Actiune in regres. Decizia nr. 831/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 831/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 831/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul B. I. împotriva deciziei civile nr. 33/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților și a mandatarului recurentului pârât, avocat K. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită și faptul că mandatarul recurentului pârât, avocat K. L., a trimis o cerere prin care solicită judecarea în lipsă deoarece este la alte instanțe pentru susținerea unor cauze.
Se mai arată că pârâtul recurent B. I. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru nici pentru recurs nici pentru apel.
Cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentul pârât a fost respinsă prin Încheierea dată în ședința Camerei de consiliu din 9.12.2013.
Instanța, având în vedere că recurentul pârât nu a făcut dovada timbrării recursului, din oficiu invocă excepția de netimbrare și lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub dosar nr._, reclamantul M. B. prin primar în contradictoriu cu pârâtul B. I. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 126.123,14 lei actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, reprezentând dauna pe care reclamantul a plătit-o creditoarei Ș. G. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul B. I. a fost obligat, în calitate de inculpat în solidar cu Primăria B. să plătească daunele morale și materiale produse ca urmare a săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, pentru care a fost condamnat definitiv în cadrul dosarului penal nr._ . Primăria B. a fost obligată, în calitate de parte responsabilă civilmente, în baza sentinței penale nr. 131/24.06.2010 a Judecătoriei B., a deciziei penale nr. 243/A/2010 a Tribunalului A. și a deciziei penale nr. 898/02.12.2010 a Curții de Apel A. I., în solidar cu inculpatul, la plata acestor sume.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.1381-1386 Cod civil.
P. sentința civilă nr. 831/2012 Judecătoria B. a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul B. I. să plătească reclamantului M. B. suma de 126.123,14 lei, reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli de executare, sumă actualizată cu indicele de inflație, până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut în esență că prin sentința penală nr. 131/2010 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală 898/2010 a Curții de Apel A. I., pârâtul a fost obligat în solidar cu Primăria B. la plata despăgubirilor civile, condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului fiind stabilite cu putere de lucru judecat în cuprinsul acestor hotărâri, în temeiul art. 1000 alin. 3 și 1003 Cod civil.
Instanța a reținut că răspunderea comitentului pentru fapta prepusului în baza art. 1000 alin. 3 Cod civil(în vigoare la data săvârșirii faptei) este o răspundere pentru fapta altei persoane, fiind o formă de garanție pentru victimă, prin care acesteia i se asigură plata despăgubirilor civile. Insă, plătind despăgubirile, comitentul nu face altceva decât să avanseze, în locul prepusului, despăgubirile pe care acesta din urmă le datorează victimei. In final, prepusul este cel care trebuie să suporte repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită, ceea ce îl îndreptățește pe comitentul care a făcut plata să regreseze împotriva prepusului pentru recuperarea sumei de bani.
Noul cod civil a prevăzut în mod expres, la art. 1384 dreptul de regres a celui care răspunde pentru fapta altuia împotriva aceluia care se face vinovat de producerea prejudiciului.
In cauza de față, reclamantul, în calitate de comitent, a achitat integral despăgubirile civile la care a fost obligat în solidar cu inculpatul și, având în vedere că, din cuprinsul sentinței penale de condamnare rezultă că sunt îndeplinite în persoana pârâtului condițiile art. 998-999 Cod civil, se justifică introducerea prezentei acțiuni în regres pentru recuperarea sumei plătite victimei.
Totodată, Judecătoria a reținut că este întemeiată și restituirea cheltuielilor de executare pe care a trebuit să le plătească reclamantul, fiind vorba de o sumă de bani antrenată de plata debitului principal. Nu s-ar putea reține că efectuarea cheltuielilor de executare sunt imputabile reclamantului care nu a procedat la executare voluntară, întrucât reclamantul a fost obligat în solidar cu pârâtul, neputându-se ști dinainte împotriva cui va fi începută executarea și este vorba de sume de bani ce are natura juridică a unor venituri publice, ceea ce impune recuperarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând schimbarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii.
P. decizia civilă nr. 33/2013 Tribunalul A. a respins apelul pârâtului, reținând în considerente următoarele:
Obligația de plată a daunelor materiale și morale stabilită în sarcina inculpatului B. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente Primăria B., prin sentința penală nr. 131/2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal_ a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 raportat la art. 346 Cod pr. penală coroborate cu art. 998, 999, 1000 alin. 3 și art. 1003 Cod civil. P. urmare, s-a reținut că Mun. B. răspunde doar în calitate de comitent pentru fapta prepusului său B. I., și în acest context comitentul are la îndemână acțiunea în regres, întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 Cod civil împotriva prepusului său în situația în care achită debitul în locul acestuia.
Susținerile apelantului în sensul că nu rezultă din înscrisuri câtimea debitului ce trebuie achitat de către apelant au fost considerate lipsite de relevanță întrucât pârâtul B. a fost obligat să plătească reclamantului Mun. B., ca efect al admiterii acțiunii în regres, iar nu în baza dispozitivului sentinței penale ce a constituit titlu executoriu.
Nu s-a reținut o culpă în sarcina reclamantului care să justifice o eventuală admitere în parte a acțiunii în regres pentru lipsa poliței de asigurare și ITP întrucât apelantul ar fi avut posibilitatea să refuze cursa dacă ar fi avut cunoștință despre această stare de fapt, însă nu a făcut-o.
In ce privește poprirea veniturilor apelantului de către reclamant fără a exista un titlu executoriu în acest sens instanța de apel a constatat că aceasta este o cerere nouă formulată în apel de către pârât, iar în lipsa unei acțiuni reconvenționale având ca obiect anularea acestei forme de executare, instanța a respins ca inadmisibilă cererea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul care a solicitat modificarea acesteia, admiterea apelului, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantului.
În expunerea de motive, recurentul a arătat că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă câtimea debitului pe care el trebuie să-l achite și nici câtimea care ar trebui achitată de reclamant. Se invocă faptul că, deși reclamantul era obligat să procedeze la încheierea unei polițe de asigurare cu privire la vehiculul care a provocat accidentul și să-i facă inspecția tehnică auto, aceste acte nu există, astfel că și reclamantul are o culpă în producerea accidentului.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 304 cod pr. civilă.
Intimatul reclamant M. B., prin primar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală.
CURTEA, analizând recursul de față constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 7 noiembrie 2013, instanța de recurs a constatat că recursul pârâtului este supus timbrajului, motiv pentru care a pus în vedere acestuia să timbreze recursul cu suma de 2066,7 lei, în temeiul art. 20 alin. 5 din Legea 146/1997, fiind citat cu această mențiune pentru termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2013 (f. 20).
Recurentul nu a contestat modalitatea de calcul a taxei de timbru, în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea 146/1997, însă a formulat o cerere de ajutor public judiciar
(continuarea deciziei civile nr. 831/2013 pronunțată în dosar nr._ )
în temeiul OUG 51/208 și OUG 80/2013, dar cererea sa nu a fost însoțită de dovezi, motiv pentru care instanța a respins-o prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2013.
Împotriva acestei încheieri, ce a fost comunicată recurentului conform dovezii de comunicare de la fila 25, recurentul nu a exercitat calea de atac a reexaminării, astfel că ea a devenit irevocabilă.
Pentru termenul de judecată din 19.12.2013 mandatarul recurentului a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, însă taxa de timbru stabilită prin încheierea de ședință din 7 noiembrie 2013 și menționată pe citația de la fila 20, nu a fost plătită.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 20 alin. 2, dacă taxa nu a fost plătită în cuantum legal la momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, dispoziții identice fiind cuprinse în art. 35 din Ordinul 760/c/1999.
Față de cele arătate mai sus, Curtea va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva deciziei civile nr. 33/2013 pronunțată de Tribunalul A., acesta neîndeplinindu-și obligația legală de a timbra recursul, în cuantumul stabilit de instanță și menționat în citație.
Întrucât excepția timbrării recursului este o excepție care primează față de orice alte excepții și față de fondul cererii, instanța nu se va mai pronunța asupra motivelor de recurs, întrucât nu a fost investită cu un recurs care să îndeplinească condițiile de formă prevăzute de lege.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva deciziei civile nr. 33/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I civilă, în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2013.
Președinte, M. A. M. | Judecător, A. N. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red/Tehn. CMC
2 ex/17.01.2014
Jud. apel – S. I., F. P.
Jud. fond - O. D.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 837/2013. Curtea de... → |
|---|
