Expropriere. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 10/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10/2012
Ședința publică de la 23 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror A. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor, în rejudecare după casare, declarate de reclamantul B. I. și de către pârâta S. C. DE P. A E. E. H. SA, împotriva sentinței civile nr. 333/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._, având ca obiect expropriere.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise formulate de reclamantul apelant B. I., prin mandatar ales și de către pârâta apelantă . avocat.
Compunerea completului de judecată, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelurilor civile de față,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâții C. pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere de pe lângă Primăria comunei Sântămăria O. și . obligarea acestora la plata sumei de 15 euro/mp pentru terenul extravilan expropriat cu titlu despăgubiri, precum și la despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenurilor și contravaloarea pagubelor suferite începând cu data preluării efective a terenurilor și până în prezent. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că prin HG 392/2002 conform prevederilor art. 107 din Constituția României și art. 7 din Legea 33/1994 s-a declarat de utilitate publică de interes național lucrarea „Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-S.”, fiind stabilit ca expropriator Statul Român prin . proprietatea sa, dobândite prin moștenire de la defuncții B. C. și B. L.- în suprafață de_ mp- din care 9981 mp intravilan au fost preluate de expropriator fără a-i achita despăgubiri pentru valoarea terenului și pentru pagubele suferite, în condițiile în care a refuzat oferta expropriatorului de 7,16 ron /mp pentru terenul arabil și de 5,17 RON/mp pentru fânaț fără distincție după cum terenul este în intravilan sau în extravilan. Reclamantul a mai susținut că valoarea unui mp teren în zonă, stabilită prin rapoarte de expertiză sau prin raportare la valoarea de piață este de aproximativ 8 euro/mp teren extravilan și de aproximativ 10 euro/mp teren intravilan, ceea ce l-a determinat să conteste hotărârea nr. 1253/2005 emisă de pârâta C. constituită în baza HG 968/2004.
Prin sentința civilă nr. 333/2.12.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost respinsă excepția prematurității și excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta .-a constatat lipsa calității procesual pasive a pârâtei C. pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere de pe lângă Consiliul local al comunei Sântămăria O.. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. I. împotriva pârâtei . în consecință s-a luat act că reclamantul a consimțit ca, pentru cauza de utilitate publică declarată prin HG 392/2002, să fie preluate prin expropriere de către pârâtă terenurile în echivalent arabil în suprafață de_ mp intravilan și extravilan pe raza comunei Sântămăria O., astfel cum au fost evaluate și identificate prin expertiza judiciară efectuată în cauză de experți judiciari Staicovici M., C. Ș., R. M., din cadrul Biroului de expertize judiciare Hunedoara, lucrare care face parte integrantă din sentință. A fost obligată pârâta . pentru Statul Român, în calitate de expropriator, să achite reclamantului, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței suma de 1.256.393 lei, reprezentând valoarea terenului expertizat și suma de 174.508,16 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin lipsa folosului agricol pe perioada 2002-2009 inclusiv. A fost respinsă în rest acțiunea. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 2200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în scopul realizării obiectivului de utilitate publică declarat prin hotărârea nr. 392/2002, prin hotărârea nr. 969/2004 s-a constituit la nivelul Primăriei comunei Sântămăria O., C. pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere. Deși s-a declarat de acord cu exproprierea, reclamantul nu a acceptat oferta de despăgubiri a expropriatorului, de 2,04 euro/mp pentru terenul arabil și de 1,47 euro/mp pentru fânaț ori pășune. Părțile nu au ajuns la un acord în privința cuantumului despăgubirilor și de aceea s-a înființat o comisie pentru evaluarea acestora. Potrivit art. 25 din Legea 33/1994 despăgubirile cuvenite se compun din valoarea reală a terenului și din valoarea prejudiciului creat proprietarilor ori altor persoane îndreptățite. La stabilirea acestei valori, instanțele trebuie să țină seama de prețurile terenurilor de același fel care se vând în zonă, dar și de faptul că despăgubirea care se acordă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator, dar nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Instanța a acordat despăgubiri de 1.256.393 lei pentru teren stabilite având în vedere metoda comparației prin limitare pentru terenul intravilan și prin echivalarea suprafețelor arabil cu fânețe și livezi, metoda determinării valorii pe baza de profit. Pentru despăgubirile reprezentând folosul agricol de tras, pe o suprafață de_ mp arabil – agricol, pășuni, fânaț-experții au stabilit o valoarea a producției la 18.949 lei/ha, reținând că suprafața de 14.426 mp este neproductivă. Așadar, instanța a stabilit o valoare de 8,3 euro/mp teren și folos de tras de 8520 lei/an pentru perioada 2002-2008 inclusiv. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța a avut în vedere devizele pentru culturile de cartofi și porumb boabe la ha stabilite de experți, din care a exclus cheltuielile de producție, ceea ce înseamnă o valoare a producției agricole de_,52 lei/ha. Perioada de acordare a despăgubirilor s-a stabilit având în vedere că în anul 2002 a fost declarată utilitatea publică a lucrării de amenajare hidroenergetică a râului Strei.
Excepția lipsei calității procesual pasive a fost respinsă în temeiul art. 12 din Legea 33/1994, care prevede că în toate cazurile de expropriere pentru cauză de utilitate publică de interes național, calitatea de expropriator o are Statul Român prin organismele desemnate de guvern. În speță, statul a desemnat expropriator prin HG 392/2002 . subordinea Ministerului Industriei și Resurselor. Excepția prematurității acțiunii a fost respinsă, având în vedere că expropriatorul a preluat fără despăgubiri, imobilele aparținând reclamantului, încă din anul 1990, fără ca expropriatorul să sesizeze tribunalul, perpetuând o situație creată abuziv.
Față de scopul special pentru care a fost creată, C. pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse pentru expropriere de pe lângă Consiliul Local comunei Sântămăria O., dar și atribuțiile acesteia pentru negocierea despăgubirilor, dispozițiile Legii 33/1994, instanța a constatat că această pârâtă nu are calitate procesual pasivă.
Cheltuielile de judecată acordate în temeiul art. 274 cod procedură civilă și art. 38 din Legea 33/1994 reprezintă contravaloarea expertizei.
Prin decizia civilă nr. 33/A/ 2010 pronunțată de C. de A. A. I. a fost admis apelul declarat de pârâta . sentinței civile nr. 333/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și schimbată în parte sentința atacată în sensul înlăturării obligației pârâtei de a plăti suma de 174.508,16 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin lipsa folosului agricol pe perioada 2002-2009 inclusiv. Au fost menținute celelalte dispoziții atacate. A fost respins apelul declarat de reclamantul B. I. împotriva aceleiași sentințe.
În considerentele deciziei s-a reținut că, potrivit art. 1169 cod civil, reclamantul era dator să prezinte dovezi atât pentru prejudiciul produs, cât și pentru întinderea acestuia. S-a apreciat că nu este suficient să se susțină că în zonă se pot cultiva anumite culturi agricole, ci și că reclamantul a lucrat aceste terenuri anterior preluării faptice. În lipsa acestor dovezi, s-a apreciat că s-ar crea o îmbogățire fără just temei a reclamantului, astfel că a fost admis acest motiv din apelul pârâtului și schimbată sentința în sensul înlăturării despăgubirilor vizând folosul de tras. Ca o consecință, nu a mai fost analizată excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost considerată legală și temeinică sentința instanței de fond în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat.
Critica referitoare la lipsa calității procesual active a reclamantului față de prevederile art. 21 din legea 33/1994 a fost respinsă, cu motivarea că numai cel expropriat are calitate și interes să conteste cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărâre. .-a constatat că are calitatea procesual pasivă, potrivit art. 12 din HG 392/2002.
Recursurile declarate de părți împotriva acestei decizii au fost admise prin decizia civilă nr. 2807/25.03.2011 pronunțată de ICCJ-Secția civilă și de proprietate intelectuală, casată decizia atacată și trimisă cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Cu privire la recursul formulat de reclamant, instanța supremă a motivat că instanța de apel a interpretat greșit art. 26 alin. 1 din Legea 33/1994, limitând probatoriul în sarcina reclamantului. În mod nejustificat s-a eliminat raportul de expertiză efectuat în cauză, astfel că nu a fost analizată critica din apel referitoare la culturile de tradiție din zonă, în raport de care s-a cerut eliminarea sau cenzurarea despăgubirilor, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 cod procedură civilă. S-a constatat că nu s-au cercetat motivele de apel invocate de reclamant, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă.
Înalta Curte a reținut și că instanța de apel corect a analizat excepția lipsei calității procesual activ de invocate de pârât, prin prisma art. 21 alin. 2 din Legea 33/1994, a prematurității acțiunii, dar și excepția lipsei calității procesual pasive. De asemenea, a apreciat că s-a stabilit corect valoarea terenurilor expropriate față de valoarea altor terenuri expropriate în zonă, astfel că nu se impune efectuarea unui alt raport de expertiză în cauză din această perspectivă. Constatând că nu au fost cenzurate motivele de apel, așa cum au fost formulate, ceea ce echivalează cu o necercetate a fondului, a fost casată hotărârea atacată și trimisă cauza pentru rejudecare.
În rejudecarea apelului, a fost audiat un martor, care a declarat că antecesorul reclamantului era cel mai bogat om din . aflat în prezent sub lacul Strei, cultiva porumb și cartofi, dar avea și grădină de zarzavat. După cooperativizare, acesta a cultivat doar un lot, iar restul terenului era la CAP. amenajarea terenului pentru lac a început în 1990, însă cea mai mare parte din lucrări s-au efectuat în 1991.
Analizând actele și probele dosarului, prin prisma motivelor invocate, având în vedere împrejurările dezlegate prin decizia ICCJ, obligatorie potrivit art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, C. constată următoarele:
Excepțiile prematurității acțiunii și a lipsei calității procesual pasive, precum și stabilirea valorii terenurilor sunt aspecte de fapt și de drept intrate în puterea lucrului judecat, analizate de ICCJ și care în baza art. 315 alin. 5 cod procedură civilă, nu mai pot fi analizate de instanța de apel. Fiind în rejudecare, instanța de apel trebuie să se limiteze la examinarea aspectelor nelămurite în primul ciclu procesual, fără a fi în măsură să invoce alte excepții, potrivit celor stabilite prin decizia de casare.
Reclamantul a solicitat prin apel obligarea pârâtei la plata folosului agricol de care a fost lipsit pe perioada 1992-2009 în sumă de 779.025 lei, în loc de 174.508,16 lei cât a fost acordat pentru perioada 2002-2009. Aceste pretenții au fost modificate în rejudecare, în sensul că a solicitat modificarea hotărârii doar în sensul acordării folosului de tras pe perioada 2002-2009, în sumă de 458.250 lei. A motivat că expertul agricol a stabilit venitul la suma de 45.825 lei, astfel că pentru 10 ani, înseamnă 458.250 lei. Fiind venit net, nu mai trebuie scăzute cheltuielile de producție.
În drept s-a invocat art. 294 alin. 2 cod procedură civilă pentru perioada 2010-2011.
Criticând sentința pronunțată de instanța de fond, reclamantul, în apel, susține că pârâta a ocupat terenul proprietatea sa încă din 1990, fără a fi transferat dreptul de proprietate. Apreciază că echivalentul lipsei de folosință a terenurilor face parte dintr-o despăgubire unică împreună cu valoarea terenurilor, iar dreptul la acțiune se naște în condițiile Legii 33/1994. prin hotărârea atacată s-au acordat despăgubiri începând cu 2002, anul declarării utilității publice. Prejudiciul s-a născut în 1990, cu prilejul ocupării terenului de către pârâtă, iar dreptul la acțiune s-a născut după declararea utilității publice.
În apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 333/02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, pârâta a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra susținerilor din concluziile scrise, respectiv: lipsa calității procesual active a reclamantului față de art. 21 alin. 2 din Legea 33/1994, lipsa calității procesual pasive a pârâtei.
Pe fondul cauzei, se critică raportul de expertiză, susținând că într-un alt raport de expertiză efectuat în alt dosar pentru un teren învecinat, s-a concluzionat că în zonă nu este tradiție în cultivarea legumelor, motiv pentru care devizele prezentate de comisia de experți cu privire la presupusele culturi ce ar fi putut fi obținute, trebuiau eliminate sau cenzurate.
Se mai arată că instanța de fond nu a ținut seama de criticile pe care le-a formulat pârâta la expertiza efectuată în cauză, întrucât nu s-a ținut cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile în zonă.
Sintetizând criticile care trebuie analizate în rejudecarea apelului, se constată că acestea se rezumă la valoarea folosului agricol de tras, pentru că - așa cum s-a menționat anterior – criticile care vizau calitatea procesual activă, calitatea procesual pasivă și valoarea terenului - au fost deja analizate, soluția adoptată fiind obligatorie.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea 33/1994, la stabilirea despăgubirilor se are în vedere atât valoarea terenului, cât și prejudiciul adus proprietarului terenului.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, în fața instanței de fond s-a stabilit că profitul mediu agricol, având în vedere culturi de ceapă uscată, varză, cartofi și porumb boabe, este de 18.949 lei la hectar. Această sumă se multiplică cu suprafața terenului care poate fi exploatat de 2,26 ha pe o perioadă de 10 ani(2002-2011), rezultând un beneficiu nerealizat de 45o.825 lei.
Precizarea de acțiune a reclamantului apelant cu privire la perioada pentru care solicită despăgubiri este admisibilă, potrivit art. 294 cod procedură civilă, întrucât reprezintă sume scadente după darea hotărârii primei instanțe, dar și față de faptul că și-a restrâns pretențiile în ce privește anii anteriori celui la care s-a făcut exproprierea, 2002.
În ce privește calitatea procesual activă a reclamantului, din perspectiva de adresare instanței pentru stabilirea despăgubirilor: potrivit art. 24 alin. 2 din Legea 33/1994, în forma pe care o avea la data înregistrării acțiunii, instanța dacă părțile nu se învoiesc asupra despăgubirii, instanța o stabilește. Deci, este evident că legea conferă dreptul persoanei expropriate de a se adresa instanței dacă este nemulțumită de despăgubirile primite. Această excepție este nefondată și va fi respinsă cu această motivare.
(continuarea deciziei civile nr. 10/23.02.2012 pronunțată de C. de A. A. I. în dosar civil nr._ )
Ținând seama de aceste argumente de fapt și de drept, în temeiul art. 296 cod procedură civilă va fi admis apelul reclamantului și față de probele administrate, cu care s-a dovedit în prezenta cauză, că specifice zonei erau culturile de porumb și de cartofi și pe baza cărora experții au calculat valoarea producției medii agricole, se va majora cuantumul despăgubirilor la care va fi obligat pârâtul la suma de 450.825 lei. Totodată se va respinge apelul pârâtei ca nefondat, în baza aceluiași text legal. Se va menține în rest sentința atacată, ca legală și temeinică.
Nu s-a cerut cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 333/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ și în consecință:
Schimbă sentința atacată în ce privește suma acordată pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a terenului agricol pe perioada 2002 – 2011, pe care o majorează la 450.825 lei.
Menține în rest sentința atacată.
Respinge apelul declarat de pârâta . aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2012.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
6 ex/02.05.2012
Jud. fond – M. I.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 79/2012. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 284/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
