Obligaţie de a face. Decizia nr. 1112/2012. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1112/2012 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 1112/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1112/2012
Ședința publică de la 30 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L. V.
Judecător S. R.
Judecător P. M. A.
Grefier A. Ș.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare promovată de contestatoarea MERĂUȚĂ L. împotriva deciziei civile nr.1896/14.02.2011, pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea și intimatul V. G., lipsă fiind intimata R. A.. La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea Merăuță L. – asistată de av. U. C., și intimatul V. G., lipsă fiind intimata R. A..
Procedura – legal îndeplinită.
După referatul oral al cauzei făcut de grefierul de ședință, care învederează că intimata R. A. a depus concluzii scrise;
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul părților.
Av. U. C., având cuvântul pentru contestatoarea Merăuță L., apreciază contestația în anulare formulată de aceasta ca fiind admisibilă, întrucât s-a produs o greșeală materială instanța de fond neanalizând temeiul legal al hotărârii. Precizează că solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise formulate de contestatoare.
Intimatul V. G., având cuvântul, solicită admiterea contestației; să se rejudece recursul.
Instanța constată dezbaterile terminate și trece la deliberare
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1836 din 14.XII.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de V. G. și ca nefondat recursul declarat de Merăuță L. împotriva deciziei civile nr.202 din 27.06.2011 a Tribunalului Bacău, reținându-se în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9798 pronunțată la data de 17.11.2010 de Judecătoria Bacău în dosar_ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta R. A. în contradictoriu cu pârâții V. G. și M. L. și, în consecință, au fost obligați aceștia a-și da acordul pentru branșarea reclamantei la conducta de gaz ce aparține blocului nr. 9, Sc. D din . fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin abuz de drept se înțelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale, adică prin nesocotirea scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, cu nesocotirea legii și a moralei, cu rea-credința, cu depășirea limitelor sale.
Modul obișnuit de sancționare a abuzului de drept îl constituie refuzul concursului forței de constrângere a statului, în sensul că organul de jurisdicție, constatând că este în prezența exercitării abuzive a unui drept subiectiv civil, nu va admite cererea reclamantului așa cum a fost formulată, iar dacă exercițiul abuziv provine de la pârât, în apărarea sa, va înlătura o asemenea apărare.
Deci reprimarea abuzului de drept în domeniul dreptului civil se realizează fie pe cale pasiva a refuzului "ocrotirii" unui drept exercitat abuziv, fie pe cale ofensivă, a unei acțiuni în răspund civilă formulată de persoana vătămată.
Potrivit Art. 1073 C.civ.:
„Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”
Potrivit Art. 3 din Legea nr. 230/2007:
„În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
…………….
d) proprietate comună aferentă tronsoanelor sau scărilor care nu poate fi delimitată - cel puțin o instalație pe verticală care alimentează în comun tronsoane ori scări sau părți de construcție comune tronsoanelor ori scărilor, care nu pot fi definite separat din punct de vedere fizic ca poziție și suprafață;
e) cotă-parte indiviză - cota-parte de proprietate care îi revine fiecărei proprietăți individuale din proprietatea comună și este egală cu raportul dintre suprafața utilă a proprietății individuale și totalul suprafețelor utile ale tuturor proprietăților individuale;
…………….
i) cheltuieli ale asociației de proprietari - cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale;”
Potrivit celei de-a doua teze a Art. 14 din Legea nr. 230/2007:
„Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu.”
Potrivit liniuței a douăsprezecea din Anexa 15 „Obligațiile consumatorilor de gaze naturale” la contractul încheiat între utilizatorii de gaze și District Gaz Nord Bacău, consumatorii de gaze naturale sunt obligați să permită racordarea la branșamentul și instalația de utilizare și a altor colocatari care au aprobarea unității distribuitoare, cu obligația acestora din urmă de a contribui cu cota-parte la cheltuiala anterioară.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta M. L. a plătit suma de 1100 lei, reprezentând contravaloare înlocuire conductă comună de gaz de la . la apartamentul primului proprietar, cheltuială care trebuie achitată în comun de către toți proprietarii apartamentelor ce sunt branșați la această conductă, iar nu doar de către pârâtă și reclamantă, astfel cum pretinde pârâta.
De asemenea, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că pârâta și colocatarul B. C. au achitat integral, în cotă de 50% fiecare, contravaloarea regulatorului de presiune, respectiv 494,23 lei. Având în vedere că în scara respectivă sunt opt apartamente care beneficiază deja de acest regulator de presiune, rezultă că pârata nu poate solicita de la reclamanta decât cea de-a noua parte (iar nu ½ astfel cum pârâta pretinde în apărare) din suma achitată de către ea din contravaloarea acestui regulator.
Cu privire la celelalte sume pe care pârâții pretind că le-ar fi achitat pentru montarea/înlocuirea conductei de gaze, instanța constată că aceștia nu au depus înscrisuri la dosar pe baza cărora să se stabilească cota-parte datorată de către reclamantă, însă din apărările acestora rezultă că aceștia pretind de la reclamantă ½ din sumele achitate de către ei pentru branșarea la conducta de gaze.
Din tabelul nominal al proprietarilor apartamentelor din . și părțile din prezenta cauză, tabel depus la dosar de către reclamantă, rezultă că aceasta a achitat și celorlalți șase proprietari de pe scară sume de bani pentru branșarea la conducta comună de gaze.
Prin urmare, rezultă că reclamanta nu datorează pârâților 1/2 din sumele achitate de către aceștia, ci doar diviziunea cuvenită din cota-parte (determinată prin raportare la cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de montarea conductei de gaze și a accesoriilor acesteia și proporțională cu numărul de apartamente de pe scara respectivă branșate la coloana de gaze) care a fost avansată de către pârâți, alături de ceilalți coproprietari, în contul viitoarelor apartamente care se vor branșa, eventualele sume achitate în plus de către pârâți direct furnizorului de gaze urmând a fi recuperate de către aceștia proporțional de la toți colocatari branșați la conducta de gaze, iar nu doar de la reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, instanța a reținut că pârâții și-au exercitat abuziv dreptul lor la suma de bani datorată de către reclamanta pentru obținerea acordului acestora pentru racordarea la branșamentul și instalația de utilizare a gazelor naturale.
Apelul declarat de pârâta M. A. împotriva acestei sentințe a fost respins de către Tribunalul Bacău prin Decizia 202/27.06.2011.
În motivarea acestei soluții instanța de apel a reținut că în motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit prima instanță s-a pronunțat numai asupra cererii reclamantei dar nu și asupra cererii pârâtei prin care a solicitat obligarea reclamantei la achitarea cotei părți suportate de către pârâtă, întrucât conducta de gaz nu aparține blocului nr.9 . bun proprietate privată.
Aceste critici nu pot primi8te întrucât pentru termenul din data de 10.09.2010 apelanta pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare la acțiunea formulată de către reclamantă.
La fila 19 dosar fond se află întâmpinarea pârâtei Merăuță L. prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Această întâmpinare formulata prin apărător, nu putea fi calificată de prima instanță ca cerere reconvențională, întrucât nu cuprinde pretenția concretă dedusă judecății și nu solicită intervenția forței de constrângere a statului pentru a obține condamnarea părții adverse, respectiv obligarea acesteia la plata cheltuielilor pe care le-a făcut cu branșarea la conducta de gaze.
Întâmpinarea formulata a avut scopul de a determina respingerea acțiunii prin invocarea neplății cotei părți ce ar incumba reclamantei în acest sens, fiind și concluziile orale asupra fondului.
Referitor la cererea existentă la filele 58-59 dosar fond, tribunalul a reținut că aceasta a fost depusă după închiderea dezbaterilor în cauză, astfel încât prima instanță nu a avut obligația de a o lua în considerare la pronunțarea soluției, întrucât nu a făcut obiectul dezbaterii contradictorii în sentința publică.
Astfel, prima instanța nu s-a pronunțat asupra pretenții pârâtei, întrucât nu a fost investită cu o cerere reconvenționala hotărârea fiind data cu respectarea principiului disponibilității si art.109 cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal timbrat cu timbru judiciar de 0,3 lei și taxă timbru de 4 lei, au formulat recurs pârâții, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr._ .
Criticile formulate de pârâtul V. G. au vizat, în esență:
- greșita aplicare a dispozițiilor Legii 230/2007conductei de gaz înființată în lina mai 2001 cu contribuția a 9 proprietari deținători de centrale de apartament; s-a apreciat că aceste dispoziții sunt aplicabile doar pentru conducta de gaz ce trece prin bucătării și care a rămas în sistemul centralizat de încălzire;
- nepronunțarea de către prima instanță asupra cererii sale de pretenții și neadministrarea de către instanța de apel a probatoriilor solicitate în susținerea respectivei cereri, care, în lipsa apărării calificate, a privat-o de dreptul la apărare.
Pârâta M. L. a criticat hotărârea prin prisma:
- aprecierii greșite a probelor soldate cu nepronunțarea pe cererea sa de la fl. 19, 58, 59, cerere ce trebuia calificată ca reconvențională în condițiile art. 84 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât s-a amânat pronunțarea de mai multe ori și se putea repune cauza pe rol pentru a se clarifica natura cererii;
- rămânerii în pronunțare de către prima instanță fără a i se da posibilitatea de a lua la cunoștință înscrisurile depuse de reclamantă și, eventual, de a aduce dovezi în combaterea acestora - încălcându-i-se astfel dreptul la apărare;
- aprecierii greșite a caracterului de bun comun al blocului 9, . 230/2007 a conductei bun privat, în condițiile în care acest caracter putea fi reținut doar pentru conducta ce alimentează aparatele de gătit și pentru care există contracte cu Asociația de Proprietari.
- suspendării apelului la primul termen fără a i se acorda posibilitatea angajării de apărător și a nedepunerii la dosar a cererii formulate prin corespondență la 24.03.2011 de repunere a cauzei pe rol și de complinire a lipsurilor ce au determinat suspendarea.
În susținerea recursului s-au depus înscrisuri.
La termenul din 16.11.2011, în prezența tuturor părților, s-a pus în discuție admisibilitatea recursului formulat de pârâtul V. G. față de nepromovarea apelului și neagravarea situației sale în apel prin neschimbarea sentinței.
La termenul din 14.12.2011, în scris, recurentul V. a solicitat respingerea excepției față de faptul că a formulat la Tribunal cerere de reintegrare a sa în apelul ce era pe rol, iar apoi a formulat și motivele apelului; în consecință a solicitat instanței de recurs să se pronunțe și pe cererile sale pentru a se judeca și drepturile sale legale.
Examinând recursurile prin prisma excepției invocate, a motivelor susținute, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 312 Cod procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:
1. Recursul formulat de pârâtul V. G. este inadmisibil față de faptul că nu s-a promovat apel, iar în apel nu s-a îngreunat situația acestei părți față de cea stabilită de către prima instanță;
Susținerile din concluziile formulate pe excepție - cum că cererea din apel de la fila 39 ar fi constituit o cerere de aderare la apelul pârâtei M. - nu pot fi primite în combaterea acesteia întrucât nu au fost invocate ca motive de recurs ( respectiv că nu a fost astfel calificată și nici soluționată de Tribunal ) și nici nu constituie motive de ordine publică - conform art. 43, 88-89, 105 alin.1, 159, ș.a. Cod procedură civilă - astfel încât să poată fi invocate oricând pe parcursul procesului în condițiile art. 306 Cod procedură civilă
În consecință, a fost respins ca inadmisibil.
2. Recursul formulat de pârâta M. L. nu este fondat întrucât: * - este adevărat că instanța poate califica anumite cereri în condițiile art. 84 cu referire la 124 alin.4 Cod procedură civilă; însă această obligație survine în condițiile în care există dubii asupra naturii cererii formulate; în cauză, așa cum s-a reținut și în apel, nu au existat astfel de dubii întrucât voința exprimată (solicitând, pentru argumentele expuse - inclusiv cheltuirea unor sume cu efectuarea conductei de gaz ce deservea coproprietarii debranșați de la sistemul centralizat - respingerea acțiunii ) - și nu dedusă - a părții a fost de a formula, prin apărător angajat, întâmpinare; nici o formulare din respectivul înscris nu cuprindea solicitarea admiterii unei cereri de obligare a reclamantei la plata unei anumite sume de bani; totodată, cererea nu a fost timbrată nici la depunere, nici ulterior - deși obligația este imperativ prevăzută de art. 20 alin.1 Legea 146/1997 cu modif., text cunoscut apărătorului - și nu s-a solicitat de parte - prin apărătorul avut pe tot parcursul procesului - rectificarea calității de pârât de pe conceptele ulterioare termenului din 10.09.2010, astfel încât să se poată deduce că voința sa este alta;
Amintim și faptul că instanța nu se poate substitui voinței părților, ci trebuie să rămână imparțială și echidistantă și să respecte principiul disponibilității procesuale; de observat că sentința depusă în recurs - ca practică pentru calificarea din oficiu a unei cereri numită întâmpinare ca fiind cerere reconvențională - susține concluzia prezentei instanțe întrucât în acea cauză pârâtul solicitase expres obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului - deci existase o investire directă a instanței cu o cerere greșit denumită;
Și nu în ultimul rând, atragem atenția părții că repunerea pe rol a unei cauze poate fi dispusă numai în anumite condiții, anume prevăzute de lege, iar formularea unei cereri noi după închiderea dezbaterilor - chiar dacă în timpul amânării pronunțării -, nu se numără printre acestea; după închiderea dezbaterilor, doar concluziile scrise sunt admise de lege ( art. 146 C.pr.civ. ), cererile noi trebuind ignorate pentru a nu încălca drepturile celeilalte părți și dispozițiile procesuale privind termenul în care pot fi exercitate drepturile procesuale.
* - încălcarea dreptului la apărare în fața primei instanțe prin neamânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de înscrisurile depuse de partea adversă și a depune, eventuale, contraprobe, nu a constituit motiv de apel, deci nu poate fi susținut pentru prima dată în recurs, nefiind motiv de ordine publică - vezi art. 105 alin.2 Cod procedură civilă „Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie” și art. 108 Cod procedură civilă „ Nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii. Celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să o invoce. Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt”.
* - admiterea acțiunii nu s-a întemeiat pe aplicarea greșită a unui text legal - Legea 230/2007- unui bun ce excede reglementării sale, așa cum s-a susținut, atât timp cât acest act normativ constituie legea specială în materia raporturilor între membrii asociațiilor de proprietari - cu privire la toate drepturile și obligațiile decurgând din calitatea de proprietar de apartament și de proprietar forțat și perpetuu al cotelor-părți din utilitatea comună; în completarea acestor dispoziții vin apoi dispozițiile din Codul civil - dreptul comun în materie; ori, prin prisma acestor temeiuri, precum și ale art. 1, 3 din Decretul 31/1954 („ Drepturile civile ale persoanelor fizice sânt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale, materiale și culturale, în acord cu interesul obștesc, potrivit legii și regulilor de conviețuire …”; „ Drepturile civile sânt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social” ) s-a constatat corect că drepturile civile sunt ocrotite de lege, ele putând fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social, iar pentru a putea beneficia de ocrotirea legală a unui drept, titularul său este ținut a-l exercita cu bună credință, fără a aduce atingere drepturilor exercitate în mod legal de alt titular de drept.
Astfel, în condițiile în care, din probatoriul administrat a reieșit că exercitarea dreptului pârâților a fost abuzivă față de dreptul reclamantei de a beneficia de proprietatea comună specifică blocurilor de locuințe - astfel cum a este definită de legea specială -, soluția nu putea fi decât de admitere a acțiunii.
Nimic nu-i împiedică însă, pe pârâți, de a-și valorifica, în condițiile legii și pe calea unei acțiuni separate - neexistând un consens cu reclamanta asupra cuantumului ( vezi acțiune și apărări pe parcursul procesului )-, dreptul de a beneficia de restituirea cotei-părți ce trebuie suportată de reclamantă din c-valoarea lucrării de instalare a noii conducte de gaz.
* - suspendarea apelului la primul termen fără acordarea unui termen pentru angajare apărător nu constituie motiv de reformare a soluției atât timp cât exercitarea drepturilor procesuale trebuie realizată cu bună-credință ( art. 723 Cod procedură civilă ), altfel suportând sancțiuni procesuale; ori partea nu numai că trebuia să depună apelul la 2.12.2010 în atâtea exemplare câte părți cu interese contrare erau plus unul pentru instanță ( art. 288 cod civil ), dar mai avusese la dispoziție și două luni (de la primirea înștiințării instanței până la primul termen ) pentru îndeplinirea acestei obligații, fără însă a-i da curs; prin suspendarea cauzei instanța a sancționat culpa sa procesuală, protejând interesele procesuale ale celorlalte părți ( care trebuiau să suporte deplasări la două termene în necunoștință de cauză ); iar dreptul de apărare calificată nu putea prima acestei obligații și nici nu putea beneficia de o protecție superioară drepturilor intimaților de a cunoaște pentru ce sunt chemate în instanță și a-și valorifica corelativ și dreptul lor la apărare.
Nedepunerea la dosar a cererii formulate prin corespondență la 24.03.2011 de repunere a cauzei pe rol și de complinire a lipsurilor ce au determinat suspendarea nu constituie motive de nelegalitate conform art. 304 Cod procedură civilă, ci, eventual, o disfuncție administrativă ce putea fi remediată la primul termen dacă s-ar fi invocat ( ceea ce nu a survenit, deși apelanta studiase dosarul la 7.04.2011 ), întrucât nu a cauzat vreo prejudiciere a recurentei ( apelante ) din moment ce repunerea pe rol s-a solicitat la 24.03.2011de către intimata reclamantă, a fost admisă la 18.04.2011 pe baza motivelor de apel depuse la 8.04.2011 și i s-a dat posibilitatea apărătorului său de pregătire a apărării.
Împotriva hotărârii instanței de recurs a formulat contestație în anulare recurenta Merăuță L. invocând în drept dispozițiile art.318 Cod procedură civilă (fila 35) și în fapt următoarele aspecte:
- printr-o apreciere greșită a probelor, instanțele nu s-au pronunțat pe cererea formulată (filele 19, 58, 59 doar fond);
- prin decizia de recurs se încearcă încălcarea dreptului la un bun privat;
- conducta de gaz construită în anul 2001 în regim privat de proprietari de centrale de apartament nu face obiectul conductei la care face referire reclamanta;
- această conductă de gaz, la care reclamanta a solicitat branșarea aparține E-ON Gaz România.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, potrivit art.318 Cod procedură civilă, dacă decizia dată este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Față de textul citat contestația în anulare este admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Prin această cale se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
Prin greșeală materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinată pentru soluția pronunțată.
În cauză, se constată, din lectura cererii contestatoarei – filele 10,11, - dezvoltată și reluată prin cererile de la filele 22, 25, 29, 30, 35 și 53 dosar – că, în realitate aceasta ia în discuție felul în care a fost soluționat recursul, repunând în discuție motive care au făcut obiectul preocupării instanței de recurs.
Întrucât prin motivele contestației în anulare se pune în discuție soluția însăși, ceea ce este inadmisibil, față de textul legal citat, contestația în anulare apare deci ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare promovată de contestatoarea MERĂUȚĂ L. împotriva deciziei civile nr.1896/14.02.2011, pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr._ .
Ia act că intimata R. A. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2012.
Președinte, C. L. V. | Judecător, S. R. | Judecător, P. M. A. |
Grefier, A. Ș. |
Red.c.a.S.R.
Tehn.Ș.A./2 ex.
12/15.06.2012
| ← Servitute. Decizia nr. 750/2012. Curtea de Apel BACĂU | Pretenţii. Decizia nr. 6/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
