Revendicare imobiliară. Decizia nr. 258/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 258/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 258/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul G. C., împotriva deciziei civile nr. 1742/2002, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr. 7760/2002, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, cauza fiind repusă pe rol, din oficiu, pentru verificarea perimării.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Petroșani sub dosar nr. 4942/2001, reclamantul G. C. a chemat în judecată pe pârâta . pentru recunoașterea dreptului de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului înscris în CF 280 Iscroni, în nume propriu și în calitate de moștenitor al fratelui său, iar în prezent acest teren este folosit de pârâtă, care refuză să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 și urm. C. civ, și art. 274 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 2283/2002, Judecătoria Petroșani a respins acțiunea formulată de reclamantul G. C. împotriva pârâtei . pentru recunoașterea dreptului de proprietate și cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Petroșani a reținut că reclamantul nu a făcut dovada deținerii vreunui titlu asupra terenului în litigiu, cartea funciară având doar valoare de publicitate imobiliară față de terți, iar cererea reclamantului de restituire a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 este în curs de soluționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia și a acțiunii așa cum a fost formulată.
Tribunalul Hunedoara, prin decizia civilă nr. 1742/2012 pronunțată în dosar nr. 7760/2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului G. C. împotriva sentinței civile nr. 2283/2002 pronunțată de Judecătoria Petroșani.
Pentru a pronunța această din urmă hotărâre, Tribunalul a reținut și motivat următoarele:
Reclamantul figurează în CF 280, teren în suprafață de 2294 mp, însă acest teren a fost expropriat și inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 31.05.1995, prin care pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia. Chiar dacă terenul expropriat nu a fost întabulat în CF, reclamantul a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului, și nu poate solicita recunoașterea dreptului de proprietate în baza art. 480 C. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G. C., pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului arată că instanțele de fond au respins cererea sa cu motivarea că acesta nu este proprietar, însă din extrasul de CF 280 Iscroni, aflat la dosar și din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că este proprietar al imobilului. Menționează că a avut un teren care i-a fost expropriat, însă numai o parte din acesta a intrat în proprietatea pârâtei, iar terenul pe care îl revendică este un alt teren. În baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, s-a solicitat suspendarea prezentei cauze.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin încheierea din 9 aprilie 2003 a suspendat soluționarea cauzei, în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Prealabil analizării motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată din 9 aprilie 2003 prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Din verificările efectuate, se constată că deși i s-a pus în vedere petentului să depună la dosarul în care a formulat notificare în baza Legii 10/2001, o . documente necesare soluționării notificării, până la data de 27.02.2013 petentul nu a dat curs solicitării și nici nu a înștiințat autoritățile că a promovat acțiune în justiție cu privire la restituirea imobilului ce face obiectul notificării.
Conform art. 250 alin 1 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat pe durata suspendării judecății dispusă în cazurile prevăzute de lege.
Conform art. 248 alin 1, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs….. se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an”.
În cauză recursul este suspendat de peste 1 an de zile și deși s-au solicitat acte reclamantului în repetate rânduri, părțile nu au efectuat nici un act de procedură care să întrerupă perimarea, și nici nu au comunicat cu instanța în vreun fel, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 248 C. proc. civ.
(continuarea deciziei civile nr. 258/11.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pe cale de consecință, în baza art. 252-253 C. proc. civ. Curtea va constata perimat de drept recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 1742/2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Constată perimat de drept recursul declarat de G. C. împotriva deciziei civile nr. 1742/2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil 7760/2002.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. N.P.
2 ex/21.06.2013
Jud. fond – N. D.
Jud. apel – V.M./M. T.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 254/2013. Curtea de... → |
|---|
