posesii. Recurenții susțin că în ce privește posesia, aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru a se putea constitui într-un titlu deoarece, în permanență, aceste ferestre au fost prilej de ceartă, întrucât intimații coboară prin geam în curtea recurenților.
Recurenții critică hotărârea instanței de apel și în ce privește înlăturarea obligației intimaților la plata de daune cominatorii pentru îndeplinirea cu întârziere a obligației de a muta contoarele de gaz și de curent, susținând că această soluție este dată fără nicio motivare, că este abuzivă și nejustificată.
În drept se invocă art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (f. 31).
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Ambele instanțe de fond au stabilit fără echivoc că imobilul proprietatea reclamanților nu este loc înfundat, având acces la drumul public. Această stare de fapt a fost determinată pe baza probelor administrate, respectiv raport de expertiză tehnică, probe testimoniale și procesele-verbale încheiate de instanța de fond și de cea de apel cu ocazia cercetării locale. De asemenea, instanțele au stabilit, pe baza probelor administrate, că cele trei contoare se află pe zidul casei pârâților O..
Față de cele statuate de instanțele anterioare cu privire la starea de fapt, este de reținut, în primul rând, că, după abrogarea punctului 11 din art. 304 C. pr. civ., modul în care instanțele de fond au interpretat probele administrate și au stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs. Ca urmare, criticile vizând starea de fapt, lămurită în speță de instanțele de fond, precum și cele referitoare la interpretarea probelor nu mai pot face obiectul controlului în recurs.
În al doilea rând, Curtea constată că, față de aspectele lămurite de tribunal și de judecătorie privind accesul reclamanților la calea publică pe un alt traseu decât cel peste proprietatea pârâților O., instanța de apel a reținut în mod corect că dispozițiile art. 616 C. civ. nu sunt aplicabile. Imobilul inițial a fost dezmembrat de fostul proprietar care a stabilit de la momentul dezmembrării, modul de acces la drumul public al loturilor nou-formate. Așadar, solicitarea reclamanților de instituire a servituții de trecere peste proprietatea pârâților O. nu se justifică, existând acces la o cale publică, care este practicată de mult timp de proprietarii terenurilor din zona respectivă.
Ca urmare, criticile reclamanților privind instituirea servituții de trecere nu sunt fondate.
Curtea privește ca neîntemeiate și criticile referitoare la strămutarea contoarelor de gaz. De vreme ce instanțele de fond au constatat că acestea sunt amplasate pe zidul casei pârâților O., prejudiciul acestora din urmă există, fiind afectat dreptul lor de proprietate, care le conferă toate prerogative specifice acestuia, îngrădirea dreptului de proprietate nefiind permisă decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Ca urmare, obligarea reclamanților de a muta contoarele este pe deplin justificată, neavând relevanță că această operațiune este una complexă și costisitoare.
Pentru cele ce preced, C. constată că criticile reclamanților nu sunt fondate, astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ., va respinge recursul declarat de aceștia.
În ce privește recursul declarat de pârâții M., Curtea constată că instanțele de fond au reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 625, 626 C. civ. și nu a prevederilor art. 623 C. civ. Este adevărat că dispozițiile art. 623 C. civ. prevăd că servituțile continue și aparente (cum este cazul, în speță, a servituții de vedere) se dobândesc prin titlu sau posesiune de 30 de ani, dar instanțele de fond au constatat că în cauză, ferestrele au fost amplasate de fostul proprietar înainte de a . ocazia dezmembrării, acesta a delimitat loturile noi pe aliniamentul casei ce aparține în prezent reclamanților.
Ca urmare, în mod corect a reținut Tribunalul că servitutea de vedere s-a constituit prin destinația proprietarului, astfel că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 625 C. civ. și a respins petitul privind desființarea geamurilor de vedere spre curtea recurenților.
În ce privește critica vizând soluția instanței de apel de înlăturare a obligației intimaților la plata de daune cominatorii pentru îndeplinirea cu întârziere a obligației de a muta contoarele de gaz și de curent, Curtea constată, contrar susținerilor recurenților, că Tribunalul a motivat această soluție. Așa cum corect a reținut instanța de apel, îndeplinirea obligației de mutare a contoarelor presupune efectuarea prealabilă a unor formalități (obținerea de avize de la furnizorii de gaz și de energie electrică, întocmirea unei documentații tehnice, etc.) astfel încât îndeplinirea acestei obligații nu depinde exclusiv de reclamanți. În aceste condiții, având în vedere că daunele cominatorii sancționează îndeplinirea cu întârziere a unei obligații de a face ce nu poate fi realizată decât de debitorul obligației, în mod corect s-a considerat că stabilirea unor astfel de daune nu este justificată.
Față de cele reținute, Curtea constată nefondat recursul formulat de recurenții O., astfel că, în temeiul art. 312 C. pr. civ., îl va respinge.
(continuarea deciziei civile nr. 488/13.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții M. N. și M. A. și de pârâții O. M. și O. T. împotriva deciziei civile nr. 362/2013, pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.06.2013.
Președinte, A. N. - C.O. semn. conf. art. 261(2) C. pr. civ, Președintele Curții de Apel A. P. | Judecător, C. M. C. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/10.07.2013
Jud. fond – V. Jumungă
Jud. apel – V.C.D./V. A.
| ← Anulare act. Decizia nr. 554/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 43/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
