Rectificare carte funciară. Decizia nr. 842/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 3822/176/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 842/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta S. D. – D., împotriva deciziei civile nr. 117/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta reclamantă S. D. D., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, se solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. pr. civ. și nu este timbrat.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul M. A. I. prin Primar, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. pr. civ.
Recurenta reclamantă S. D. D. înregistrează la dosar, prin serviciul registratură al instanței, cerere de reexaminare a cuantumului taxei de timbru.
Recurenta reclamantă, prezentă în instanță, menționează că mandatara sa este plecată și nu se poate prezenta la acest termen de judecată, însă recurenta s-a prezentat pentru soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Instanța, în deliberare, constată că taxa judiciară de timbru a fost stabilită eronat pe cale administrativă, și taxa judiciară de timbru datorată de recurentă este de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recurenta arată că nu mai susține cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și se obligă a depune la dosar taxa de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei până la sfârșitul dezbaterilor.
Instanța constată rămasă fără obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de recurenta reclamantă și pune în vedere acesteia să depună la dosar taxa judiciară de timbru datorată, până la închiderea dezbaterilor, sub sancțiunea anulării ca netimbrat a recursului.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, sub rezerva timbrării recursului până la sfârșitul dezbaterilor.
Recurenta reclamantă S. D. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării obligației instituite în sarcina reclamantei.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului lasă cauza în pronunțare, sub rezerva timbrării recursului.
La sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă în instanța recurenta reclamantă S. D. care depune la dosar taxă judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub nr._, reclamanta S. D. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Consiliul Local A. I., reprezentat prin Primar, M. A. I. reprezentat prin Primar, N. V., U. I., M. A., E. N.,:
1. să se constate că din masa succesorală suplimentară a def. D. T. dec. la data de 15.10.1973 (a cărui unică moștenitoare este reclamanta în baza certificatului de moștenitor nr. S 67/1974) face parte și:
- cota de 1/12 părți – întabulată greșit în favoarea lui E. S. lui G. sub B2.1 din construcțiile înscrise sub A+1.1 în CF 86.464 A. I. (conversie din CF 4971 A. I.) precum și
- cota de 117/617 părți teren de sub B3.1 din imobilul teren înscris sub A+1, nr. top 1076/5, nr. top. 1077/5 în CF_ A. I. (conversie din CF 4971 A. I.).
2. să se constate că din masa succesorală suplimentară a def. D. P. n. R., dec. la data de 11.07.1996 (a cărei unică moștenitoare este reclamanta în baza certificatului de moștenitor nr. 206/1996) face parte și cota de 1/12 părți întabulată greșit în favoarea lui E. S. lui G. sub B2.1 din construcțiile înscrise sub A+1.1 în CF 86.464 A. I. (conversie din CF 4971 A. I.).
3. să se constate că reclamanta, joncționând posesia sa cu a autorilor săi – D. T. și soția D. P. n. R. a dobândit, ca urmare a folosinței îndelungate, dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra cotei de 103/617 părți teren înscrisă sub B1.1 în CF 86.464 A. I. (conversie din CF 4971 A. I.) proprietatea numitului E. S. lui G..
4. să se constate că suprafața reală a imobilului în litigiu situat administrativ în A. I., . înscris în CF_ A. I. (conversie din CF 4971 A. I.) este mai mică decât cea scriptică, fiind în fapt de 923 mp și nu de 1234 mp cum atestă cartea funciară, conform expertizei topografice L. I., după cum urmează:
- nr. top. 1077/5 – are real suprafața de 1119 mp scriptic.
- nr. top. 1076/5 – are real și scriptic suprafața de 115 mp.
5. să se dispună OCPI A. – Birou CF să întabuleze hotărârea ce se va pronunța, după rămânerea ei definitivă în CF_ A. I. (conversie din CF 4971 A. I.).
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 01.11.2012 s-a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.131,40 lei.
Pentru termenul de judecată din 22.11.2012 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune, prin care arată că înțelege să renunțe la judecată față de pârâtul de ordinul 1 – Statul Român prin Consiliul Local A. I. reprezentat prin primar precizând că înțelege să cheme în judecată pe numitul Ș. G. S., în calitate de moștenitor al numitului E. S..
Prin sentința civilă nr. 712/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ a fost admisă cererea, astfel cum a fost precizată, și în consecință:
S-a constatat că din masa succesorală suplimentară a def. D. T. dec. la data de 15.10.1973 (a cărui unică moștenitoare este reclamanta în baza certificatului de moștenitor nr. S 67/1974) face parte și:
- cota de 1/12 părți întabulată greșit în favoarea lui E. S. lui G. sub B2.1 din construcțiile înscrise sub A+1.1 în CF 86.464 A. I. (conversie din CF 4971 A. I.) precum și
- cota de 117/617 părți teren de sub B3.1 din imobilul teren înscris sub A+1, nr. top. 1076/5, nr. top. 1077/5 în CF_ A. I. (conversie din CF 4971 A. I.).
S-a constatat că din masa succesorală suplimentară a def. D. P. n. R., dec. la data de 11.07.1996 (a cărei unică moștenitoare este reclamanta în baza certificatului de moștenitor nr. 206/1996) face parte și cota de 1/12 părți întabulată greșit în favoarea lui E. S. lui G. sub B2.1 din construcțiile înscrise sub A+1.1 în CF 86.464 A. I. (conversie din Cf 4971 A. I.).
S-a constatat că reclamanta, joncționând posesia sa cu a autorilor săi – D. T. și soția D. P. n. R. a dobândit, ca urmare a folosinței îndelungate, dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra cotei de 103/617 părți teren înscrisă sub B1.1 în Cf 86.464 A. I. (conversie din CF 4971 A. I.) proprietatea numitului E. S. lui G..
S-a constatat că suprafața reală a imobilului în litigiu situat administrativ în A. I., . înscris în Cf_ A. I. (conversie din Cf 4971 A. I.) este mai mică decât cea scriptică, fiind în fapt de 923 mp și nu de 1234 mp cum atesta cartea funciară, conform expertizei topografice L. I., după cum urmează: nr. top. 1077/5 are real suprafața de 808 mp în loc de 1119 mp scriptic și nr. top. 1076/5 are real și scriptic suprafața de 115 mp.;
S-a dispus OCPI A. – Birou Cf să întabuleze prezenta hotărâre, după rămânerea ei irevocabilă în Cf_ A. I. (conversie din Cf 4971 A. I.).
În temeiul art. 50 ind. 2 din OUG 51/2008 a fost obligată reclamanta la restituirea către stat a ajutorului public judiciar în cuantum de 3131,40 lei reprezentând taxă de timbru aferentă prezentei acțiuni.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părinții reclamantei au cumpărat prin contract autentic de vânzare-cumpărare, la 08.04.1940, de la T. V. și soția M. V., imobilul teren cu destinația „grădină” în suprafață de 343 stânjeni identificat prin nr. top. 1076/5 – 1077/5, fiind înscriși în CF nr._, nr. top. 1076/5 – 1077/5. Pe terenul astfel cumpărat, părinții reclamantei au edificat o construcție – casă, care a fost notată în CF nr._, nr. top. 1077/5 conform adeverinței nr. 1163/1974 a Consiliului Popular al municipiului A. I., aspect care rezultă din raportul de expertiză întocmit de către expert L. I. și din declarația martorei B. M.. Din același raport de expertiză rezultă că în mod greșit construcția a fost înscrisă în CF_ și pe numele lui E. S., cu ocazia deschiderii moștenirilor după părinții reclamantei, în condițiile în care aceasta a fost ridicată ulterior decesului numitului E. S..
De la data cumpărării și până în prezent cumpărătorii și apoi reclamanta au folosit întregul imobil ca un singur corp de avere în mod public, pașnic, neîntrerupt și sub nume de proprietari. Părinții reclamantei, până la data decesului, au exercitat o posesie exclusivă asupra întregului imobil-teren de la nr. 63, . ca unici proprietari în sensul că au exploatat terenul, au cules fructele, au efectuat lucrări de edificare a unei case, au plătit taxele și impozitele aferente, au deschis poziție imobilul casă și teren în evidențele Primăriei Municipiului A. I. pe numele lor. În aceleași condiții a fost folosit întregul imobil și de către reclamantă, după decesul acestora. Posesia acestora s-a exercitat mai mult de 20 de ani de la moartea proprietarului de Cf E. S. lui G. survenită la data de 10.07.1929. În concluzie, prin schimbarea naturii juridice a stăpânirii exercitate asupra imobilului în litigiu aflat în puterea fizică a antecesorilor reclamantei și ulterior în puterea reclamantei s-a transformat posesia precară într-o posesie utilă, intervenind astfel titlu și curățind posesia de viciul precarității (al echivocului) intervertirea titlului producând efecte erga omnes.
În aceste condiții, văzând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 28 și urm. din Decretul Lege nr. 115/1938 instanța a constatat că reclamanta, joncționând posesia sa cu a autorilor săi, a dobândit, ca urmare a folosinței îndelungate, dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra cotei de 103/617 părți teren înscrisă sub B1.1 în Cf 86.464 A. I. (conversie din Cf 4971 A. I.) proprietatea numitului E. S. lui G..
Prin raportul de expertiză întocmit de către expert L. I. s-a reținut că imobilul situat administrativ în A. I., . înscris în CF nr._, nr. top. 1076/5 – 1077/5 are suprafața reală de 923 mp. Prin același raport de expertiză s-a propus rectificarea suprafeței imobilului cu nr. top. 1077/5 altele (grădină) și casă de la suprafața de 1119 mp la suprafața de 808 mp iar pentru nr. top. 1076/5 rămânând suprafața înscrisă de 115 mp curți construcții.
Raportat la împrejurarea că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și având în vedere că prin încheierea din data de 01.11.2012 aceasta a beneficiat de ajutor public judiciar în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3131,40 lei, prima instanță a dispus, în temeiul art. 50 ind. 2 din OUG 51/2008, obligarea reclamantei la restituirea către stat a ajutorului public judiciar în cuantum de 3131,40 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina sa, de restituire către stat a ajutorului public judiciar în cuantum de 3131,40 lei.
In expunerea de motive apelanta a arătat că prin încheierea ședinței Camerei de consiliu din 01.11.2012 a fost admisă cererea sa de reexaminare a încheierii din data de 17.10.2012 și s-a dispus scutirea sa de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3131,40 lei, iar prin sentința apelată a fost obligată în mod nelegal să restituie către stat ajutorul public judiciar acordat. Instanța de fond a pierdut din vedere faptul că apelanta a dobândit doar o cotă parte dintr-un bun și a fost nevoită să apeleze la instanță datorită unor erori de întabulare săvârșite de niște funcționari ai statului, erori pe care a trebuit să le remedieze reclamanta apelantă pentru a-și putea reglementa situația de Carte funciară. Se reține de către instanța de fond faptul că restituirea acestei taxe este consecința faptului că reclamanta apelantă nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Mai susține reclamanta apelantă că, și în situația în care ar fi solicitat acest lucru cererea ar fi fost respinsă datorită faptului că primează dispozițiile procedurale în vigoare, față de acordul pârâților exprimat expres, fiind aplicabile dispozițiile art. 275 C. pr. civ.
Nu se poate pierde din vedere nici împrejurarea că starea reclamantei apelante s-a degradat de la data demarării procesului, atât starea financiară cât și starea de sănătate. Prin hotărârea atacată, susține reclamanta apelantă, i se creează o situație mai defavorabilă decât cea stabilită prin Încheierea din 17.10.2012, prin care i s-a eșalonat plata taxei de timbru, reclamanta apelantă fiind pusă în situația de a achita dintr-o dată o sumă de care aceasta nu dispune, sumă la care vor curge penalități fiind expusă unei executări silite din partea statului.
Intimatul Mun. A. I., reprezentat prin primar, a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin decizia civilă nr. 117/A/2013, Tribunalul A. – Secția I Civilă, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată, sub aspectul cuantumului obligației de restituire a ajutorului public judiciar, pe care l-a stabilit la suma de 1565,7 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 502 din OUG nr. 51/2008, în situația în care beneficiarul ajutorului public dobândește prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat acesta este obligat să restituie ajutorul public. Întrucât prin încheierea Ședinței din Camera de consiliu din data 17.10.2012, petenta a fost scutită doar de plata taxei de timbru în cuantum de 1565,7 lei, reprezentând 50% din cuantumul taxei de timbru inițial stabilit, aceasta nu putea fi obligată să restituie o sumă mai mare decât acest cuantum, diferența de 1565,7 lei, rămânând în sarcina acesteia pentru a fi achitată în 7 rate lunare egale.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligației de a restitui către stat suma de 1565,7 lei.
În expunerea motivelor, recurenta arată că a promovat acțiunea în rectificare de Cf ca urmare a culpei funcționarilor statului cu ocazia operării în Cf a unor acte juridice. Aceasta a formulat cerere de ajutor public având în vedere imposibilitatea achitării taxei de timbru de 3131,40 lei, cererea fiind admisă în parte în sensul reducerii taxei la 50% și a eșalonării în 7 rate lunare. Aceasta a formulat cerere de reexaminare, la care a atașat un raport de expertiză contabilă pentru a face dovada diferenței dintre veniturile brute și cele nete, cerere care a fost admisă pe dispozițiile art. 8 alin 3 din OUG 51/2008 și nu pe insuficiența veniturilor, instanța apreciind că prin costurile procesului s-ar limita accesul reclamantei la justiție. Cu toate acestea, instanța de fond a dispus restituirea ajutorului acordat de stat, în cuantum de 3131,40 lei, sumă redusă în apel la 1565,7 lei.
Recurenta apreciază că ambele hotărâri sunt nelegale, venind în contradicție cu încheierile date cu ocazia soluționării cererii de ajutor public judiciar și cu textul de lege în baza căruia s-a acordat scutirea de la plata taxei de timbru, recurenta făcând referire și la preambulul la OUG 51/2008, care vizează transpunerea Directivei Consiliului UE 2003/8/CE. În acest sens, recurenta arată că accesul la justiție trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept.
Recurenta mai arată că a dobândit doar o parte din bun și că a fost nevoită să apeleze la instanță datorită unor erori de întabulare săvârșite de funcționari ai statului. Aceasta susține că starea sa financiară și de sănătate s-a degradat de la data demarării procesului, iar situația juridică neclară a imobilului în litigiu constituie un impediment pentru asigurarea unei stabilități în viața de zi cu zi.
În drept se invocă art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
Cererea este legal timbrată (fila 18).
Intimatul M. A. I. a depus întâmpinare prin care arată că este de acord cu admiterea recursului (fila 8).
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Instanțele de fond au obligat-o pe reclamantă, în temeiul art. 502 din OUG nr. 51/2008, să restituie statului taxa de timbru de la plata căreia a fost scutită. Potrivit acestui text de lege, dacă, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.
În speță, reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, iar prin sentința primei instanțe s-a constatat că reclamanta a dobândit cu titlu de moștenire cota de 1/1 părți din construcțiile edificate pe terenul în litigiu și cota de 117/617 părți din acest teren, precum și cota de 103/617 părți din teren, cu titlu de uzucapiune, instanța dispunând întabularea dreptului de proprietate al reclamantei.
Ca urmare, față de valoarea imobilului construcție și a cotei din teren, raportat la valoarea declarată de reclamantă, se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a textului legal menționat, Curtea nefiind investită să analizeze legalitatea hotărârii sub aspectul cuantumului sumei pe care reclamanta a fost obligată a-l restitui.
Curtea nu poate primi criticile recurentei vizând existența unei contradicții între hotărârile instanțelor de fond, pe de-o parte, și încheierile date cu ocazia soluționării cererii de ajutor public judiciar și prevederile art. art. 8 alin 3 din OUG 51/2008, în baza căruia s-a acordat scutirea de la plata taxei de timbru, pe de altă parte.
Dispozițiile textului menționat vizează acordarea unor facilități persoanei care dorește să inițieze un demers juridic ale cărui costuri îi depășesc posibilitățile materiale. Însă, odată ce acest demers a avut succes, iar persoana a dobândit bunuri care depășesc un anumit nivel în raport cu facilitatea de care a beneficiat, legiuitorul a statuat în sensul restituirii sumelor care au format obiectul ajutorului public judiciar, întrucât noua stare materială, dobândită prin admiterea cererii în justiție, îi permite beneficiarului acest lucru. Aceasta tocmai pentru că, beneficiind de facilități pentru a avea acces la justiție, persoana a putut să obțină în bunuri pe care nu le putea dobândi pe altă cale. Ca urmare, nu se poate reține că aplicarea prevederilor art. 502 din OUG nr. 51/2008 într-o situație în care partea a beneficiat de dispozițiile art. 8 alin. 3 din aceeași ordonanță reprezintă o îngrădire a accesului la justiție, aceste texte vizând ipoteze distincte, primul fiind incident la încheierea demersului juridic, iar al doilea la demararea lui.
Ca urmare, câtă vreme prin admiterea cererii, reclamanta a dobândit bunuri imobile, patrimoniul acesteia s-a mărit, astfel că este justificată obligarea sa la restituirea sumei de care a beneficiat (sub forma scutirii de la plata taxei de timbru). Pentru aceleași rațiuni, Curtea nu poate primi nici susținerile recurentei referitoare la starea sa financiară din prezent și la situația juridică neclară a imobilului în litigiu, prin sentința primei instanțe dispunându-se întăbularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil.
Împrejurarea că reclamanta a fost nevoită să pornească acțiunea de față datorită erorilor strecurate cu ocazia înscrierii în CF a unor acte nu este de natură a înlătura aplicarea art. 502 din OUG nr. 51/2008, întrucât vizează aspecte care exced obiectului cererii cu care aceasta a investit instanța.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că criticile aduse de recurentă sunt nefondate, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ. va respinge ce nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive:
(continuarea deciziei civile nr. 842/20.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S. D. D. împotriva deciziei civile nr. 117/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.12.2013.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/09.01.2014
Jud. fond – M.B.B.
Jud. apel – C. F./S. I.
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S. D. D. împotriva deciziei civile nr. 117/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.12.2013.
Președinte Judecător Judecător
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 769/2013. Curtea de... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 275/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
