Conflict de competenţă. Sentința nr. 124/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 124/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 124/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 124/2015
Ședința din Camera de Consiliu din data de 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. S.
Grefier I. P.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competența ivit între Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență din cadrul Tribunalului A. și Secția Civilă din cadrul Tribunalului A., cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamanta P. G. S. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A. I., prin P..
Procedura de citare este legal îndeplinită fără prezența și citarea părților, potrivit art. 135(4) Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată pricina în stare de judecată și procedând la soluționarea acesteia, o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului negativ de competentă de față;
În deliberare se constată că prin cererea înregistrată, la data de 6.09.2015, pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub dosar nr._, reclamanta P. G. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A. I. prin primar, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se dispună în principal, obligarea pârâtei să procedeze la tăierea teiului situat lângă locul de parcare rezervat de reclamantă și situat în A. I., ., . subsidiar, să fie obligată pârâta să monteze un suport pe tulpina teiului, sub coronament, pentru colectarea căderilor din coroană, iar în caz de neexecutare să fie autorizată reclamanta să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1528 din Codul Civil.
Acțiunea a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2715/2014, care însă a fost anulată de Tribunalul A., prin decizia civilă nr. 239/A/2015 prin care a fost admis apelul reclamantei și apelul incident declarat de pârât și s-a stabilit că nu judecătoriei aparține competența de soluționare a cauzei în fond, ci Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ.
Criticând soluția dată de instanța de control judiciar, instanța de contencios a apreciat că necompetența instanței de fond nu putea fi invocată din oficiu, în calea de atac a apelului, câtă vreme judecătorul fondului a pus în discuția părților acest aspect, iar soluția dată nu a fost contestată. Astfel, prin sentința administrativă nr. 560/C./2015 pronunțată în dos. nr._ * a fost admisă excepția de necompetență materială a Secției a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului A. și a fost declinată competența de soluționare a cererii reclamantei, în favoarea Secției I Civile Tribunalului A..
S-a apreciat, totodată, că s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două secții civile ale Tribunalului A., însă Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 152/2015 pronunțată în dos. nr._ a respins sesizarea Tribunalului A. - Secția II Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, reținând că nu este îndeplinită cerința de reciprocitate pentru a se considera că există un conflict negativ de competență.
În consecință, cauza a revenit aceluiași complet, care, a invocat din nou din oficiu excepția de necompetență materială a Secției a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului A. și admițând această excepție, prin sentința civilă nr. 653/C./2015 a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei în favoarea Secției I civile a Tribunalului A..
P. sentința administrativă nr. 653/C./29.09.2015 pronunțată în cauză, s-a admis excepția necompetenței materiale a Secției II civilă și de contencios administrativ a Tribunalului A. și în baza art.131 alin.1 și art.132 alin.1 coroborate cu art.136 alin.1 din N.C.P.C., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I civilă.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de contencios administrativ a invocat din oficiu, conform art.131 alin.1 din N.C.P.C., excepția necompetenței materiale a Secției a II-a civila și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului A., reținând următoarele:
Competenta materiala a instanței de contencios administrativ presupune invocarea unei vătămări într-un drept ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, cu consecința anularii actului, recunoașterii dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Instanța a mai reținut că cererea reclamantei nu vizează anularea, modificarea sau executarea unui act administrativ tipic sau atipic ci, dimpotrivă, reclama exclusiv un interes privat in realizarea unei obligații de a face.
În consecință, s-a apreciat că obiectul acțiunii prezente îl reprezintă o obligație de a face, împrejurare față de care sunt incidente dispozițiile art. 94 alin 1 pct. 1 lit. h) din N.C.P.C., care stabilesc competența materială a judecătoriei, fundamentul juridic al cererii fiind reprezentat de dispozițiile art. 1528 Cod civil, așa cum a precizat expres reclamanta, în cererea sa.
S-a mai reținut că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
S-a mai reținut că la Judecătoria A. I. s-a pus în discuție competența materială a acestei instanțe, excepție soluționată prin încheierea din 25.11.2015 (f. 43 dosar fond), în sensul respingerii ei și că soluția de declarare a competenței instanței nu a fost atacată.
Ipoteza textului legal în discuție, art.130 alin.3 din N.C.P.C., se referă strict la judecata în fața primei instanțe iar efectele invocării necompetenței nu se extind și în privința apelului decât în situația în care partea nemulțumită de soluția privitoare la competență o atacă expres. Cu alte cuvinte, s-a apreciat că instanța de apel nu putea, din oficiu, să invoce necompetența materială a primei instanțe, ca motiv de apel, nici chiar în situația în care competența a fost discutată în fața primei instanțe.
Ori, reclamanta apelantă nu a invocat sub nici un aspect necompetența materială a Judecătoriei Alba Iulia și nici nu a criticat in vreun fel soluționarea excepției necompetenței materiale, iar apelul incident al pârâtei, formulat după expirarea termenului, nu poate ființa de sine stătător, rămânând fără efecte, dacă pentru apelul principal instanța a admis excepția necompetenței materiale.
In consecință, reținând întemeiată excepția necompetenței materiale a Secției a II-a Civila și de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului A., instanța, în baza art. 131 alin 1, art. 132 alin. 1 si 3 și art. 136 alin 1 N.C.P.C. a declinat în favoarea Secției I civilă a Tribunalului A., competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta P. G. S., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A. I., prin primar.
Tribunalul A. - Secția I civilă, prin sentința civilă nr.2428/02.12.2015 pronunțată în cauză, sub dosar nr._ **, a admis excepția de necompetență materială a Secției Civile din cadrul Tribunalului A. și în consecință:
A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P. G. S. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A. I. prin primar, în favoarea Secției de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență din cadrul Tribunalului A..
A constatat ivit conflictul negativ de competență, între Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență din cadrul Tribunalului A., și Secția Civilă din cadrul Tribunalului A..
(continuarea sentinței civile nr. 124/17.12.2015 pronunțată în dosar nr._ )
A dispus înaintarea prezentului dosar Secției Civile din cadrul Curții de Apel A. I., în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța a reținut că Secția I Civilă a Tribunalului A. s-a pronunțat în cauza de față, prin decizia civilă nr. 239/A/2015, în calea de atac a apelului, apreciind că fondul litigiului trebuia soluționat de Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență din cadrul aceluiași tribunal și nu de Judecătoria A. I., așa cum, greșit s-a procedat.
Sesizarea ulterioară a aceleiași secții civile, cu soluționarea aceluiași litigiu, ca instanță de fond, de către secția, din cadrul aceluiași tribunal, în favoarea căreia s-a stabilit competența de soluționare a fondului, este contrară dispozițiilor instanței de control și nu conferă posibilitatea legală completului astfel investit, să soluționeze fondul cauzei, în lipsa unei hotărâri a instanței superioare în grad, prin care să se stabilească cui aparține competența de soluționare a litigiului.
Curtea, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale tribunalului care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art.136 N.C.P.C., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului A. – Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cauză reclamanta este nemulțumită de condițiile oferite de locul de parcare nr.9 situat în mun. A. I. pe . necorespunzătoare și de natură a degrada autoturismul proprietate personală al acesteia din cauza unui tei aflat în aproprierea locului de parcare.
P. urmare, în cauză este vorba despre modalitatea în care se derulează contractul de închiriere pentru locul de parcare deținut de reclamantă, respectiv condițiile pe care acest loc trebuia să le ofere conform contractului încheiat cu pârâtul sau nu, prejudiciile pe care le suferă reclamanta ca urmare lipsei acestor condiții și măsurile pe care pârâtul Municipiul A. I. trebuie să le ia pentru înlăturarea acestor prejudicii.
În sensul art. 2 din Legea 554/2004, acte administrative sunt și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietatea publică.
Litigiile în legătură cu aceste contracte sunt soluționate de instanțele de contencios administrativ, motiv pentru care în temeiul art.135-136 din N.C.P.C., Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A. – Secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta P. G. S. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A. I., prin P., în favoarea Tribunalului A. - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2015.
Președinte, M. S. | ||
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored.MS-15.01.2016
4 ex.IM-15.01.2016
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 494/2015. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
