Partaj judiciar. Decizia nr. 310/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 809/257/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 310/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta B. E., împotriva deciziei civile nr. 259/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă B. E. asistată de avocat S. L., cu delegație la dosar și intimata pârâtă M. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Se constată că s-au înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, note din partea intimatei reclamante P. M. prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei pârâte, avocat S. L. solicită admiterea recursului, invocând faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 275 C. proc. civ. în prezenta cauză și solicită modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării intimatei reclamante la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, aceasta aflându-se în culpă procesuală.
Intimata pârâtă M. A. solicită admiterea recursului pentru aceleași considerente.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 760/2012 a Judecătoriei Mediaș s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtele B. E., M. A. și Z. V.; s-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională B. E. în contradictoriu cu pârâta reconvențională P. M., așa cum a fost precizată, și în consecință, s-a sistat indiviziunea asupra imobilului situat administrativ în Mediaș ., ., ., jud. Sibiu, înscris în CF_-C1-U12 Mediaș nr. top. 1906/10/XLIII, evaluat convențional de părți la suma de_ de euro, prin atribuirea acestuia pârâtei B. E.; a fost obligată pârâta B. E. să plătească părților contravaloarea cotei de proprietate a acestora (câte 1/6), respectiv câte 4333 de euro reclamantei și celorlalte două pârâte, în termen de 6 luni; s-a constatat că reclamanta reconvențională a făcut îmbunătățiri apartamentului în litigiu în sumă de 4347 lei și a achitat impozitul pe ultimii 3 ani în sumă de 919 lei, valori convenite de părți; a fost obligată pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale contravaloarea investițiilor și impozitului conform cotei sale de proprietate, respectiv suma de 877,66 lei; s-a stabilit onorariul definitiv al apărătorului din oficiu desemnat pentru pârâta – reclamantă reconvențională B. E. la suma de 300 de lei, iar onorariul apărătorului din oficiu S. L. va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției; a fost obligată reclamanta la restituirea ajutorului public acordat în sumă de 1119 lei, de care a beneficiat prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că părțile sunt proprietare ale imobilului situat administrativ în Mediaș, ., ., ., jud. Sibiu, înscris în CF_-C1-U12 Mediaș nr. top. 1906/10/XLIII, evaluat convențional de părți la suma de_ de euro. Reclamanta P. (fostă B.) M. și pârâtele M. A. și Z. V. dețin fiecare cote de câte 1/6 din moștenire, iar pârâta B. E. deține o cotă de 3/6 din imobil.
În temeiul art. 728 C. civ., instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului.
Având în vedere învoiala părților, în temeiul art. 673/4 al. 2 și art. 673/10 al. 4 C. pr. civ., instanța a atribuit imobilul pârâtei B. E., care a fost obligată să plătească părților contravaloarea cotelor de proprietate a acestor (câte 1/6), respectiv câte 4333 de euro reclamantei și fiecăreia dintre celelalte două pârâte, în termen de 6 luni.
Tot potrivit învoielii părților din cererea reconvențională, instanța a constatat că reclamanta reconvențională a făcut îmbunătățiri la apartamentul în litigiu în sumă de 4347 lei și a achitat impozitul pe ultimii 3 ani în sumă de 919 lei, valori convenite de părți la ultimul termen de judecată.
În consecință, instanța a obligat pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale contravaloarea investițiilor și impozitului conform cotei sale de proprietate de 1/6, respectiv suma de 877,66 lei ( 4347+919=5266/6=877,66 ).
Prin decizia civilă nr. 259/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă a fost admis apelul declarat de pârâta B. E. și cererile de aderare la apel formulate de pârâtele M. A. și Z. V. împotriva sentinței civile nr. 760/2012 a Judecătoriei Mediaș. A fost schimbată în parte sentința în sensul sistării indiviziunii asupra imobilului situat administrativ în Mediaș, ., ., ., jud. Sibiu, înscris în CF_-C1-U12 Mediaș, nr. top. 1906/10/XLIII, prin atribuirea cotei de 1/6 părți a reclamantei P. M. către pârâta B. E., care va avea cota de 2/6 și va rămâne în indiviziune cu celelalte două pârâte, M. A. și Z. V., acestea având fiecare cota de câte 1/6 din imobil.
A fost obligată pârâta B. E. să plătească reclamantei P. M. contravaloarea cotei de proprietate a acesteia de 1/6, respectiv 4333 de euro în termen de 6 luni și înlăturată obligația pârâtei B. E. de a plăti pârâtelor M. A. și Z. V. contravaloarea cotelor de proprietate ale acestora, de câte 4333 euro pentru fiecare.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta și cele trei pârâte sunt coproprietare asupra imobilului în litigiu, așa cum a reținut instanța de fond. Într-adevăr, potrivit art. 728 c. civ. nimeni nu poate fi silit să rămână în indiviziune, ceea ce face ca acțiunea reclamantei să fie întemeiată.
Având în vedere că celelalte trei coproprietare nu doresc să sisteze indiviziunea, că pârâtele M. și Z. nu au solicitat expres acest lucru și nici obligarea pârâtei B. E., mama lor, la plata unei sulte, așa cu rezultă din cererea de apel și din cererile de aderare la apel, luând în considerare și faptul că interesul reclamantei P. M. este acela de a-și primi contravaloarea cotei sale de proprietate, instanța a apreciat că partajul poate avea loc și numai prin atribuirea cotei părți de 1/6 a acesteia către pârâta B. E., cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare cotei de proprietate de 1/6 a reclamantei, respectiv 4333 euro. De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosar în apel reclamanta intimată P. M. a fost de acord cu admiterea apelului așa cum a fost formulat, arătând că interesul său este acela de a primi sulta de 4333 euro ce i se cuvine.
Față de aceste împrejurări, potrivit art. 296 c. civ. instanța a admis apelul declarat de pârâta B. E. și cererile de aderare la apel formulate de pârâtele M. A. și Z. V. și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului în litigiu prin atribuirea cotei de 1/6 aparținând reclamantei P. M., către pârâta B. E., aceasta fiind obligată să plătească reclamantei o sultă de 4333 euro. Celelalte coproprietare au rămas în indiviziune, pârâtele M. și Z. cu câte o cotă de 1/6 fiecare, iar pârâta B. E. cu o cotă de 2/6. Totodată s-a dispus înlăturarea obligației pârâtei B. E. de a plăti sultă către celelalte două coproprietare. S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Având în vedere că intimata a fost de acord cu admiterea apelului, potrivit art. 275 c. pr. civ. nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recursa pârâta B. E., solicitând acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit art. 274 cod procedură civilă, în sensul că natura juridică a acestor cheltuieli este de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul, bazat pe ideea de culpă procesuală. Consideră că toate cheltuielile de judecată efectuate de recurentă au fost necesare, sunt în cuantum rezonabil și sunt în legătură cu procesul, căci numai prin declararea apelului pârâta putea îndrepta modul în care s-a soluționat ieșirea din indiviziune.
În drept se invocă art. 299 și urm. cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă intimata P. M. a declarat că menține aceeași poziție ca și instanța de apel.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 274 cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Art. 275 cod procedură civilă exonerează de plata acestor cheltuieli pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului .
Apelul declarat în cauză de pârâta Banca E. a fost admis prin decizia civilă nr. 259/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, și schimbată sentința așa cum s-a solicitat.
La primul termen de judecată, la tribunal, la data de 07.09.2012, cauza a fost amânată pentru comunicarea motivelor de apel și a cererilor de aderare la apel formulate de pârâtele M. A. și Z. V.. De aceea, termenul de judecată din 07.09.2012 nu poate fi considerat prima zi de înfățișare. Pentru termenul următor de judecată, 5.10.2012, intimata P. M. a depus întâmpinare prin care a declarat că este de acord cu admiterea apelului, fără însă a fi obligată la cheltuieli de judecată.
În aceste condiții se constată că, în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea art. 275 cod procedură civilă, pentru că la prima zi de înfățișare, pârâta intimată a recunoscut pretențiile apelantei, astfel că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste împrejurări, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul pârâtei și menținută hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
Intimata nu a cerut cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B. E. împotriva deciziei civile nr. 259/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Aprilie 2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
2 ex/27.06.2013
Jud. fond – G. O.
Jud. apel – D.T.L./Ghe. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 681/2013. Curtea de Apel ALBA... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 231/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
