Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 80/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-02-2012 în dosarul nr. 80/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 80/2012
Ședința publică de la 16 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N. – președinte secție
Judecător C. G. N.- vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror A. M.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții N. V. A., G. M. L. și de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. reprezentat prin D.G.F.P. a jud. A., împotriva sentinței civile nr. 4932/2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, împrejurarea că prezentele recursuri sunt motivate, scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și s-a solicitat prin recursul declarat de pârât, aplicarea în cauză a prevederilor art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de recurenții reclamanți la recursul declarat în cauză de către pârâtul S. R. prin M.F.P București reprezentat prin D.G.F.P a jud. A..
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri formulate în cauză, despăgubirile nu mai pot fi acordate astfel că recursul declarat de reclamanți este neîntemeiat.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursurilor civile de față,
P. acțiunea înregistrată la data de 03.06.2011 pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, reclamanții N. V. A. și G. M. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat prin M. Finanțelor P., să se constate caracterul politic al măsurii administrative constând în condamnarea și privarea de libertate a tatălui reclamanților, N. D., condamnat prin sentința nr. 312/1955 a Tribunalului M. a orașului Stalin, pentru infracțiunea de activitate internă contra clasei muncitoare; să fie obligat pârâtul la plata sumei de 500.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit de către tatăl reclamanților prin condamnarea cu caracter politic și a cheltuielilor de judecată.
P. sentința civilă nr. 4932/2011, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul politic al măsurii administrative constând în privarea de libertate a defunctului N. D., tatăl reclamanților, pe perioada 26.06._55, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei și a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că tatăl reclamanților, defunctul N. D. a fost arestat preventiv la data de 26.06.1952 pentru activitate intensă contra clasei muncitoare și eliberat din PNT D. la data de 13.10.1955, fila 25, conform adresei nr. 296 a Tribunalului M. Teritorial al Orașului Stalin.
P. sentința penală nr. 312/11.10.1955 a Tribunalului M. Teritorial al Orașului Stalin, defunctul N. D. a fost achitat pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare, prevăzută de art. 193 ind. 1 alin. 2 C. pen., dispunându-se totodată punerea lui în libertate, dacă nu mai era reținut pentru alte fapte.
Față de prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, instanța de fond a constatat caracterul politic al acestei condamnări.
În ce privește solicitarea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, față de temeiul juridic invocat de reclamanți, respectiv art. 5 alin. 1 din legea nr. 221/2009, se reține că prin Decizia nr. 12/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general și a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării acestor decizii în Monitorul Oficial. P. urmare, față de prevederile art. 330 ind. 7 C. pr. civ., instanța nu mai poate acorda despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnări cu caracter politic în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Reclamanții au solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii și în privința daunelor morale. În expunerea motivelor, reclamanții-recurenți susțin că sunt îndreptățiți la prejudiciul moral suferit de antecesorul lor, iar decizia nr. 12/2011 a ÎCCJ, reținută de prima instanță este nelegală și discriminatorie.
Pârâtul a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii în întregime a acțiunii, susținând că în mod greșit s-a admis capătul privind constatarea caracterului politic al condamnării. În opinia pârâtului, prima instanță trebuia să se mărginească doar să constate dacă faptele pentru care a fost luată măsura administrativă, fără condamnare luată față de persoana care a suferit măsura respectivă se încadrează în una din situațiile prevăzute de art. 3 din legea nr. 221/2209.
Pârâtul critică hotărârea și sub aspectul cheltuielilor de judecată, susținând că de vreme ce s-a reținut că nu există temei care să fundamenteze cererea de chemare în judecată, în mod greșit a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, C. reține următoarele:
În ce privește recursul reclamanților, se constată că la data pronunțării sentinței atacate, prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 nu mai produceau efecte juridice, fiind declarate neconstituționale prin deciziile nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 ale Curții Constituționale. Mai mult, prin decizia nr. 12/2011, dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării în Monitorul Oficial a celor două decizii ale Curții Constituționale, prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din legea nr. 221/2009 nu mai pot constitui temei juridic al cererilor de acordare a daunelor morale.
Instanța de fond nu putea să ignore această decizie pentru că, potrivit art. 3307 alin. 4 C. pr. civ., dezlegările date problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Așadar, obligativitatea deciziei nr. 12/2010 a ÎCCJ în litigiul de față, aflat pe rolul primei instanțe la data publicării acesteia în Monitorul Oficial rezultă în mod expres din dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel că criticile reclamanților nu sunt fondate, nefiind incidente prevederile art. 304 – 3041 C. pr. civ.
C. constată nefondat și recursul pârâtului. Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din Legea 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic de drept, condamnarea pentru fapta prevăzută de art. 1931 C. pen. din 1948. Ca atare, legiuitorul a considerat că nu se mai impune dovedirea caracterului politic al unor astfel de condamnări.
Norma juridică cuprinsă în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 are caracter obiectiv, este independentă de subiectele raportului juridic concret, prevăzând în mod abstract că orice condamnare pronunțată pentru fapta menționată mai sus are caracter politic.
În cadrul raporturilor juridice concrete, subiectul care se consideră beneficiarul acestei norme juridice trebuie să facă dovada că hotărârea prin care a fost condamnat se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 221/2009, situație în care legea prezumă caracterul politic și nu mai este necesar să-l dovedească.
Ca urmare, plecând de la norma abstractă, obiectivă cuprinsă în art. 1 din lege, se impunea ca instanța de fond să constate că situația concretă a antecesorului reclamanților se încadrează în această prevedere și ca urmare, condamnarea suferită de acesta are caracter politic.
Pentru aceste considerente, C. constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel că, criticile aduse de pârât
(continuarea deciziei civile nr. 80/16.02.2012 pronunțată de C. de A. A. I. – Secția civilă în dosar civil nr._ )
nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304, 3041 C. proc. civ.
Față de cele reținute, constatând nefondate cele două recursuri, în temeiul art. 312 C. pr. civ., C. le va respinge.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de către reclamanții N. V. A., G. M. L. și de către pârâtul S. R. prin M.F.P prin D.G.F.P A. împotriva sentinței civile nr. 4932/2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2012.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. M.F.C.
Tehn. M.F.C.
2 ex/20.02.2012
Jud. fond – D.B.D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 68/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 79/2012. Curtea de... → |
|---|
