Pretenţii. Decizia nr. 6/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 6/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător D. O. P. N.
Grefier A. L. A.
*************************
La ordine au venit spre soluționare apelurile promovate de reclamanții T. D., T. ANISOAR, T. I., T. A. și de pârâta . BUCUREȘTI, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.2555/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelanții-reclamanți lipsă av. M. N., iar pentru apelanta-pârâtă S.C. G. R. S.A. București a răspuns av.C. B., lipsă fiind și intimatul B. A..
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză sunt promovate două apeluri, ambele fiind declarate și motivate în termen și legal scutite de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15 lit.o din Legea taxelor judiciare de timbru. Apelanta . BUCUREȘTI a depus întâmpinare la dosar ce a fost înmânată apărătorului apelanților-reclamanți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. M. N. având cuvântul în susținerea apelului reclamanților solicită admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și rejudecând cauza admiterea acțiunii cum a fost formulată. S-a solicitat la fond obligarea pârâtei la plata a câte 100.000 euro pentru fiecare din cei doi apelanți T. D. și A. și la câte 50.000 euro pentru apelanții T. I. și A.. Apreciază că hotărârea de fond este nelegală deoarece a reținut 20% culpa victimei pentru că aceasta nu purta centura de siguranță. Astfel, în mod nelegal instanța a reținut această culpă de 20%, fără a preciza/ a produce probe în sensul dacă victima ar fi purtat centura care ar fi fost consecința. Solicită înlăturarea culpei victimei în procentul de 20% și acordarea sumelor solicitate, ținându-se cont că la nivelul anului 2009 cuantumul maxim al despăgubirilor era de 1.500.000 euro.
Cu cheltuieli de judecată. Va formula și concluzii pe apelul pârâtei.
Av. B. C. solicită admiterea apelului pârâtei și schimbarea în tot a sentinței de fond, fiind nemulțumiți de modul total arbitrar în care instanța de fond a cuantificat procentul de 20%, fără a expune criteriile și raționamentul care au dus la acest procent. Instanța de fond nu a motivat reținerea acestui procent. Ar fi trebuit efectuată o expertiză medico-legală.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, precizează că s-a acordat de instanță aceeași sumă ambilor părinți și la fel și celor doi frați.
Solicită a fi avute în vedere criteriile statuate de jurisprudență și concluzii scrise depuse la dosar în sensul diminuării daunelor materiale acordate reclamanților.
Av.M. N. solicită respingerea apelului pârâtei ca nefondat. S-a invocat autoritatea de lucru judecat în privința sentinței penale. La fond au produs probe din care rezultă prejudiciul moral suferit de familia victimei.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra apelurilor civile de față, constată că:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr._ /25.04.2012, reclamanții T. D. T. A., T. I. și T. A. a chemat în judecată pe pârâta . și intervenientul forțat B. A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata a câte de 100.000 Euro (în echivalent lei la data plății) către T. D. și T. A. și respectiv a câte 50.000 Euro către T. I. și T. A., cu titlu de daune morale, plus cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare, reclamanții au arătat că la data de 11.10.2009, din cauza vitezei excesive cu care intervenientului forțat conducea auto BC_, a avut loc un accident rutier în urma căruia T. F., fiul și respectiv fratele lor, a decedat pe loc. La data producerii accidentului, șoferul avea poliță de asigurare de răspundere civilă obligatorie la Ardaf, societate care a fuzionat cu G., care i-a preluat întregul portofoliu.
Prin sentința penală nr. 367/8.04.2010 a Judecătoriei Onești, intervenientul forțat a fost condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, stabilindu-se astfel definitiv vinovăția sa în producerea accidentului.
Acest accident a reprezentat o adevărată tragedie pentru familia T., dispariția prematură și intempestivă a fiului și respectiv fratelui reclamanților reprezentând un motiv de adâncă tristețe pentru întreaga familie. Și în prezent cei doi părinți poartă doliu după fiul lor și cu greu reușesc să vorbească despre acest subiect dureros.
În final, reclamanții au arătat că pretențiile solicitate în prezenta cauză sunt în întregime justificate avându-se în vedere tragismul evenimentului, faptul că victima a decedat la 21 de ani, atunci când practic viața abia începea pentru el.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr. 20/2008.
Pârâta a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând admiterea în parte a pretențiilor, daunele materiale doar în măsura probelor ce au demonstrat cheltuielile efectuate iar daunele morale în conformitate cu jurisprudența în materie.
În motivare, pârâtul a arătat că daunele morale solicitate sunt în cuantum prea mare raportat la prejudiciul concret suferit de reclamanți cât și prin raportare la jurisprudența în materie și la culpa existentă în cauză. În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului prejudiciului moral, instanța a trebuit să analizeze valorile lezate, consecințele negative fizice și psihice, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială, judecând în echitate și cenzurând orice încercare de îmbogățire fără justă cauză. În acest sens, instanța s-a raportat la veniturile părților vătămate cât și la mijloacele și nivelul de trai de care acestea au beneficiat până la momentul evenimentului tragic.
În plus, pârâtul a învederat că ar trebui avută în vedere și jurisprudența instanțelor din R., respectiv cuantumul daunelor acordate de acestea, precum și raportul CSM către Consiliul Europei privind nivelul mediu al despăgubirilor acordat în R., comparativ cu toate celelalte state membre UE.
În susținerea acțiunii și în apărare, părțile au propus și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2555/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău s-au dispus următoarele:
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții T. D., T. A., T. I., T. A. în contradictoriu cu pârâții . BUCUREȘTI, B. A. obligând pârâta . la plata către reclamanți a următoarelor sume, în echivalent lei la data plății: - către T. D. și T. A. câte 50.000 Euro pentru fiecare; - către T. A. și T. I. câte 25.000 Euro pentru fiecare.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Considerentele instanței au fost următoarele:
Prin sentința penală nr.367/07.06.2010 (definitivă), pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, intervenientul forțat B. A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, reținându-se în sarcina sa următoarele: la data de 11.09.2009, acesta a condus autoturismul BC_ pe DJ 115 A și, în afara localității S., datorită vitezei excesive, a pierdut controlul volanul, a ieșit în afara părții carosabile și s-a izbit de un copac. În mașină cu acesta se mai aflau și D. V., în partea față dreapta și T. F. în partea din spate, iar în urma impactului violent, toți trei ocupanții autoturismului au fost proiectați în exterior, T. F., decedând pe loc.
La momentul producerii accidentului, pentru autoturismul condus de intervenientul forțat exista polița de asigurare de răspundere civilă auto ./05/M3/NP nr._ (fila 54 din dosarul atașat), încheiată cu . SA. Continuatorul în drepturi al acestei societăți este pârâta ., aspect necontestat de aceasta.
Astfel cum rezultă din actele de stare civilă reclamanții din prezenta cauză sunt părinții și respectiv frații, victimei accidentului.
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule (…) și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv. Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Potrivit art. 998 și 999 cod civil (aplicabile față de dispozițiile art.103 din Legea nr. 71/2011 ), orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
În speță, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale a intervenientului forțat, întrucât hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia (art. 22 Cod procedură penală), iar legătura de cauzalitate și prejudiciul moral suferit de reclamanți nu pot fi și nici nu au fost negate de pârâtă.
Având în vedere că, potrivit raportului de expertiză efectuat în dosarul penal, la momentul accidentului, T. F. nu avea fixată centura de siguranță, și, față de condițiile concrete de producere a incidentului, instanța va reține, de asemenea, și o culpă concurentă a victimei, în proporție de 20%.
Singurul aspect contestat în prezenta cauză este cuantumul daunelor morale solicitate prin acțiunea introductivă.
În acest sens, tribunalul a reținut că daunele morale se raportează, în esență, la un prejudiciu de ordin afectiv, nesusceptibil de determinări obiective pe baza unor criterii preexistente, ci supus unor aprecieri esențial subiective ale instanțelor de judecată.
În speță, dat fiind decesul intempestiv al victimei, instanța nu poate pune la îndoială trauma familiei T. și urmările pe care aceasta le mai are în în prezent asupra rudelor apropiate victimei. Potrivit fișelor de evaluare psihologică depuse la dosarul cauzei de reclamanți, la momentul actual, mama victimei manifestă o stare de ușoară anxietate, încordare și sentimente de durere emoțională în raport cu rememorarea evenimentelor, precum și un deficit în relaxare și detensionare post-rememorare, iar tatăl manifestă un comportament de evitare al stimulilor asociați cu trauma, de tipul nevoii de a evita gândurile, sentimentele sau conversațiile asociate prin implicare în activități cu solicitare fizică susținută.
În aceste condiții, luând în considerare legătura de rudenie apropiată, vârsta victimei, faptul că aceasta locuia cu părinții și că frații aveau o vârstă apropiată victimei, dar și nivelul mediu al daunelor morale acordate de instanțele din R. la nivelul anului 2010 și pe de altă parte, jurisprudența pe anul 2011-2012 depusă la dosarul cauzei de reclamantă, instanța a apreciat că suma de 50.000 euro (în echivalent lei la data plății) pentru fiecare părinte și 25.000 euro pentru fiecare frate este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de reclamanți ca urmare a accidentului rutier.
Instanța nu a primit apărările pârâtei privind luarea în considerare a veniturilor reclamanților și a mijloacelor și nivelului de trai de care aceștia au beneficiat până la momentul evenimentului tragic (pentru care, de altfel, nici nu a propus probatorii), apreciind că despăgubirile trebuie să acopere prejudiciul concret, efectiv suferit și că acesta nu poate depinde de starea materială a solicitantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții T. D., T. A., T. I. și T. A. și pârâta S.C. G. R. S.A. București.
Pârâta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul diminuării daunelor morale acordate reclamanților.
În esență, pârâta a invocat faptul că, în opinia sa, cuantumul daunelor morale este prea mare, prin raportare la prejudiciul concret suferit de către părțile civile, cât și prin raportare la jurisprudența în materie și la culpa existentă în cauză.
În speța de față consecințele accidentului nu au fost foarte grave. Mai mult, partea civilă nu a dorit efectuarea unei expertize care să ateste dacă a suferit vreo incapacitate de muncă sau nu.
La aprecierea în concret a cuantumului daunelor morale se impune a se avea în vedere condițiile de trai din R., veniturile reclamanților, cât și circumstanțele reale ale cauzei.
Reclamanții au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Motivele de apel invocate de reclamanți au fost, în esență, următoarele:
Sentința penală pronunțată de Judecătoria Onești are autoritate de lucru judecat și în ceea ce privește culpa victimei la producerea accidentului rutier, conform art.22 alin.1 Cod procedură civilă. Or, în această sentință nu s-a stabilit că ar fi existat și o culpă concurentă a victimei.
Instanța nu a arătat care este argumentul pe care se întemeiază atunci când a stabilit acea culpă de 20% a victimei.
Daunele morale acordate de instanța de fond au fost reduse nejustificat.
Nu au fost administrate probe noi în apel..
Curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Unele argumente invocate în cererea de apel a pârâtei sunt în mod evident străine de cauză ele făcând referire la lipsa consecințelor grave ale accidentului și la faptul că partea civilă nu a dorit efectuarea unei expertize care să ateste dacă a suferit vreo incapacitate de muncă sau nu.
Or, consecința accidentului rutier a fost decesul numitului T. F. care avea doar 21 de ani, iar reclamanții nefiind victime ale accidentului, nu trebuiau să fie expertizați medical pentru stabilirea capacității de muncă.
Venitul mediu lunar al reclamanților nu poate constitui elementul determinant al stabilirii cuantumului daunelor morale, atâta timp cât în cauza de față este vorba despre decesul unei persoane tinere care era fiul, respectiv fratele acestora.
În procesul penal instanța de judecată nu a stabilit și gradul de vinovăție al inculpatului în săvârșirea infracțiunii, nefiind formulată și o acțiune civilă, astfel că nu se poate reține că prima instanță ar fi încălcat dispozițiile art.22 alin.1 din Codul de procedură penală.
Nu se poate reține că prima instanță a reținut în mod netemeinică și o culpă a victimei, deoarece, pe de o parte, aceasta avea obligația legală de a purta centura de siguranță, iar pe de altă parte, nu toate persoanele care s-au aflat în autoturism au decedat (șoferul și celălalt pasager au supraviețuit).
Curtea apreciază că prima instanță a cuantificat în mod just despăgubirile materiale, ținând seama de vârsta victimei, gradul de rudenie dintre reclamante și victimă și nu în ultimul rând de nivelul mediu al daunelor morale acordate de instanțele din R., la nivelul anului 2010 și de jurisprudența depusă la dosarul cauzei de către reclamanți.
Hotărârea apelată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile promovate de reclamanții T. D., T. ANISOAR, T. I., T. A. și de pârâta . BUCUREȘTI, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.2555/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât B. A., ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2013.
Președinte, M. N. | Judecător, D. O. P. N. | |
Grefier, A. L. A. |
Red.s.R. C.M.
Red.d.a.PNDO
Tehn. 8 ex AA 21.06.2013
. 21.06.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1112/2012. Curtea de Apel BACĂU | Pretenţii. Decizia nr. 1130/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
