Acţiune în constatare. Decizia nr. 284/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-05-2012 în dosarul nr. 284/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 284/2012
Ședința publică de la 17 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Grefier E. M. H.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
ProcurorAngelica M.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanta C. C. și pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. prin D.G.F.P. HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr. 422/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursurile sunt scutite de taxă de timbru, sunt motivate și se solicită judecarea în lipsă.
Reprezentanta Ministerului Public declară că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere și solicitarea de judecare în lipsă cf. art. 242 C. proc. civ., constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Procuror A. M. solicită instanței respingerea ambelor recursuri ca nefondate, întrucât, față de constatarea neconstituționalității disp. art. 5 din Legea nr. 221/2009, nu există temei legal pentru acordarea de daune morale, iar soluția instanței de fond este corectă cu privire la acest aspect.
Față de lucrările dosarului și cele expuse, cauza rămâne în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursurilor de față,
P. acțiunea formulată la Tribunalul Hunedoara la data de 14.07.2010,
reclamanta C. C. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin hotărâre:
-să se constate caracterul politic al sentinței nr. 116/1953 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial al Orașului Stalin, prin care s-a dispus condamnarea penală a antecesorului său, Ș. P., decedat, la 3 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale;
-să se constate că prin decizia nr. 773/1953 Tribunalul M. pentru Unități MAI, în urma admiterii recursului, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina antecesorului său, și ca urmare l-a condamnat la un an închisoare pentru delictul de omisiune a denunțării;
-să fie obligat pârâtul la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune;
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că tatăl său, Ș. P., angajat CFR S., a fost arestat în august 1952 și condamnat la 3 ani închisoare corecțională executând detenția în cele mai grele condiții, fiind supus terorii și torturii practicate în închisorile comuniste, Aiud și Tg.Ocna. urmare a recursului promovat, Tribunalul M. pentru Unități MAI a schimbat încadrarea juridică a faptei și a redus pedeapsa la un an închisoare, care la acel moment era efectuată. În această perioadă, familia compusă din mama sa, casnică și doi copii elevi, au dus o existență plină de lipsuri, persecuții, privațiuni, percheziții, îngrădiri de natură profesională și personală, iar tatăl marcat de perioada închisorii a dobândit o suferință cardiacă.
În drept se invocă Legea 221/2009.
P. sentința civilă nr. 422/28.12.2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. C. și în consecință s-a constatat caracterul politic al condamnării penale a antecesorului reclamantei, Ș. P. dec. la 30.05.1989, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, dispusă prin sentința penală 126/1953 a Tribunalului M. Teritorial al orașului Stalin (B.) modificată prin Deciziunea 773/1953 a Tribunalului M. pentru Unitățile MAI București. A fost respinsă în rest acțiunea civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că tatăl reclamantei, Ș. P. a fost condamnat prin sentința penală nr. 126/9.04.1953 a Tribunalul M. Teritorial al Orașului Stalin, la 3 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prev. de art. 209 partea a II-a lit. a și b cod penal. P. decizia nr. 773/1953 a Tribunalului M. pentru Unitățile MAI București, a fost admis recursul condamnatului și a fost schimbată încadrare juridică a faptei în cea prevăzută de art. 337 Cod Penal și redusă pedeapsa la un an închisoare corecțională pentru delictul de omisiune a denunțării. Pedeapsa a fost executată, iar antecesorul reclamantei a fost eliberat de Formațiunea 0665 Onești la expirarea pedepsei de un an închisoare menționată.
Infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl reclamantei este recunoscută de art. 1 alin. 2 din Legea 221/2009 ca având de drept caracterul unei condamnări politice.
Cu privire la daunele morale, instanța le-a respins având în vedere că prin decizia nr. 1358/2010 pronunțată de C. Constituțională s-a constatat caracterul neconstituțional al art. 5 alin. 1 teza I din Legea 221/2009, care permitea acordarea acestor despăgubiri. Ca urmare, a încetat aplicarea acestei dispoziții neconstituționale.
Celelalte argumente juridice invocate de reclamantă axate pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului și hotărâri ale Curții de la Strasbourg au fost luate în considerare de instanța supremă, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii și pronunțării deciziei nr. 12/2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a solicitat modificarea sentinței în totalitate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma condamnării tatălui său.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat jurisprudența CEDO în ce privește noțiunea de „bunuri”, și pe aceea de „speranță legitimă”, reținută în cazurile V. deer Mussele c/a Belgiei/23.11.1983 și cauza Draon c/a Franței, cauza Kopecky c/a Slovaciei. După cum s-a reținut în cauza Broniowski c/a Poloniei, atunci când un stat contractant, după ce a ratificat Convenția și Protocolul nr. 1 adoptă o legislație care stabilește restituirea totală parțială de bunuri confiscate în regimul anterior, se poate considera că noul cadru juridic creează un nou drept de proprietate pentru categoria de persoane care îndeplinesc anumite condiții. Recurenta consideră relevantă și cauza K. și Iouri Kiladze c/a Georgiei conform căreia existența unei legi cu caracter general, de reparație pentru persoanele care au suferit condamnări sau repercusiuni cu caracter politic reprezintă o speranță legitimă chiar dacă la momentul sesizării primei instanțe, respectiv 1998 se făcea referire la adoptarea unei legi ulterioare care să stabilească detaliile pentru acordarea unor compensații morale.
În concluzie, apreciază că voința Statului a fost de despăgubi persoanele care îndeplinesc condițiile stipulate în Legea 221/2009. În acord cu Rezoluția nr. 1096/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și Declarația asupra principiilor de Bază ale Justiției privind victimele infracțiunilor și ale abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală O. prin rezoluția nr. 40/1985, exista la data promovării acțiunii, 14.07.2010 o bază în dreptul intern pentru a spera, în mod legitim la acordarea despăgubirilor solicitate prin acțiunea de față.
Recurenta mai susține că pretențiile sale sunt modice raportat la suferințele cauzate de fostul regim.
Aplicarea deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale unui proces pendinte și suprimarea temeiului juridic al acordării daunelor morale pentru persoanele prevăzute la art. 5 din Legea 221/2009, ar crea premisele unei discriminări între persoane aflate în situații similare, dar acre primesc tratament juridic discriminatoriu. Mai susține că CEDO a atras atenția asupra pericolelor inerente în folosirea legislației cu efect retroactiv, care poate influența soluționarea judiciară a unui proces în care statul este parte, inclusiv atunci când efectul noii legislații este acela de a transforma litigiul într-unul imposibil de câștigat.
P. recursul declarat, pârâtul a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
Recurentul consideră că soluția pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident art. 304 pct. 9 cod procedură civilă. Argumentele invocate de recurent se referă la aplicarea deciziei 1358/2010 a Curții Constituționale, susținând că prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care stabilesc obligativitatea și caracterul definitiv al unei decizii date de Curte, prin care se constată caracterul neconstituțional a unei legi sau ordonanțe. În același sens se invocă și art. 147 alin. 1 și 4 din Constituție. Se mai arată că, procedând de maniera în care a procedat, instanța a oferit putere unor dispoziții legale care au fost golite de efectele lor specifice prin decizia 1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în M.O. 761/15.11.2010.
Solicită a se avea în vedere și Decizia nr. 14/2011 a ICCJ, prin care soluționând recursul în interesul legii, s-a decis că art. 5 alin. 1 lit. a teza I din legea 221/2009 și-au încetat efectele ca urmare a deciziilor 1358/2010 și 1360/2010 a Curții Constituționale și ca urmare nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Analizând legalitatea deciziei atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, C. constată următoarele:
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României și de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Art. 147 alin. 1 din Constituție și art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
P. urmare, deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederi legale, ci împiedică producerea de efecte juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale, până la intervenția legiuitorului. Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice. De aceea, instanța de fond nu mai putea acorda daune morale, chiar dacă acțiunea fusese introdusă anterior pronunțării deciziei 1358/2010.
Reclamanta ar fi avut speranța legitimă de a i se acorda daune morale dacă ar fi avut o hotărâre definitivă care să îi confere acest drept, însă la data pronunțării sentinței prevederile art. 5 alin. 1 lit a teza I erau deja declarate neconstituționale.
P. urmare, deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederi legale, ci împiedică producerea de efecte juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale, până la intervenția legiuitorului. Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice.
În speță, încetarea efectelor juridice ale prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate ține cont de o dispoziție declarată neconstituțională ci, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite reclamanților sunt avute în vedere criteriile doctrinare și jurisprudențiale în materie.
Art. 147 alin. 1 din Constituție și art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
P. urmare, deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederi legale, ci împiedică producerea de efecte juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale, până la intervenția legiuitorului. Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice.
În speță, încetarea efectelor juridice ale prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate ține cont de o dispoziție declarată neconstituțională ci, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite reclamanților sunt avute în vedere criteriile doctrinare și jurisprudențiale în materie.
Art. 147 alin. 1 din Constituție și art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
P. urmare, deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederi legale, ci împiedică producerea de efecte juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale, până la intervenția legiuitorului. Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice.
În speță, încetarea efectelor juridice ale prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate ține cont de o dispoziție declarată neconstituțională ci, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite reclamanților sunt avute în vedere criteriile doctrinare și jurisprudențiale în materie.
Art. 147 alin. 1 din Constituție și art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
P. urmare, deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederi legale, ci împiedică producerea de efecte juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale, până la intervenția legiuitorului. Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice.
În speță, încetarea efectelor juridice ale prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate ține cont de o dispoziție declarată neconstituțională ci, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite reclamanților sunt avute în vedere criteriile doctrinare și jurisprudențiale în materie.
Într-un stat democratic, fiecare organ statal are rolul său, atribuțiile și funcțiile bine definite, iar rolul Curții Constituționale este de a efectua un control al conformității legilor cu legea fundamentală a unui stat. P. respectarea efectelor obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale se înlătură imprevizibilitatea jurisprudenței, care în aplicarea unei norme incoerente era generatoare de situații discriminatorii. În acest context, situația de dezavantaj sau discriminare în care se găsesc unele persoane are o justificare obiectivă, care rezultă din controlul de constituționalitate și rezonabilă, păstrând raportul de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Nu poate fi în discuție încălcarea principiului nediscriminării din perspectiva art. 1 al Protocolului nr. 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în legislația internă a statului drepturile pretinse nu mai sunt recunoscute, iar lipsirea lor de temei legal nu se datorează unei intervenții intempestive a legiuitorului, ci controlului de constituționalitate.
Suferințele tatălui reclamantei și ale sale sunt incontestabile, însă față de argumentele juridice expuse anterior, nu mai pot fi acordate în baza temeiului de drept invocat.
Cu privire la recursul pârâtului: se constată că motivele invocate se referă la greșita acordare a daunelor morale de către instanța de fond, însă din simpla lectură a dispozitivului instanței se constată că acțiunea a fost respinsă cu privire la acest petit. Nu s-au formulat critici în ce privește petitul acțiunii care a fost admis, referitor la constatarea caracterului politic al condamnării tatălui reclamantei. Concluzionând, pârâtul nu a criticat sentința decât față de petitul respins de instanță,critica fiind inutilă, argumentele invocate fiind în acord cu opinia instanței de fond.
Având în vedere aceste argumente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate atât recursul reclamantei cât și recursul pârâtului și menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
(continuarea deciziei civile nr. 284/2012 pronunțată în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta C. C. și pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. împotriva sentinței civile nr. 422/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.05.2012.
Președinte, C. G. N. - C.O. semn. conf. art. 261(2) C. Președintele Curții de apel A. P. | Judecător, M. F. C. - C.O. semn. conf. art. 261(2) C. Președintele Curții de apel A. P. | Judecător, A. N. |
Grefier, E. M. H. - C.O. semn. conf. art. 261(2) C. Grefir șef M. R. |
Redc. AN
Tehnored. A.N.
2 ex/27.08.2012
Jud. fond: M. I.
| ← Expropriere. Decizia nr. 10/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Partaj judiciar. Decizia nr. 280/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
