Cereri. Decizia nr. 18/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 1388/119/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.18/R DOSAR NR._
Ședința publică din 16 ianuarie 2013
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. N. - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror A. P., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul T. I.-P., împotriva sentinței civile nr. 2497 din 13 septembrie 2012, pronunțate de Tribunalul C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentului reclamant T. I.-P. și a intimatului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C..
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședință publică din 09 ianuarie 2013, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data 16 ianuarie 2013.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2497/13 septembrie 2012 Tribunalul B. a respins excepția lipsei calității procesuale active.
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului T. I. P. domiciliat în comuna Sita Buzăului, ., județ C., formulată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C. cu sediul în municipiul S. G., ..9, județ C., având ca obiect repararea pagubei în condițiile art.504-506 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Cererea formulată reclamantul T. I. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice suma de 10.000 EUR cu titlu de daune morale temeiul de drept invocat fiind art.504 și 506 Cod procedură penală.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C. este neîntemeiată întrucât nu există nicio persoană care poate pretinde repararea unei pagube în condițiile art.504-506 Cod procedură penală, prin urmare nu se poate reține că reclamantul nu are calitatea procesuală activă, pentru că o atare calitate ar reveni altcuiva
Se observă așadar că reclamantul T. I. P. a fost cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, fiind scos de sub urmărire penală prin rezoluția din 29.09.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, dată în cadrul dosarului nr.304/P/2010, învinuitului fiindu-i aplicată o amendă cu caracter administrativ de 300 lei.
Această soluție a fost menținută prin ordonanța din 15.11.2011 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul C. și mai departe pe cale judecătorească prin sentința penală nr.17/23.02.2012 a Judecătoriei Întorsura Buzăului.
Prin urmare, se observă că reclamantul nu a fost condamnat definitiv și ulterior achitat în rejudecarea cauzei sale, nu a fost privat de libertate și nici nu i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, așa încât reclamantul nu se găsește în vreunul din cazurile prevăzute de art.504 Cod procedură penală care dau dreptul la repararea pagubei, drept pentru care nu poate beneficia de felul și întinderea reparației menționate de art.505 Cod procedură penală, acțiunea menționată de art.506 Cod procedură penală presupunând ca situație premisă existența unei hotărâri definitive de achitare ori a unei hotărâri judecătorești sau ordonanță a procurorului care constată nelegalitatea privării sau restrângerii de libertate, în lipsa acestora neputând debuta nici termenul de 18 luni pentru introducerea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T. I. P., arătând că nu s-a ținut cont de probele de la dosar și de faptul că instituțiile statului l-au acuzat și calomniat pe nedrept, aducându-i prejudicii.
Intimatul S. român a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că reclamantul nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 504 Cod procedură penală.
Curtea constată recursul nefondat.
Prin rezoluția din 29.09.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, rămasă definitivă prin sentința penală 17/23.02.2012 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, față de reclamantul T. I. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ în temeiul art.10 alin. 1 lit. b^1Cod procedură penală, fapta săvârșită neprezentând pericolul social al unei infracțiuni .
Potrivit art. 504 alin.1Cod procedură penală persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării libertatea în mod nelegal, iar potrivit alin. 2 are dreptul la repararea pagubei și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal .
În speță nu este incident nici unul din cazurile prevăzute limitativ de 504 alin. 1Cod procedură penală.
Astfel reclamantul nu a fost condamnat definitiv, nu a fost privat de libertate și nu i s-a restrâns libertatea .
Susținerile reclamantului în sensul că nu s-a ținut cont de probele de la dosar și de faptul că instituțiile statului l-au acuzat și calomniat pe nedrept, aducându-i prejudicii sunt neîntemeiate față de dispozițiile definitive cu putere de lucru judecat ale sentinței penale mai sus menționate care rețin săvârșirea faptei imputate și lipsa de pericol social al unei infracțiuni, instanța civilă în rezolvarea cererilor de repararea pagubei pentru erori judiciare neavând competența de a se pronunța asupra vinovăției reclamantului .
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul T. I. P. și va menține sentința Tribunalului C..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul T. I. P. împotriva sentinței civile nr. 2497/13 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul C., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16 ianuarie 2013.
Președinte, Președinte, Judecător,
L. F. C. B. G. C.
Grefier,
L. N.
Red. L.F./ 17.01.2013
Tehnored: L.N./21.01.2013 – 2 ex. -
Jud. fond: N. O.
| ← Anulare act. Decizia nr. 156/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Conflict de competenţă. Sentința nr. 35/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
