Pretenţii. Decizia nr. 159/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 159/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 159/2016
Ședința publică de la 10 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Judecător M. A. M. - vicepreședinte
Grefier C. U.
Ministerul public a fost reprezentat de domnul procuror L. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Pe rol se află soluționarea apelul declarat de SPEEH – Hidroelectrica SA prin lichidator judiciar Euro Insolv SPRL împotriva sentinței civile nr. 855/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. D. T. pentru intimata N. S. și c.j. T. Oproni pentru Sucursala Hidrocentrale Hațeg S.P.E.E.H., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul apelantei depune la dosar delegația de reprezentare juridică, sentința civilă nr. 7222/2012 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._/3/2012 și certificatul de grefă.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat și note de ședință.
La interpelarea instanței dacă pentru Hidroelectrica s-a ridicat dreptul de administrare specială, reprezentantul apelantei menționează că certificatul de grefă depus la acest termen de judecată dovedește faptul că societatea se află în reorganizare administrativă și reprezentantul legal este administratorul judiciar al cărui reprezentant este. Sentința depusă la dosar și certificatul de grefă dovedesc reintrarea societății în 2012 în insolvență.
La interpelarea instanței dacă societatea mai este în insolvență, reprezentantul apelantei menționează că este în insolvență.
Reprezentantul intimatei menționează că prin decizia Tribunalului București a fost prelungită starea de insolvență până în luna iunie 2016. Sentința depusă la dosar a fost casată, iar societatea a reintrat în insolvență. Între timp s-a dat o altă hotărâre a Tribunalului București prin care s-a prelungit insolvența până în luna iunie 2016.
La interpelarea instanței de ce a depus întâmpinare prin care a ales sediul procesual la sediul Sucursalei Hațeg dacă a avut cunoștință de faptul că Hidroelectrica este în insolvență, reprezentantul apelantei menționează că în sentința de fond s-a consemnat faptul că nu a fost reprezentat administratorul judiciar. Menționează că nu a avut mandat de reprezentare.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii apelantei prin care solicită repunerea acesteia în termenul legal de apel.
Reprezentantul apelantei solicită instanței să constate vicierea comunicării cu administratorul judiciar. Administratorul judiciar nu a fost reprezentat în cauză, această hotărâre fiind dată în lipsa administratorului judiciar.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii ca fiind lipsită de obiect. Repunerea în termen presupunea o comunicare a hotărârii judecătorești la sediul pe care îl indicau, în măsura în care motivația apelului este că nu i-a fost comunicată. În opinia apelantei termenul nu curge, astfel că instanța nu are ce repune în termen. Chiar dacă termenul ar fi curs, nu există motive temeinice pentru a repune pe apelantă în termenul de apel, atâta timp cât aceste motive trebuie să fie justificate.
Reprezentantul Ministerului Public menționează că nu sunt motive să se repună în termenul de comunicare.
Instanța, în deliberare, constată viciată procedura de comunicare a sentinței civile nr. 855/2015 către pârâta . formulat la o dată ulterioară chiar după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea viciată este considerat a fi în termen. Față de cele arătate anterior se constată că nu se impune repunerea în termenul de apel în condițiile art. 186 Cod proc. civ., apelul fiind considerat a fi formulat în termen.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării apelului.
Reprezentantul intimatei menționează că apelul este tardiv formulat. La fila 11 se găsește citația în care pârâta este citată prin administrator judiciar la sediul pe care îl menționează în cererea de apel. Citația este semnată și ștampilată de această societate în procedura de regularizare. La fila 27 se găsește a doua citație care conține aceleași elemente. Citarea s-a făcut prin administrator judiciar.
În urma acelei citări pârâta și-a ales sediul procesual prin întâmpinare. Comunicarea hotărârii s-a făcut acolo unde și-a ales sediul procesual. Nu se mai poate vorbi că au avut sau nu mandat. Hotărârea a fost comunicată la data de 11 august, iar apelul a fost formulat în 12 noiembrie. Apelul este tardiv formulat.
Reprezentantul apelantei menționează că nu s-a făcut comunicarea.
Reprezentantul Ministerului Public menționează că apelul nu este tardiv.
Instanța, făcând distincție între procedura de citare care s-a realizat la sediul administratorului judiciar, constată că hotărârea Tribunalului Hunedoara nr. 855/2015 a fost comunicată nelegal. Față de această constatare și față de dispozițiile art. 186 Cod proc. civ., instanța va respinge excepția tardivității formulată în apel de către apelantă. Cererea de repunere în termen este rămasă fără obiect, ca urmare a celor arătate anterior de instanță.
Instanța pune în discuție lipsa calității de reprezentant a Hidroelectrica pentru S. R..
Reprezentantul intimatei menționează că Hidroelectrica nu are calitate procesuală de a formula calea de atac în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al Statului R..
Reprezentantul apelantei menționează că Hidroelectrica are calitatea de reprezentant al Statului R..
Reprezentantul Ministerului Public menționează că Hidroelectrica are calitatea de reprezentant al Statului R..
Instanța urmează a respinge excepția invocată, având în vedere că obiectul cauzei derivă din expropriere și faptul că în baza legii Hidroelectrica are calitate de reprezentant al Statului R. în litigiile de acest tip.
Reprezentantul apelantei menționează că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei menționează că nu are cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, că reprezentanții părților nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantei solicită anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Menționează că nu mai susține punctul 3 din cererea de apel formulată de către lichidator, în sensul reținerii cauzei spre soluționare. ÎCCJ a stabilit printr-o decizie că toate actele s comunică la administratorul judiciar. În lipsa părții de la proces această soluție este nulă.
Reprezentantul intimatei menționează că trebuie făcută distincție între modul în care pârâta a fost citată la fond și modalitatea de comunicare a hotărârii judecătorești. Pârâta a fost citată prin administrator judiciar la sediul pe care îl menționează acum în apel. Ambele citații au fost semnate și ștampilare de către pârâtă. La data la care cauza a fost soluționată procedura a fost legal îndeplinită. A fost invocat motivul autorității lucrului judecat. Acest motiv este neîntemeiat în condițiile în care nu pot fi acordate despăgubiri privind folosul de tras pe perioada 2010-2014 pentru că nu le-a cerut. Nu le putea cere pentru prima dată în apel. În celălalt dosar instanța nu a fost învestită cu soluționarea acestui capăt de cerere. Nu există triplă identitate, având în vedere faptul că în celălalt dosar instanța a stabilit în mod expres că aceste despăgubiri nu au fost acordate. Ele au fost cerute pentru prima dată în dosarul de față și nu există autoritate de lucru judecat. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv se susține că există un dosar în practica ÎCCJ prin care acest folos agricol nu a fost acordat. Este parțial adevărat. În 80 de dosare s-a acordat, iar în 4 sau 5 dosare nu s-a acordat. Celălalt dosar a ajuns la ÎCCJ. Motivul de recurs a fost neacordarea folosului agricol. Curtea a respins acest recurs și a spus că folosul agricol este întemeiat. Se pune problema dacă acel folos de tras poate fi acordat în continuare. Despăgubirea stabilită prin hotărârea judecătorească a fost achitată la finalul anului 2014. Până la acordarea acelei despăgubiri care echivalează cu transferul dreptului de la expropriat la expropriator în sensul Legii nr. 33, pentru că acest transfer nu operează când hotărârea rămâne definitivă, ci doar în momentul plății despăgubirilor, ori până la acel moment erau îndrituiți la acel folos agricol și instanța a dat folosul agricol pentru perioada 2011-2014.
Reprezentantul apelantei menționează că administratorul judiciar nu a avut calitate procesuală. Dreptul nu exista la data exproprierii, nu se putea acorda nici acel folos de tras.
Reprezentantul Ministerului Public menționează că pe fondul confuziei generale sunt vicii legate de exercitarea dreptului la apărare și se impune rejudecarea. Arată că nu se opune casării cu trimitere. Câtă vreme legea spune explicit că dreptul de proprietate, la expropriere, pe legea veche se face în momentul în care se pronunță judecătorul, iar judecătorul nu s-a pronunțat decât în anul 2014, înseamnă că dreptul de proprietate se discută în 2014. Câtă vreme bunul nu este în mâna proprietarului se poate discuta dacă se cuvin despăgubiri. Nu există autoritate de lucru judecat. Trebuie să se judece cauza pe capetele de cerere formulate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara la nr._ /04.12.2014 reclamanta N. S., a chemat în judecată pe pârâtul S. R. – prin . ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de_ lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosință a terenurilor preluate pentru expropriere pe perioada 2010-2014, după următorul calcul: 1,29 ha X_ lei /ha/an X 4 ani.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii astfel formulate, reclamanta a arătat, în esență, că prin Sentința Civilă nr. 404/2011 – pronunțată în dosarul_ – a Tribunalului Hunedoara – astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă 92/2014 a Curții de Apel Apba I., s-a constatat că pârâtul a preluat în vederea exproprierii suprafața de_ mp teren din proprietatea antecesorilor săi, astfel că, l-a obligat, atât la plata contravalorii acestei suprafețe de teren, cât și la plata folosului nerealizat pe perioada 2007-2010.
A arătat, că, la stabilirea folosului agricol nerealizat, instanțele au avut în vedere expertiza judiciară efectuată în cauză prin care s-a estimat posibilitatea obținerii unui venit agricol anual de_ lei/ha/an.
A susținut, că, în condițiile în care prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, nu a solicitat contravaloarea folosului agricol nerealizat, contravaloarea echivalentului lipsei de folosință a terenului, pe perioada 2010-2014, instanțele nefiind sesizate în acest sens iar hotărârea pronunțată a rămas definitivă în octombrie 2014 – fără ca, până la aceasta dată să-i fie achitate despăgubirile de către expropriator – se impune ca pârâtul să repare întreg prejudiciul cauzat și, deci, să fie obligat la plata despăgubirilor cuvenite până la data transferului dreptului de proprietate, respectiv, până la data rămânerii definitive a hotărârii tribunalului și cu plata despăgubirilor conform Legii 33/1994(f. 1-2).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 33/1994.
Pârâta Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale „Hidroelectrica” SA București, a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pe excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada 1989-2007 iar pe fond ca neîntemeiată(f. 12-13, 15).
Prin sentința civilă nr. 855/2015 s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantei, pe perioada 1989-2007, invocată de pârât.
S-a admis acțiunea civilă și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 52.719 lei, despăgubiri
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 404/2011 a Tribunalului Hunedoara – schimbată, în parte, conform Deciziei 92/2014 a Curții de Apel A. I., în cel de-al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere spre rejudecare, dispusă prin Decizia 4581/2013 a instanței supreme – s-a dispus obligarea pârâtului S. R. prin . plata despăgubirilor pentru exproprierea suprafeței de_ lei teren expropriat pentru cauza de utilitate publică declarată prin HG 392/2002 - compuse din: valoarea reală a imobilului și din contravaloarea prejudiciului cauzat prin nevalorificarea potențialului agricol terenului (adică, pentru lipsa de folosință ) pe perioada 2007-2010 inclusiv, apreciindu-se a fi incidente, sub această componentă a despăgubirilor, prevederile Decretului 167/1958, respectiv, termenul de prescripție de 3 ani – ( fila 4 -8 și dosarul acvirat).
Or, obiectul dosarului de față, îl constituie contravaloarea prejudiciului creat reclamantului prin efectul exproprierii aceleiași suprafețe de teren prin nevalorificarea potențialului agricol al terenului pe perioada 2011-2014, în condițiile în care, nu au fost achitate despăgubirile stabilite prin hotărârea judecătorească menționată, definitivă și irevocabilă.
Așa fiind, în considerarea garanțiilor proprietății -, consacrate prin art. 44 din Constituția România - și preluate cu rang, de regulă de principiu prin primul art. al Legii 33/1994 -, potrivit căruia nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și după o dreaptă și prealabilă despăgubire - , precum și ale art. 31 din același act normativ -, potrivit cărora eliberarea titlului executoriu ce atestă transferul proprietății imobiliare din sfera privată în sfera publică poate fi făcută numai pe baza unei încheieri a instanței de judecată care constată îndeplinirea obligației privind plata despăgubirilor și văzând că în cauză nu există asemenea dovezi -, s-a admis cererea reclamantei astfel cum a fost formulată apreciind că, în continuare, este prejudiciată prin nevalorificarea potențialului agricol al terenului expropriat pentru realizarea obiectivului de interes public național, „Amenajarea Hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate-Simera” – declarat, ca atare, prin HG nr. 392/2002 – astfel cum a fost estimat de comisia de evaluare compusă din C. I., S. M. și O. E., la suma de 10.217 lei/ha/an.
Ca atare, suma la care urmează să fie obligată pârâtul cu acest titlu este de 52.719 lei – precum s-a solicitat prin acțiune -, după următorul calcul:_ lei/ha/an X 4 ani (2011-2014, inclusiv X 1,29 ha
Excepția invocată de pârât prin întâmpinarea depusă –respectiv excepția prescripției – vizează o perioadă de timp anterioară, asupra căreia prin sentința intrată în puterea lucrului judecat, instanțele de judecată, pe toate treptele de jurisdicție, s-au pronunțat și care nu poate avea relevanță în raport cu obiectul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal SPEEH – Hidroelectrica SA prin lichidator judiciar Euro Insolv SPRL, solicitând repunerea în termenul de apel față de vicierea procedurii de citare, admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre soluționare, modificarea în tot a sentinței cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare arată că este viciată procedura de comunicare a sentinței, administratorul judiciar luând cunoștință despre existența acesteia la data de 28.10.2015.
Instanța de fond a judecat cauza în lipsa părții legal citate, prin administrator judiciar, astfel încât toate actele procedurale, inclusiv sentința, sunt lovite de nulitate.
În subsidiar invocă faptul că la data declarării exproprierii – 2002- reclamanta nu avea posesia terenului. În aceste condiții în patrimoniul său nu s-a născut nici o pagubă. Cum dreptul nu există, nu se mai poate pune problema analizării îndeplinirii perioadei până la care putea fi valorificat. Invocă raționamentul în drept din decizia 31/2015 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ *, precum și practica Curții de apel A. iulia în dosar nr._ .
În drept invocă prevederile art. 155 pct. 5 și 458 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Hidroelectrica pentru S. R., excepția tardivității formulării apelului.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea căii de atac și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Asupra excepției lipsei calității de reprezentant a Hidroelectrica pentru S. R., excepției tardivității formulării apelului și cererii de repunere în termenul de apel instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 10.02.2016.
CURTEA, verificând, potrivit art. 479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 480 Cod de procedură civilă - Soluțiile pe care le pronunță instanța de apel:
(3) În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului.
Reiese că legiuitorul a condiționat soluția de admitere a apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare de îndeplinirea a două condiții: cerința expresă a părții și pronunțarea sentinței fără a se judeca fondul sau fără citarea legală a părții.
În ceea ce privește lipsa citării legale a părții la judecata de primă instanță, se reține că reclamanta a solicitat citarea Statului român - prin . judiciar Euro Insolv SPRL la sediul din București, .. 15-17, sector 1, la această adresă fiind comunicată acțiunea – fila 11 dosar, și tot la această adresă a fost comunicată citația pentru primul termen de judecată – fila 26 dosar, în ambele cazuri citația fiind semnată și ștampilată cu ștampila .>
Or, se reține că la aceeași adresă din București, .. 15-17, sector 1 a solicitat a fi citată societatea – prin administrator judiciar și în faza apelului, indicând că aceasta e adresa corectă.
Or, câtă vreme pârâta a fost legal citată (la adresa indicată de lichidator și pentru faza apelului) și a primit termen în cunoștință prin semnarea și ștampilarea citației, se prezumă că are cunoștință de termenele ulterioare – art. 229 alin. 1 teza II Cod de procedură civilă, având totodată obligația de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului – art. 10 alin. 1 C..
În aceste condiții, se reține că SPEEH – Hidroelectrica SA prin lichidator judiciar Euro Insolv SPRL a fost legal citată în procesul desfășurat în fața primei instanțe, în condițiile în care avea termen în cunoștință ca urmare a citării la adresa indicată de lichidator. Numai comunicarea sentinței la o altă adresă a fost viciată, dat aceasta este diferită de realizarea procedurii de citare în cursul procesului.
Nefiind îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 480 alin. 3 C. pentru a dispune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, mai exact condiția lipsei citării în fața primei instanțe, Curtea nu va da curs cererii apelantei de anulare a sentinței și trimitere a dosarului la Tribunalului Hunedoara în vederea realizării unei noi judecăți pe fond.
Cu privire la cererea subsidiară, de admitere a apelului și în rejudecare de respingere a acțiunii, Curtea apreciază că este neîntemeiată, și pronunțându-se în limitele învestirii sale prin criticile formulate de apelantă, reține următoarele:
Cu privire la imobilul expropriat raportat la care se solicită despăgubiri în prezentul dosar, se reține că între aceleași părți s-a mai purtat un litigiu, care a constituit obiectul dosarului nr._, respectiv, în cel de al doilea ciclu procesual,_ *.
În acest ultim dosar, prin decizia de casare a ÎCCJ nr. 4581/2013, precum și prin decizia civilă nr. 92/2014 a Curții de Apel A. I., menținută de ÎCCJ prin respingerea recursului, s-a stabilit cu putere de lucru judecat pentru raporturile dintre părți derivând din exproprierea terenului acoperit de apele lacului Strei:
- că incident cauzei este actul normativ în materia exproprierii legea 33/1994, în raport de data dispoziției de expropriere din anul 2002 - decizia de casare a ÎCCJ nr. 4581/2013.
- Cu privire la dreptul reclamanților de a solicita despăgubiri derivând din lipsa de folosință, temeiul îl reprezintă ocuparea terenului de către expropriator fără drept, înainte de transferul dreptului de proprietate. Așadar, aceste despăgubiri izvorăsc dintr-un fapt ilicit, fiind incident art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
- Prima instanță nu a fost învestită cu cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând folos de tras pentru perioada 2010-2014.
(considerentele deciziei civile nr. 92/2014 a Curții de Apel A. I.).
Potrivit Legii 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică:
Art. 26
(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Art. 28
(1) Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligațiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite.
Art. 23
(2) Instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți din cele menționate la art. 22. Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Întrucât exproprierea imobilului este guvernată de prevederile Legii 33/1994, reiese că preluarea faptică a acestuia, anterior plății despăgubirilor de către expropriator în favoarea expropriatului, nu corespunde exigențelor Legii 33/1994, fiind făcută anterior transferului dreptului de proprietate. În speță, imobilul a fost preluat încă de la începutul anilor 1990, iar despăgubirile acordate au privit contravaloarea terenului, precum și contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 2007-2010. Cu privire la perioada ulterioară 2010-2014 instanța nu s-a pronunțat.
Însă, se reține din actele prezentate în instanță de către reclamantă, aspect dealtfel necontestat de reprezentantul pârâtei, că plata despăgubirilor către expropriat s-a făcut la finalul anului 2014 – luna decembrie,.
Temeiul în care se naște dreptul la despăgubiri pentru folosul nerealizat prin lipsa de folosință îl reprezintă ocuparea terenului de către expropriator fără drept, înainte de transferul dreptului de proprietate. Așadar, aceste despăgubiri izvorăsc dintr-un fapt ilicit, iar cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata lipsei de folosință, ca urmare a ocupării fără drept a terenului, este admisibilă și pentru perioada 2011-2014, adică pentru ultimii trei ani anteriori efectuării plății despăgubirilor de către expropriator.
Contrar argumentelor apelantei, temeiul acordării de despăgubiri prin decizia civilă nr. 92/2014 a Curții de apel A. I., irevocabilă prin respingerea recursului, se mențin, acestea constând în ocuparea fără drept a terenului pentru perioada 2011-2014, adică până la plata despăgubirilor, ceea ce a condus în constatarea în patrimoniul reclamantei a unei pagube constând în lipsa de folosință a terenului în litigiu.
Cu privire la valoarea lipsei de folosință stabilită de instanța de fond pentru fiecare an calendaristic, în funcție de raportul de expertiză agricolă efectuat în dosar nr._, în calea de atac nu s-au formulat critici, astfel că nu se impune casarea sentinței în vederea efectuării unui raport de expertiză cu acest obiect.
(continuarea deciziei civile nr. 159/2016 pronunțată în dosar nr._ )
Față de considerentele expuse, apreciind legală și temeinică sentința primei instanțe, Curtea, în temeiul art. 480 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul.
Conform art. 453 Cod de procedură civilă, va obliga pârâta apelantă la plata sumei de 2000 lei în favoarea reclamantei N. S., reprezentând cheltuieli de judecată– onorariu avocat redus în apel, raportat la faptul că în faza judecății de apel s-a acordat un singur termen de judecată, pentru care avocatul reclamantei a depus întâmpinare, astfel că onorariul solicitat a fi plătit de pârâtă este prea mare raportat la complexitatea dosarului și actele depuse de apărător.
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de SPEEH – Hidroelectrica SA prin lichidator judiciar Euro Insolv SPRL împotriva sentinței civile nr. 855/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Obligă pârâta apelantă la plata sumei de 2000 lei în favoarea reclamantei N. S., reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2016.
Președinte, M. C. P. | Judecător, M. A. M. | |
Grefier, C. U. |
Red./Tehnored.P.M./22.02.2016
U.C. 4 ex../23.02.2016
Judecător fond I. M.
| ← Situaţie juridică minor. Decizia nr. 226/2016. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 118/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
