Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 265/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 265/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 265/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. reprezentat prin D. H., împotriva sentinței civile nr. 359/2012 pronunțată de Tribunalul H. în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri la Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul reclamant Cățan M..
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de pârâtul S. R. prin reprezentant.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 01.07.2011 pe rolul Tribunalului H. sub dosar nr._, reclamantul Cățan M., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defuncților Cățan A. (bunic), Cățan M. (mamă) și Cățan V. (tată) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., să se constate caracterul politic al măsurii administrative a strămutării reclamantului și a familiei sale (bunic patern și părinți) din localitatea L. (actualmente Broșteni), județul M. și stabilirea domiciliului obligatoriu în satul Rubla, județul G. în intervalul 18.06.1951 – 07.02.1956; să se dispună obligarea pârâtului la plata de daune morale pentru prejudiciul moral și fizic suferit de reclamant și de cei 3 membri ai familiei sale, pentru întreaga perioada de 4 ani, 7 luni și 19 zile cât au avut domiciliu forțat, respectiv în cuantum de 500.000 euro cuveniți bunicului și părinților săi, în prezent decedați și 350.000 euro cuveniți reclamantului, în calitate de persoană strămutată. S-a mai solicitat ca în baza art. 6 din Legea nr. 221/2009 să se dispună menționarea pe hotărârea judecătorească a caracterului politic al măsurii administrative, cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 359/2012, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării reclamantului Cațan M., a părinților acestuia, numiții Cățan V. și M. și a bunicului său Cățan A. din localitatea L., județul M. și stabilirea domiciliului obligatoriu al acestora în localitatea Rubla, județul G., pe perioada 18.06.1951 – 07.02.1956, a respins în rest acțiunea și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, sub aspectul includerii măsurii administrative a strămutării sale, a părinților si bunicului său și stabilirea domiciliului obligatoriu în perioada 18.06.1951 – 07.02.1956 pe raza localității Rubla, în domeniul de reglementare al Legii nr. 221/2009, că această măsură se circumscrie situațiilor prevăzute expres de art. 3 litera e din Legea nr. 221/2009, fiind dispusă în baza Deciziei nr. 200/1951 emisă de M. Afacerilor Interne.
Cu privire la măsura strămutării și a stabilirii domiciliului forțat in intervalul 18.06.1951 – 07.02.1956 luată fată de reclamantul Cățan M. (în vârsta de doar 3 ani la acea dată), împreună cu familia sa, s-a reținut că în data de 18.06.1951, în baza Deciziei MAI nr. 200/1951 aceștia, alături de alți consăteni au fost strămutați din localitatea L. (actualmente Broșteni) județul M., în localitatea Rubla, unde li s-a stabilit domiciliul obligatoriu, însă tatăl reclamantului fiind militar a fost dislocat doar la data de 01.12.1952, în același loc.
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că această măsură administrativă are caracter politic, astfel că a admis primul capăt de cerere.
Referitor la daunele morale, s-a reținut că acestea nu mai pot fi acordate în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 ca urmare a declarării neconstituționalității acestui text legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În expunerea motivelor, apelantul susține că, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, constatarea caracterului politic al măsurilor administrative poate fi solicitată numai de către persoanele care au făcut obiectul acestor măsuri, calitate pe care reclamantul nu o are.
Recurentul a criticat de asemenea soluția primei instanțe de obligare la plata cheltuielilor de judecată, susținând că nu este parte căzută în pretenții.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, C. reține următoarele:
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, „persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.”
Alineatul 2 din același articol prevede că „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.”
Acest din urmă text legal nu cuprinde nicio precizare referitoare la posibilitatea formulării acțiunii de către moștenitori, iar din economia lui ar rezulta că o asemenea acțiune nu ar putea fi formulată decât de către persoanele care au făcut obiectul măsurilor administrative.
Totuși, pornind de la principiile și metodele de interpretare a legii civile, o astfel de abordare a textului legal nu poate fi primită.
Astfel, este de observat că art. 5 din lege prevede dreptul persoanei care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv de a solicita instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral sau de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative.
Interpretarea din punct de vedere teleologic și structural a art. 4 și 5 din Legea nr. 221/2009 duce la concluzia că, de vreme ce moștenitorii persoanei față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, pot solicita daune pentru prejudiciul cauzat de aceste măsuri, trebuie recunoscut dreptul acestora de a solicita mai întâi constatarea acestui caracter. Altfel, dreptul la daune, stabilit de legiuitor în beneficiul moștenitorilor acestor persoane prin art. 5, nu mai este unul efectiv, ci doar un drept iluzoriu, imposibil de realizat.
Ca urmare, deși dispozițiile art. 4 din lege nu prevăd dreptul moștenitorilor de a solicita constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, față de prevederile art. 5, care le dau acestora dreptul de a cere despăgubiri, trebuie recunoscut dreptul moștenitorilor de a solicita inclusiv constatarea caracterului politic al măsurii administrative. A interpreta altfel Legea nr. 221/2009, sub aspectul analizat, înseamnă a aduce atingere
(continuarea deciziei civile nr. 265/11.04.2013 pronunțată de C. de A. A. I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
dreptului acestor persoane la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din CEDO, prin împiedicarea accesului la un proces efectiv și prin recunoașterea de către S. R. a unor drepturi iluzorii.
Pentru aceste considerente, C. reține că reclamantul are calitate procesuală activă, astfel că aceste critici sunt nefondate.
În privința cheltuielilor de judecată la care pârâtul a fost obligat, C. constată că, față de soluția de admitere a acțiunii, chiar și parțial, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 274 C. pr. civ., astfel că și aceste motive de recurs sunt nefondate.
Pentru cele ce preced, criticile aduse de pârât nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304-3041 C. pr. civ. astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ., va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. H. împotriva sentinței civile nr. 359/2012 pronunțată de Tribunalul H. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/15.04.2013
Jud. fond – I.E.I.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 23/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 268/2013. Curtea de... → |
|---|
