Revocare donaţie. Decizia nr. 240/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 314/240/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 240/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Judecător M. M. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta S.C. C. T. S.A. împotriva deciziei civile nr. 206/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă avocat J. M. C. pentru recurenta reclamantă, lipsă fiind intimații pârâți C. local al Orașului Hațeg prin Primarul Orașului Hațeg și Orașul Hațeg prin primar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este netimbrat și s-a depus întâmpinare din partea intimaților pârâți.
Cauza a fost strigată peste rând, fiind cerută la amânări fără discuții.
Mandatara recurentei reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru de 3306 lei - OP nr. 2/26.03.2013 și timbru judiciar de 5 lei.
Solicită acordarea unui termen scurt pentru studiul întâmpinării și al dosarului, menționând că a fost angajată ca apărător abia cu o zi în urmă.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu mandatara recurentei reclamante și lasă cauza la rând, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă cu mai mult de 5 zile înainte de termen.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut a doua oară se prezintă avocat D. T. pentru recurenta reclamantă, în substituirea avocatului titular J. M., lipsă fiind aceasta și intimații pârâți.
Mandatarul recurentei reclamante, avocat D. T., depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire și chitanță onorar de avocat, arătând că avocatul titular a fost în imposibilitate de a rămâne la a doua strigare a cauzei. Nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau chestiuni prealabile de discutat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentei reclamante, avocat D. T., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara pentru a se pronunța pe fondul apelului. Cu cheltuieli de judecată ce vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Greșit instanța de apel a admis apelul pârâților și a considerat că pârâtul C. local Hațeg are capacitate juridică și că astfel putea încheia contractul de donație a cărui nulitate o solicită reclamanta; în speță, singura persoana juridică căreia i se putea dona imobilul este Orașul Hațeg prin primar, motiv pentru care excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a pârâtului C. local a fost greșit soluționată. În ce privește prescripția dreptului material la acțiune arată că și acest capăt de cerere a fost greșit soluționat de instanță. Revocarea contractului de donație s-a solicitat inițial pentru nerespectarea sarcinii, și de la care curge termenul de prescripție, ori prin precizarea de acțiune depusă reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație imobiliară pentru lipsa capacității pârâtului C. local, astfel dreptul la acțiunea în constatare este imprescriptibil. În situația reținerii cauzei spre rejudecare solicită modificarea deciziei în ce privește aspectele legate de capacitate de folosință și prescripție.
Mai arată că reclamanta este continuatoarea fostei societăți C. S.A., aspect dovedit cu înscrisuri, și astfel nu se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin apelul declarat reclamanta nu a solicitat casarea cu trimitere, și față de disp. art. 297 alin 1 Cod pr. civ. instanța de apel putea evoca fondul fără a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1079/2011, pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosar nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și excepția prescripției, s-a admis excepția lipsei capacitații de exercițiu a pârâtului C. L. al Orașului Hațeg, s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanta . împotriva pârâților C. L. al orașului Hațeg, prin primar, Orașul Hațeg, prin primarul și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație imobiliară nr. 1232/2003 încheiat de B.N.P. R. C., s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul C. L. al Orașului Hațeg, prin primar, ca neîntemeiată, iar pârâții au fost obligați la plata sumei de 11.611 lei către reclamată, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contratul de donație imobiliară autentificat sub nr. 1232/20.05.2033 de B.N.P. R. C., . .) a donat Consiliului local al orașului Hațeg întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în Hațeg, ., jud. Hunedoara, înregistrat în CF 10/c - Hațeg, nr. top 261/2/b/21 compus din cămin de nefamiliști și teren intravilan aferent, în suprafață de 524,82 mp, condiționat de faptul ca donatarul să pună imobilul la dispoziția ANL, în vederea transformării în locuințe pentru tineret, iar lucrările să fie executate de către reclamantă ca antreprenor general. Se mai arăta, în contract, că nerespectarea condiției atrage revocarea contractului, în condițiile art. 829-830 Cod civil.
Examinând CF-ul rezultă că la sarcini nu este înscrisă condiție, iar în data de 12 decembrie 2006 s-a încheiat contractul între ANL și C. L. Hațeg care avea ca obiect transmiterea imobilului în suprafață de 524,82 mp, compus din cămin de nefamiliști si teren situat în Hațeg, ., jud. Hunedoara, înscris în CF 10/c – Hațeg, nr. top 261/2/b/21 și terenul în suprafață de 467,18 mp înscris în Cf 10/c Hațeg, nr. top 261/2/b/20/3/2 în folosința gratuită a Agenției Naționale pentru locuințe împreună cu construcția pe durata execuției investiției, ce consta în realizarea locuinței pentru tineri, destinate închirierii.
La data de 09.06.2010, între ANL și executantul . a fost încheiat procesul - verbal de recepție la terminarea lucrărilor de amenajare a locuințelor pentru tineret la imobilul in litigiu.
Examinând excepțiile invocate de părți în prezentul dosar, instanța a reținut că: reclamanta este continuatoarea în drepturi a . contractului de donație și ca atare aceasta are calitate procesuală activă în cauză. În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, s-a apreciat că dreptul de a se solicita revocarea contractului s-a născut la data la care s-au finalizat lucrările de amenajare a locuințelor și de la acea dată nu a fost împlinit termenul general de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Sub aspectul lipsei capacității de folosință a Consiliului L. al orașului Hațeg, s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea 215/2001, acesta nu are capacitate de folosință și nu putea încheia contractul de donație în cauză. Ca atare, s-a admis excepția și s-a constatat nulitatea absolută a contractului.
În privința cererii reconvenționale a Consiliului L. Hațeg, s-a apreciat că este neîntemeiată, ținând cont de aspectele arătate mai sus.
de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. C. T. S.A., cât și pârâții-reclamanți reconvenționali Orașul Hațeg și C. local al orașului Hațeg – prin primar.
Prin apelul său, reclamanta S.C. C. T. S.A. a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se pronunța instanța de apel și asupra celorlalte capete de cerere privind nulitatea absolută a contractului de donație nr. 1232/2003.
În motivare, s-a arătat că se impunea ca instanța de judecată să se pronunțe asupra fiecărui capăt de cerere cu care a fost sesizată, respectiv revocarea contractului pentru nerespectarea clauzelor contractuale (art. 829 – 830 Cod civil), constatarea nulității absolute pentru lipsa consimțământului Consiliului local al orașului Hațeg, constatarea nulității absolute raportat la obiectul contractului de donație și la clauzele contractuale, și nu doar asupra excepției lipsei capacității de exercițiu a pârâtului C. local al orașului Hațeg.
Apelanții-pârâți reclamanți reconvenționali Orașul Hațeg și C. local al orașului Hațeg au solicitat, în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei din contractul de donație imobiliară nr. 1232/2003 referitoare la obligația de a încredința execuția lucrărilor de transformare a imobilului donat în locuințe pentru tineri, către S.C. C. S.A. D., ca antreprenor general.
În motivare, s-a arătat că prima instanță a admis acțiunea reclamantei, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu o motivare contradictorie și superficială, fără a se pronunța asupra tuturor excepțiilor pe care ei le-au invocat și fără a se raporta la vreun temei juridic când a admis acțiunea. Au mai susținut că, cererea reconvențională formulată de Orașul Hațeg a fost respinsă fără a se intra în dezbaterea fondului, fără o motivare în fapt și în drept, prin interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Prin decizia civilă nr. 206/A/2012, Tribunalul Hunedoara a admis ca fondate ambele apeluri, a anulat în tot hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că apelul pârâților este întemeiat deoarece în mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâtul C. local al Orașului Hațeg nu are capacitate de folosință și ca atare nu putea încheia contractul de donație atacat în prezenta cauză, motiv pentru care a constatat nulitatea absolută a acestuia. Capacitatea de folosință este aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații, indiferent de izvorul acestora.
Ori, din întreaga economie a dispozițiilor Legii nr. 215/2001 rezultă cu prisosință că autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală, respectiv consiliile locale – ca autorități deliberative și primării – ca autorități executive, au o astfel de capacitate de folosință, care ia naștere, în cazul consiliului local, de la data declarării sale ca legal constituit, după procedura prevăzută de Legea nr. 215/2001. În lipsa unei astfel de capacități de folosință, C. local nu și-ar mai putea exercita multitudinea de atribuții prevăzute de art. 36 din Legea nr. 215/2001, care stabilește că acest organ are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. În plus, deși în considerentele sentinței atacate, prima instanță s-a referit la lipsa capacității de folosință a pârâtului C. L. al Orașului Hațeg, în dispozitiv se admite excepția lipsei capacității de exercițiu a acestui pârât, fără a se motiva în vreun fel această soluție. Totodată, lipsa capacității de exercițiu la încheierea unui act juridic reprezintă un motiv de nulitate relativă, cu toate consecințele ce decurg în privința prescripției extinctive și a persoanelor ce o pot invoca.
S-a apreciat ca întemeiată și critica referitoare la faptul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune în revocarea contractului de donație pentru nerespectarea sarcinii instituite prin acesta de către donatarul C. local al Orașului Hațeg. Ori această acțiune este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care a început să curgă după distincțiile prevăzute de art. 7 din același act normativ. D. fiind faptul că în contractul de donație nu s-a prevăzut termenul în care donatarul trebuia să pună la dispoziția ANL imobilul în vederea transformării imobilului în locuințe pentru tineret, iar lucrările respective să fie executate ca antreprenor general de S.C. C. S.A. D., termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data nașterii raportului de drept, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, respectiv de la data încheierii contractului – 20.05.2003. Ori, acțiunea în revocarea contractului de donație a fost introdusă la data de 21.03.2011, cu mult după expirarea termenului de prescripție de 3 ani.
S-a reținut că prima instanță a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. C. T. S.A. S., reținându-se că aceasta este continuatoarea în drepturi a donatoarei S.C. C. S.A., fără însă a verifica cu date de la Oficiul Registrului Comerțului acest aspect.
În consecință, Tribunalul a apreciat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, iar motivul pentru care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație imobiliară nr. 1232/20.05.2003 a fost greșit reținut.
Ca urmare, s-a dispus anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru ca aceasta să analizeze și să se pronunțe asupra celorlalte motive de nulitate a contractului de donație invocate de reclamantă prin precizarea de acțiune de la fila 55 dosar fond, respectiv lipsa consimțământului Consiliului L. al Orașului Hațeg, lipsa mandatului primarului Orașului Hațeg în vederea încheierii contractului și lipsa îndeplinirii cerințelor referitoare la obiectul convențiilor. S-a dispus ca în acest demers, să se verifice și regimul juridic aplicabil fiecărei cauze de nulitate invocate, în funcție de natura absolută sau relativă a nulității, urmând ca instanța de fond să se pronunțe și asupra cererii reconvenționale formulată de pârâtul C. L. al orașul Hațeg prin care a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei din contractul de donație referitoare la obligația sa de a încredința execuția lucrărilor de transformare a imobilului donat în locuințe pentru tineret către S.C. C. S.A. D. – ca antreprenor general. De asemenea, în rejudecare, instanța de fond se va pronunța și asupra excepțiilor invocate de același pârât prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes și a lipsei capacității sale procesuale de folosință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate și admiterea apelului declarat de aceasta în sensul schimbării în parte a hotărârii primei instanțe și admiterea în întregime a acțiunii, precum și respingerea apelului pârâților.
În expunerea motivelor, recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a considerat că pârâtul C. L. Hațeg are capacitate juridică și că putea încheia contractul de donație, întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001, doar unitatea administrativ teritorială este persoană juridică, C. L. fiind autoritate deliberativă, astfel că numai cu Orașul putea fi încheiat contractul.
O altă critică se referă la excepția prescripției dreptului material la acțiune, recurenta susținând că obiectul cererii sale este o constatare a nulității absolute a contractului de donație și în consecință, dreptul material la acțiune este imprescriptibil.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, recurenta susține că instanța de apel a apreciat în mod eronat că se impunea efectuarea unei adrese la ONRC, întrucât aceasta a depus actele de verificare ale schimbării denumirii și sediului societății.
Recurenta susține că în mod greșit s-a admis motivul de apel privind cererea reconvențională, deoarece instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la această cerere, arătând că va fi respinsă pentru motivele reținute în cuprinsul considerentelor.
În ce privește apelul formulat de reclamantă, se susține că instanța de apel putea analiza și celelalte motive invocate de aceasta și se putea pronunța asupra lor evocând fondul, fără a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 54).
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 41 – 44).
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce privește excepția capacității juridice a Consiliului L. Hațeg, se constată că potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, astfel cum era în vigoare la încheierea contractului de donație ce face obiectul prezentului dosar, persoana juridică de drept public, cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină este unitatea administrativ-teritorială, în speță orașul Hațeg, și nu C. local. Această persoană juridică acționează prin autoritățile sale deliberative, care sunt consiliile locale și cele executive, care sunt primarii, astfel cum se prevede expres în art. 21 teza I din lege, în forma din martie 2003.
În privința contractelor de donație cu sarcini, cum este cazul celui din speță, Legea administrației publice locale cuprindea, la momentul 2003, dispoziții speciale. Astfel, potrivit art. 123 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 (în prezent art. 121 alin. 3), donațiile cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local cu votul a două treimi din numărul membrilor acestuia. În considerarea acestor prevederi, prin Hot. nr. 27/27.03.2003, C. L. Hațeg a aprobat acceptarea donației de la ., a imobilului „cămin de nefamiliști și teren intravilan aferent”, în suprafață de 524,82 mp, identificat topografic și administrativ. În art. 2 și 3 al HCL menționată, s-a statuat că imobilul donat va trece în domeniul public al orașului și în administrarea Consiliului local și a fost împuternicit primarul orașului să semneze contractul de donație.
Contractul de donație imobiliară a fost încheiat la 20.05.2003 și, chiar dacă în contract figurează în calitate de donatar, C. L. Hațeg, prin primar, contractul este semnat de Primarul orașului Hațeg, conform HCL Hațeg nr. 27/2003.
Ca urmare, în ce privește prima critică din recurs, Curtea reține că, deși potrivit Legii nr. 215/2003, consiliul local nu are capacitate de folosință, ci acționează ca organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, singura care are capacitate deplină de folosință, în cauză, cu ocazia încheierii contractului de donație, C. L. Hațeg nu a acționat în nume propriu, ci pentru orașul Hațeg și, mai mult, contractul a fost semnat de primar, autoritate publică desemnată prin hotărâre a consiliului local să încheie și să semneze contractul. Pe cale de consecință, această critică nu este fondată, dar argumentele instanței de apel urmează să fie substituite cu cele ce preced.
În ce privește critica referitoare la prescripția dreptului material la acțiunea în revocarea contractului de donație pentru nerespectarea sarcinii, Curtea constată că, așa cum corect a reținut Tribunalul, această cerere este una prescriptibilă în termenul general de prescripție. Referitor însă la momentul de la care curge acest termen, Curtea constată că acesta a fost greșit stabilit de către instanța de apel. Obligația asumată de donatar a fost aceea de a pune imobilul primit la dispoziția ANL în vederea transformării în locuințe pentru tineret și de a-i asigura donatorului ., executarea lucrărilor, în calitate de antreprenor general. ANL a fost înființată prin Legea nr. 152/1998, care prevedea, în art. art. 1 alin. 2, că este o instituție de interes public cu personalitate juridică, de coordonare a unor surse de finanțare în domeniul construcției de locuințe, având autonomie financiară.
Din conținutul contractului de donație rezultă că, la data încheierii contractului, sarcina asumată de donatar a fost una complexă, cuprinzând, pe de-o parte obligația de a asigura o anumită destinație imobilului, obligație ce a și fost îndeplinită, conform Convenției încheiată la data de 5331/30.06.2003 între ANL și C. L. Hațeg. Pe de altă parte, donatarul și-a asumat și o obligație de diligență, respectiv de a determina ANL, o instituție publică, cu personalitate juridică și cu autonomie financiară, să încheie cu donatorul un contract de antrepriză.
Momentul de la care putea fi executată această a doua obligație nu poate fi considerat ca fiind cel al încheierii contractului de donație, câtă vreme executarea lucrărilor de construire a locuințelor pentru tineri urma să fie stabilită de un terț față de contract, iar donatarul nu și-a asumat obligația de executare a lucrărilor într-un anumit termen.
Dreptul material la acțiune în revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii constând în obligația de a-i asigura donatorului executarea lucrărilor, în calitate de antreprenor general, s-a născut la data la care această obligație nu mai putea fi executată în mod obiectiv, respectiv de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Acest proces-verbal a fost încheiat de ANL la data de 09.06.2010, dată în raport cu care acțiunea în revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție.
Sub acest aspect recursul reclamantei este fondat. Având însă în vedere că prima instanță a soluționat cauza pe excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului L. Hațeg și că pârâții au solicitat prin apelul formulat, anularea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea constată că în raport de dispozițiile art. 297 C. pr. civ., soluția pronunțată de Tribunal este corectă sub aspectul trimiterii cauzei la instanța de fond. Cu toate acestea, față de dispozițiile art. 315 C. pr. civ., cu ocazia rejudecării, instanța de fond va ține seama de dezlegarea dată în recurs problemei privind prescripția dreptului material la acțiune, în sensul celor reținute mai sus.
În ce privește critica recurentei referitoare la îndrumarea dată de instanța de apel de a se verifica legitimarea procesuală a reclamantei prin efectuarea de verificări la ONRC, Curtea o constată nefondată. Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei prin raportare la dispozițiile art. 833 alin. 2 din vechiul C. civ., care prevăd că acțiunea în revocarea donației nu poate fi formulată de succesorii donatorului împotriva donatarului. Pârâții nu au contestat calitatea reclamantei de succesoare a donatoarei, dar au susținut că legea nu recunoaște dreptul la acțiune acestei categorii de persoane. Așa cum a reținut instanța de apel, la fond nu au fost verificate aceste aspecte, astfel că această excepție să fie cercetată prin prisma normelor legale invocate de pârâți.
În ce privește cererea reconvențională, Curtea constată că, raportat la soluția de constatare a nulității contractului de donație și la motivul de nulitate reținut de prima instanță, respectiv lipsa capacității de folosință a Consiliului L. Hațeg, cauzele de nulitate invocate de reclamanții reconvenționali nu se mai impuneau a fi analizate. Dar, câtă vreme în căile de atac s-a constatat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului și se impune rejudecarea pricinii pentru cercetarea tuturor motivelor de nulitate, este evident că prima instanță trebuie să analizeze și cauzele de nulitate invocate de reclamanții reconvenționali, care, contrar susținerilor recurentei, nu au fost examinate de prima instanță.
Referitor la ultimul motiv de recurs, cel vizând posibilitatea Tribunalului de a evoca fondul și de a rejudeca pricina, fără a mai trimite cauza primei instanțe pentru a rejudeca fondul, Curtea constată, așa cum a reținut anterior, că prin apelul formulat, pârâții au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare. Potrivit art. 297 alin. 1 C. pr. civ., dacă instanța de fond nu a cercetat fondul cererii, instanța de apel poate, la cererea unei dintre părți, să anuleze hotărârea și să trimită o singură dată cauza spre rejudecare. Cum în speță, instanța de fond a pronunțat soluția pe excepție, soluția instanței de apel este legală, astfel că și această critică este neîntemeiată.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că recursul este nefondat, criticile formulate nefiind circumscrise niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. pr. civ., astfel că în baza art. 312 C. pr. civ, îl va respinge.
(continuarea deciziei civile nr. 240/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C. T. S.A. împotriva deciziei civile 206/A/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, M. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red. MFC
Tehn. MFC/30.04.2013
2 ex/ MR
jud. apel – C. C.V., B. M.S.
Jud. fond- M. C.N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 702/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 318/2013. Curtea de... → |
|---|
