Servitute. Decizia nr. 750/2012. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 750/2012 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-04-2012 în dosarul nr. 750/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 750/2012
Ședința publică de la 18 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător V. N. G.
Judecător C. D.
Grefier E. G.
**********************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâții P. T. și P. M., împotriva deciziei civile nr. 200/3 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul P. T. care se legitimează cu BI .._ cu CNP_ eliberat la data de 28.03.2011, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se depune de către recurent taxa de timbru aferentă recursului, de 169 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat și legal timbrat depunându-se astăzi taxa de timbru de către recurentul P. T..
La dosar s-a depus întâmpinare a cărei copie se comunică și recurentului prezent.
Se lasă cauza la a doua strigare față de cererea de la dosar prin care apărătorul intimatei a solicitat lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare au răspuns recurentul P. T. și avocat P. M. pentru intimata D. G. D., lipsă fiind recurenta P. M..
Instanța, nemaifiind cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul, având cuvântul, a susținut oral motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică hotărârea dată de judecătorie. A susținut că instanța de fond a dat o soluție legală și temeinică având în vedere situația de fapt și probele administrate . Instanța de apel când a pronunțat hotărârea a interpretat greșit cererea reconvențională și prin admiterea apelului a îndepărtat obligația reclamantei la c/valoarea gardului pe care trebuie să-l construiască. Deasemeni în mod greșit a stabilit și c/valoarea porții stabilind o valoare egală cu valoarea unui metru de gard fără a ține cont că atât materialele cât și manopera au altă valoare de complexitate mai mare.
Instanța de apel trebuia să ceară lămuriri de la expertul care a întocmit expertiza la fond. Consideră că au fost prejudiciați de instanța de apel prin hotărârea pronunțată și solicită admiterea recursului. Cere și cheltuieli de judecată.
Avocat P. M. pentru intimată solicită respingerea recursului, ca fiind nefundat, susținând că decizia instanței de apel este legală și temeinică în raport de situația de fapt și de probele dosarului. A susținut că vechiul proprietar a dat voie să se treacă pe acel teren iar gardul despărțitor rămâne în proprietatea recurentului și nu se impune a se plăti c/valoarea acestuia. Cu privire la gardul de pe cealaltă parte nu interesează dacă recurentul îl va face sau nu iar această solicitare nu a fost făcută nici la fond și nici la apel.
Decizia instanței de apel este corectă solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 1017/1.04.2011 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. G. D. în contradictoriu cu pârâții P. T. și P. M. și cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți reconvenționali, fiind stabilită în favoarea reclamantei o servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâților pe suprafața de 129 m2 teren cu dimensiunile din schița din anexa 1 a raportului de expertiză ce face parte din hotărâre, delimitată prin punctele GAFH. Prin aceeași hotărâre a fost obligată reclamanta la plata către pârâți a sumei de 500 lei pe an, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe care a fost stabilită servitutea de trecere, a sumei de 4075 lei, reprezentând contravaloarea împrejmuirii având ca întindere 55,698 ml și a sumei de 623 lei, reprezentând contravaloarea a 32 butași de viță de vie și a unui cireș amar.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.616 cod civil "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Astfel, pentru a concluziona asupra dreptului pretins de către reclamantă de a i se constitui un drept de servitute asupra terenului vecin aflat in proprietatea pârâților este esențială determinarea situației terenului lor, de a fi sau nu loc înfundat.
Pentru tranșarea acestei chestiuni, instanța a apreciat că trebuie avut în vedere faptul ca reclamanta trebuie sa aibă posibilitatea unui exercițiu deplin al dreptului ei de proprietate asupra terenului, respectiv exploatarea imobilului in orice scop care nu contravine ordinii publice, conform cu prevederile art.480 Cod civil.
Prin raportul de expertiză topografică s-a stabilit faptul că terenul proprietatea reclamantei este un teren înfundat, în sensul dispozițiilor arătate de art. 616 Cod civil.
Ca atare, cererea privind constituirea unui drept de servitute asupra terenului învecinat, aflat in proprietatea pârâților apare ca fiind întemeiată, regăsindu-se întrunite condițiile prevăzute de art.616 Cod civil.
În stabilirea amplasamentului drumului de servitute, instanța va avea in vedere ca acesta sa nu fie deosebit de împovărător pentru fondul aservit, respectiv sa pricinuiască cea mai redusa paguba proprietarului acestuia din urma. Astfel potrivit schiței raportului e expertiză instanța consideră că cea mai puțin păgubitoare cale de acces este cea stabilită în varianta nr. 1, în suprafață de 129 mp, cale de acces care figura trasată și în documentația cadastrală efectuată la momentul la momentul cumpărării terenului de către pârâți. Instanța nu poate reține cealaltă cale de acces deoarece ea privește un al teren al cărui proprietar nu este parte în acest proces.
Cu privire la acordarea despăgubirilor, acestea se stabilesc în raport de paguba cauzată proprietarului fondului aservit și nu în raport de folosul adus de drum în favoarea proprietarului fondului dominant sau de valoarea terenului afectat servituții de trecere.
Pentru acordarea acestei despăgubiri este necesar ca ea să fie solicitată de către proprietarul terenului aservit, neputând fi acordată din oficiu de către instanță. Despăgubirea acordată poate consta într-o sumă globală, fie într-o sumă acordată periodic și nu trebuie să fie plătită în prealabil, înainte de stabilirea servituții de trecere.
Acțiunea prin care se solicită plata despăgubirilor de către proprietarul.
fondului aservit este prescriptibilă, putând fi introdusă în cursul termenului de prescripție de trei ani, termen care începe să curgă din momentul în care se recunoaște exercitarea servituții de trecere.
Față de aceste aspecte instanța a considerat ca fiind neîntemeiată susținerea reclamantei cum că în raport de cererea de despăgubiri ai fi intervenit prescripția dreptului de a cere despăgubiri. Prin rapoartele de expertiză au fost identificate și evaluate atât terenul care a făcut obiectul dreptului de servitute, cât și împrejmuirile făcute de pârâții reclamanți reconvenționali și plantațiile care există pe acest teren, stabilindu-se în aceste condiții contravaloarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți prin instituirea acestui drept de servitute.
Pentru toate considerentele expuse instanța a constatat că acțiunea reclamantei și cererea reconvențională a pârâților sunt întemeiate și în condițiile art. 616 și următorii Cod civil le - a admis.
În soluționarea apelului promovat de reclamanta D. G. – D. împotriva hotărârii Judecătoriei R., prin decizia civilă nr.200/AC/3.11.2011pronunțată de Tribunalul N. a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentința, în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 199,5 lei, reprezentând contravaloarea împrejmuirii și a porții existente pe aliniamentul pct.8-9 ( din schița anexă a raportului de expertiză M. V.) și pe întinderea de 2,727 m l, în loc de suma de 4075 lei, reprezentând contravaloarea împrejmuirii de pe întinderea de 55,698 m l.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Dispozițiile art.616 Cod civil prevăd că în cazul constituirii dreptului de servitute de trecere proprietarul fondului dominant va putea fi obligat la plata despăgubirilor echivalate cu prejudiciul produs ca urmare a constituirii servituții.
Din cuprinsul expertizei efectuate în cauză a reieșit că pe suprafața de teren de 129 m.p., constituită cu titlu de servitute în favoarea reclamantei, se află plantați un număr de 30 butuci de viță de vie și un cireș care vor trebui să fie ridicați (înlăturați) de pe teren, pentru ca acesta să poată avea destinația de cale de trecere, și în felul acesta paguba produsă pârâților, constă în c/val acestor plantații.
Chiar dacă plantația de viță de vie se află lângă gardul ce reprezintă linia de hotar, reclamanta nu poate fi absolvită de plata c/val acesteia, întrucât pârâții nu vor putea să beneficieze de recolta produsă care, pentru a fi obținută, presupune efectuarea unor lucrări de săpare, legare, curățare, etc. ce implică utilizarea terenului în scop de cultură și nu drum de acces.
Rezultă așadar că, motivele de apel invocate de reclamantă cu privire la c/val acestor plantații sunt neîntemeiate.
Critica referitoare la c/val gardului împrejmuitor, este întemeiată, în parte.
Astfel, dezafectarea terenului, prin schimbarea destinației inițiale în cea de cale de trecere presupune și ridicarea, de către pârâți, a porților pentru a nu bloca accesul reclamantei la drumul sătesc, porți amplasate pe aliniamentul pct. 8 – 9 din schița anexă a raportului de expertiză (întocmit de expert M. V.), nu însă și ridicarea sau distrugerea gardului aflat pe aliniamentul pct. 9-10-12-14-16-18-20 (din aceeași schiță anexă).
Instanța de fond a obligat, în mod greșit, pe reclamantă și la plata c/val acelui gard, care nu va suferi nici un fel de modificare și a cărui existență și rol despărțitor al proprietății pârâților de cea a vecinilor nu este în nici un fel afectată de instituirea servituții de trecere, ce implică doar schimbarea destinației unei porțiuni de teren proprietatea pârâților nu și pierderea dreptului de proprietate asupra acelui gard.
Pe cale de consecință, având în vedere că prin expertiza întocmită în cauză nu s-a evaluat, separat, poarta (despre care pârâții au susținut, în reconvențională, că este cu stâlpi de fier, fundație din beton și scândură), expertul evaluând împreună împrejmuirile în lungime totală de 55,698 ml (inclusiv porțile), din stâlpi din țeavă de oțel, panouri din scândură de rășinoase, cum întinderea porților este de 2,727 ml (stabilită potrivit expertizei întocmită de expert M. V. f.75 fond) – urmează a se reține că valoarea acestora este de 199,5 lei.
Astfel, cum prin demontarea și stricarea fundației pe care se află amplasată poarta, pârâții sunt prejudiciați, reclamanta a fost obligată la plata c/val acesteia către pârâți.
Pentru considerentele arătate, cum apelul este întemeiat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură civilă, l-a admis, a schimbat în parte, sentința în sensul obligării reclamantei la plata către pârâți doar a c/val plantațiilor (viță de vie și cireș) și a porților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâții – reclamanți P. T. și P. M., legal timbrat cu timbru judiciar de 5 lei și taxă judiciară de 16 lei.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea instanței de apel cu privire la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art.615 Cod Civil referitoare la obligația de despăgubire pentru pagubele produse prin stabilirea servituții de trecere. Astfel s-a susținut că la stabilirea despăgubirii se impune a se avea în vedere necesitatea realizării unei noi împrejmuiri a proprietății fondului aservit și a construcției unei noi porți, lucrare de altă valoare și complexitate decât cea avută în vedere de instanța de apel.
Legal citată, intimata D. G. – D. a fost reprezentată în fața instanței, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal. În susținerea apărării s-a arătat că operațiunea de construire a unei noi împrejmuiri este o lucrare de viitor, instanța de fond nefiind investită cu o asemenea solicitare, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.7, 8 Cod procedură civilă.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art.304cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Stabilirea în favoarea reclamantei a servituții de trecere pe aliniamentul GAFH indicat în schița anexă la raportul de expertiză administrat în cauză implică ridicarea unei noi împrejmuiri a suprafeței de teren proprietatea pârâților, rămase în folosința acestora, în scopul protejării acestei suprafețe de eventuale prejudicii generate de posibilitatea de acces în curtea aferentă a imobilului proprietatea pârâților.
Evaluarea împrejmuirii necesare a fi realizate s-a realizat prin extindere, raportându-se la valoarea celei realizate anterior, având în vedere dimensiunile apropiate ale celor două lucrări, precum și necesitatea construirii unei noi porți de acces exclusiv pentru pârâți. În acest context, în mod corect prima instanța a stabilit valoarea despăgubirilor pentru împrejmuire ca fiind de 4075 lei, care include și porțile necesare .
Apărările intimatei – reclamante cu privire la petitul cererii reconvenționale cu judecata căreia recurenții – pârâți au investit prima instanță nu pot fi reținute, având în vedere că prin cererea formulată s-a solicitat plata contravalorii împrejmuirilor și a porții, fără a preciza că împrejmuirea vizată este cea deja realizată, ci cea care urmează a fi ridicată după stabilirea servituții de trecere. Acesta este sensul avut în vedere și prin recursul promovat, ridicarea unei noi împrejmuiri fiind impusă de necesitatea separării servituții de trecere de restul proprietății acestora.
În consecință, instanța apreciază că, în aplicarea dispozițiilor art.616 Cod civil, în vigoare la data promovării acțiunii principale și a cererii reconvenționale, valoarea despăgubirilor datorate de titularul dreptului de servitute include și suma corespunzătoare împrejmuirii și porților, de 4075 lei, stabilită estimativ prin expertiza tehnică administrată de prima instanță.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1,3 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă va fi admis recursul, va fi modificată în tot decizia recurată, și, în temeiul art.297 cod procedură civilă va fi respins apelul reclamantei ca nefondat.
În baza art. dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va fi obligată intimata – reclamantă să plătească recurenților suma de 174 lei, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de pârâții P. T. și P. M., împotriva deciziei civile nr. 200/3 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._ .
Modifică în tot decizia civilă nr.200/2011 a Tribunalului N..
Respinge, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă.
Obligă intimata - reclam antă să plătească recurenților suma de 174 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Aprilie 2012.
Președinte, M. N. | Judecător, V. N. G. | Judecător, C. D. |
Grefier, E. G. |
Red.dec.NM/17.05.2012/tehn.red.EG/17.05.2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
.. 1, Tel._, Fax._
e-mail:_
Operator de date cu caracter personal nr. 3666
SECȚIA I CIVILĂ
NR._
DIN 2 IULIE 2012
C Ă T R E,
OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE
IMOBILIARĂ B. JUD.N.
..1 cod_
În conformitate cu dispozițiile art.50 alin.4 din Legea nr.7/1996 republicată vă comunicăm alăturat copie după decizia civilă nr. 1068 din 28 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ .
PREȘEDINTE COMPLET
S. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 28/2012. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1112/2012. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
