Grăniţuire. Decizia nr. 1790/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1790/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 7594/197/2007*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie ,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1790/RDosar nr._
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. T.
Judecător N. G.
Judecător D. R.
Grefier E. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții I. A. și I. M., împotriva deciziei civile nr. 466/R din data de 28 martie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – Secția I civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți I. A. și I. M. și avocat T. B. pentru intimata reclamantă L. V. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul pârât I. M. atașează la dosar chitanța nr._/4.10.2013 și chitanța nr._/4.10.2014 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoarea de 93 lei și timbru judiciar de 30 de bani.
Instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului, invocate din oficiu.
Recurentul reclamant I. M., având în vedere că modul de interpretare a probelor administrate nu corespunde realității și că expertul desemnat în cauză a avut în vedere o schiță orientativă și nu situația existentă la fața locului, învederează că a solicitat întocmirea unei expertize extrajudiciare, pe care dorește să o depună la dosar. Menționează că extrasele de carte funciară fac dovada suprafeței reale a terenurilor. De asemenea, arată că granița între cele două imobile a fost stabilită din anul 1935 și nu a fost modificat niciodată.
Recurenta reclamantă I. A., precizează că cele reținute în cartea funciară, corespund realității, însă acest aspect nu a fost verificat de instanța de fond. Menționează că locuiește în imobilul în litigiu iar de 80 de ani nu s-a modificat nimic cu privire la situația acestora. Precizează că intimata reclamantă deși este proprietara unei suprafețe de 655 mp, astfel cum rezultă din cartea funciară, în realitate folosește 690 mp, blocându-i . sa.
Recurentul pârât I. M., atașează la dosar precizări și un raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
Apărătorul intimatei reclamante L. V. A., solicită admiterea excepțiilor inadmisibilității și nulității recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Solicită să se aibă în vedere că recurenții au beneficiat de asistență juridică pe parcursul judecării cauzei. În situația în care se închide accesul la drumul public, arată că părțile au posibilitatea de a solicita servitutea de trecere.
Recurenta pârâtă I. A., precizează că dorește revizuirea hotărârii atacate.
Recurentul pârât I. M., înțelege să recalifice calea de atac formulată, arătând că formulează cerere de revizuire și nu recurs împotriva deciziei civile nr. 466/R din data de 28 martie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – Secția I civilă, în dosarul nr._ . Menționează că acesta este motivul pentru care a depus la dosar expertiza extrajudiciară, iar în motivele scrise formulate, la fila 3 a indicat că solicită revizuirea.
În temeiul art. 96 Cod procedură civilă, se comunică apărătorului intimatei reclamante L. V. A., un exemplar al precizărilor formulate de recurenții pârâți.
Instanța, având în vedere recalificarea căii de atac, respectiv precizarea acesteia, faptul că în raport de conținutul cererii cu care a fost învestită Curtea de Apel B. nu s-a putut stabili natura căii de atac, constată că aceasta este cerere de revizuire împotriva deciziei nr.466/28.03.2013 a Tribunalului B..
Apărătorul intimatei reclamante L. V. A., invocă excepția de necompetentă materială a Curții de Apel B., în soluționarea cererii de revizuire.
Instanța pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel B., invocată de intimata reclamantă L. V. A..
Apărătorul intimatei reclamante L. V. A., solicită admiterea excepției de necompetență și declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului B..
Recurentul pârât I. M., lasă la aprecierea instanței.
Recurenta pârâtă I. A., lasă la aprecierea instanței.
CURTEA :
Asupra cererii de față,
Constată că prin decizia civilă numărul 466/R/28.03.2013 Tribunalul B. secția I civilă a respins recursul declarat de recurenții-pârâți I. A. și I. M. A. în contradictoriu cu intimata-reclamantă L. V. A., împotriva sentinței civile numărul_/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Instanța de fond a menționat în considerentele de fapt ale hotărârii atacate care sunt suprafețele de teren deținute de fiecare parte din proces, raportându-se în mod corect la înscrierile effectuate în evidențele de carte funciară (filele 134 – 141 din dosarul_ al Judecătoriei B.) și la concluziile raportului de expertiză nr._ din 03.09.2012, întocmit de ing expert M. E. în al doilea ciclu procesual ( filele 70-71 din dosarul_ al Judecătoriei B.).
În contractul de vânzare – cumpărare la care fac referire recurenții – pârâți, act atentificat sub nr.335/1935 de notarul public dr. N. I., s-a arătat că antecesorii acestora, T. I. și T. M. au cumpărat imobilul cuprins în cartea funciară nr.4118 B. nr.top 6562, 6563, compus din casă situată în B., ., cu intrarea directă din . dependințe ( filele 95-96 din dosarul de fond ).
În cuprinsul acestui act nu se fac referiri la vecinătăți, așa cum corect a reținut și prima instanță, la granițele dintre proprietăți și nici nu s-a întocmit vreo schiță din care să rezulte acestea. Mențiunea din art.3 din contract privind obligația vânzătorului respectiv de a garanta pentru cazul unui eventual proces ce s-ar putea ivi în privința hotarului imobilului vândut nu are relevanță în această speță, ci într-o eventuală acțiune în evicțiune purtată între părțile din acel contract sau succesorii acestora.
Cu privire la stabilirea cadrului procesual, arătăm că potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate cere obligarea vecinului său la grănițuirea proprietății învecinate cu a sa, urmând ca cheltuielile să fie suportate deopotrivă, de ambele părți.
Deci, în mod corect intimata – reclamantă i-a chemat în judecată pe vecinii - recurenți pârâți, iar nu pe antecesorul său în drepturi. De altfel, asupra cadrului procesual s-a pronunțat în mod irevocabil Tribunalul B. prin decizia civilă nr.1287/R/20.10.2011 pronunțată în primul ciclu procesual, în dosarul civil_ .
Critica referitoare la respingerea obiecțiunilor pe care recurenții pârâți le-au formulat la raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi analizată cu ocazia recursului declarat împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 a Judecătoriei B.. Aceasta, deoarece asupra acestor obiecțiuni instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 01.10.2012, care nu a fost atacată cu recurs.
Or, potrivit art.282 alin.2 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. Reținem, de asemena, că în art.302 indice 1 alin.1 lit. b Cod procedură civilă se prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, indicarea hotărârii care se atacă. Prin urmare trebuia să se indice în mod expres în cererea de recurs dacă părțile recurente înțelegeau să formuleze recurs împotriva vreunei încheieri premergătoare.
Critica referitoare la aplicarea greșită a legii și la încălcarea dreptului de proprietate al recurenților – pârâți de către prima instanță nu este întemeiată având în vedere că în urma punerii în executare a sentinței atacate, oricum aceste părți sunt în situația de a folosi o suprafață cu 37,60 mp mai mare față de suprafața totală înscrisă în cărțile funciare. Aceasta deoarece în prezent posedă o suprafață cu 57,60 mp mai mare decât cea pe care recurenții o au înscrisă în cartea funciară.
Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză, așa cum a fost întocmit și completat în cel de al doilea ciclu procesual, conform folosinței actuale a imobilelor, recurenții – pârâți ocupă din terenul proprietatea intimatei – reclamante suprafața de 67 mp, iar aceasta din urmă ocupă din terenul proprietatea recurenților suprafața de 47 mp.
În condițiile în care prin linia de graniță propusă de expert în planșa nr.6 anexată completării raportului de expertiză, recurenții – pârâți sunt obligați să lase celeilalte părți în deplină proprietate și posesie suprafața de 67 mp cuprinsă între punctele A – B – C – 71 – D 47, iar intimata reclamantă va elibera la rândul său suprafața de 47 mp pe care o ocupă din terenul recurenților între punctele E – K – G – H- I – J 52- 51 – 50, atunci recurenții – pârâți I. A. și I. M. A. tot rămân cu o suprafață în plus față de cea înscrisă în favoarea lor în evidențele de carte funciară. Practic, aceștia sunt obligați să cedeze din terenul pe care îl ocupă în prezent în plus, de 57,60 mp, doar o suprafață de 20 mp.
Nici critica referitoare la părtinirea manifestată de judecătorul cauzei pe motiv că nu a formulat cerere de abținere nu este întemeiată deoarece în cazul în care ar fi considerat că există unul dintre cazurile de recuzare prevăzute de art.27 Cod procedură civilă, părțile aveau la îndemână posibilitatea de a formula cerere de recuzare. În ceea ce privește incompatibilitatea prevăzută de art. 24 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit căruia judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare, menționăm că în practica judiciară și literatura de specialitate s-a statuat că aceasta nu operează în cazul în care judecătorul din primul ciclu procesual a soluționat cauza în baza unor excepții, fără a intra în cercetarea fondului.
Or, prin sentința civilă nr.5665/16.05.2011 pronunțată de același judecători s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată din oficiu, și s-a respins cererea formulată de reclamanta L. V. A. în contradictoriu cu pârâta I. A..
În mod corect instanța de fond nu a reținut aplicabilitatea în speță a unor dispoziții din noul cod civil deoarece conform art. 5 alin. 5 din acesta, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
La data de 04.04.2013 a fost înregistrată la Curtea de Apel B. o cerere formulată de pârâții I. A. și I. M. A., care a fost precizată la termenul de judecată din 07.10.2013 ca fiind o cerere de revizuire împotriva deciziei civile numărul 466/R/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul B., secția I civilă.
În raport de calificarea cererii și de dispozițiile art. 323 alin.1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere, Curtea va admite excepția de necompetență materială a instanței, invocată de intimata reclamantă L. V. A.. Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 158 Cod de procedură civilă va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., secția I civilă, care va soluționa cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile numărul 466/R/28.03.2013.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite excepția de necompetență materială a instanței, invocată de intimata reclamantă L. V. A. și, în consecință:
Declină în favoarea Tribunalului B. secția I civilă competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienții I. M. și I. A. împotriva deciziei civile nr.466/R/28.03.2013 pronunțată de Tribunalul B., secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.10.2013.
Președinte, M. C. T. | Judecător, N. G. | Judecător, D. R. |
Grefier, E. P. |
Red.M.C.T./18.10.2013
Tehnoredact.E.P./25.10.2013 – 2 ex.
| Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
