Anulare act. Decizia nr. 156/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 10474/197/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 156/R
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător A. P.
Judecător C. J.
Grefier G. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții A. L.-C. A. O.-G. și A. M. – moștenitori ai defunctului pârât A. D. –, împotriva deciziei civile nr. 84/. 2011, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 24 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 30 ianuarie 2013.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constata ca, prin decizia civila nr. 84/14.03.2011, Tribunalul B. a respins cererea de apel formulată de apelantul A. D., în contradictoriu cu intimații A. V. S., B. M., A. M., A. N., A. E.., S. E., A. I., S. M., D. D., B. V., B. I., N. M. și Ș. V., împotriva sentinței civile nr. 2576/2010, pronunțată de Judecătoria B. la data de 02.03.2010, pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța acesta decizie, instanța a reținut următoarele:
După decesul lui A. G. și A. P., au rămas copiii acestora A. D., A. I., A. V., A. N. și B. A., au acceptat în mod tacit succesiunea părinților lor, astfel după cum a rezultat din declarațiile martorilor ascultați în fața primei instanțe și din răspunsurile date de părții la interogatoriile luate.
Atitudinea psihică a apelantului relativă la faptul că se considera unicul succesor al defuncților ăi părinți, este lipsită de relevanță, deoarece și ceilalți succesibili ai autorilor lor au acceptat moștenirea părinților lor, astfel încât aceștia erau în egală măsură îndreptățiți la culegerea emolumentului celor două succesiuni.
De asemenea, nici unul dintre cei doi antecesori nu au testat în favoarea apelantului, și nici unul dintre ceilalți comoștenitori nu au renunțat la drepturile succesorale cuvenite după părinții lor, în favoarea apelantului, după cum acesta a pretins, astfel încât să fie îndreptățit să se culeagă întreaga masă succesorală, ori o parte din bunurile succesorale.
Prin urmare, în mod întemeiat prima instanță a constatat că apelantul a acționat cu rea - credință, deoarece a declarat în fața notarului public, cu ocazia dezbaterii succesiunii, faptul că este singurul moștenitor al părinților săi A. G. și A. M., iar pe cale de consecință tot cu rea credință a procedat la înstrăinarea imobilului care făcea parte din masa succesorală.
Reaua - credință a apelantului fiind indubitabilă sub aspectul celor arătate anterior, în mod corect prima instanță la obligat pe acesta la plata de despăgubiri prin raportare la valoarea de piață a imobilului înstrăinat cu rea - credință, răspunderea acestuia fiind de natură delictuală.
Sub aspectul valorii imobilului, față de împrejurarea că pârâtul a fost decăzut din proba cu expertiza tehnică prețuitoare, urmare a culpei sale, instanța de apel a reținut că valoarea corectă a acestuia este cea stabilită prin raportul de expertiză tehnică nr._/2007 întocmită de către expertul tehnic Leberciuc M..
Împotriva acestei decizii au formulat recurs moștenitorii apelantului A. D., decedat la 30.05.2011, după pronunțarea deciziei din apel. Este vorba de recurenții A. M., Soție supraviețuitoare, A. L. C. si A. O. G. în calitate de fii ai defunctului, toți prin curator legal A. Constanta. S-a formulat la data de 07.11.2012 si cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, in temeiul art. 103 c. pr. civ, având in vedere ca nu s-a realizat legal procedura de comunicare a deciziei atacate pe numele moștenirii, apelantul A. D. fiind decedat la scurt timp după pronunțarea deciziei.
Cu privire la cererea de repune în termenul de formulare a recursului, instanța de recurs a dispus conform celor din încheierea din 24.01.2013, de amânare a pronunțării, ce face parte integranta din prezenta decizie, in sensul considerării in termen a recursului formulat, data fiind nulitatea procedurii de comunicare a deciziei. S-a reținut ca nu au fost respectate dispozițiile art. 285 c. pr civ care prevedeau comunicarea deciziei pe numele moștenirii.
În ceea ce privește recursul formulat, decizia instanței de apel este critica pentru nelegalitate in baza art. 304 alin. 5,7,8 si 9 c. pr. civ.
Se arata ca instanțele anterioare au ignorat înscrisul emis de Primăria Tarlungeni din care rezulta ca terenul înstrăinat doar de autorul recurenților este teren bun propriu, moștenit de la mama sa după moartea tatălui. Se mai susține ca la momentul judecării cauzei autorul recurenților era muribund, se afla într-o stare precara de sănătate si trebuia sa aibă asistenta tutelara pentru a se putea exprima cu privire la procedurile legale. Se arată ca decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar nelegala citare atrage după sine schimbarea naturii si înțelesului acelui act care a stat la baza emiterii deciziei.
Solicita admiterea cererii de recurs, casarea deciziei si trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Intimații reclamanți A. V. S., B. M. si A. M., au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În recurs s-au depus înscrisuri cu privire la starea de sănătate a recurenților, actele de stare civila ale acestora pentru a justifica transmiterea calității procesuale active de la fostul apelant decedat la prezenții recurenți, ca succesori în drepturi, dovada numirii curatorului A. Constanta pentru recurenții A. M. si A. L. C..
Analizând recursul formulat, instanța constata ca nu este fondat, iar soluția pretinsa de casare cu trimitere spre rejudecare nu se impune.
Pe parcursul judecării cauzei la fond si în apel, reclamantul A. D. a fost reprezentat prin avocat ales, iar starea de sănătate a acestuia nu a fost invocata în susținerea unei nelegale reprezentări, fiind invocata pentru prima data in prezentul recurs. Prin urmare, fiind reprezentat în apel prin avocat cu delegație la dosar - fila 23 dosar apel, apărător care de altfel s-a prezentat la termenele de judecata acordate in apel, nu se poate retine ca judecata in cadrul apelului s-a făcut cu încălcarea procedurii de citare.
În ceea ce privește susținerea recurenților privind înlăturarea forței probante a înscrisului adeverința emis de Primăria Tarlungeni în scopul dovedirii caracterului de bun exclusiv al pârâtului care nu poate face parte din masa succesorala, se constata ca acest mijloc de apărare a fost invocat si la instanțele anterioare si a fost corect analizat, astfel ca nu se poate retine ca se impune casarea deciziei pentru administrare de noi probe. Pe de alta parte acest argument al autorilor recurenților a fost dezlegat irevocabil prin hotărârile pronunțate cu privire la pretențiile din cererea reconvenționala formulata de A. D. având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului ce a făcut obiectul vânzării, in dosar civil nr._ . Înscrisul depus in probațiune in recurs prin care recurenții susțin ca dovedesc faptul ca terenul in cauza a fost încredințat autorului lor de către mama defunctului A. D., a fost depus in probațiune si la fond in dosarul_, instanțele emițând judecați de valoare asupra acestuia, puterea de lucru judecat in privința naturii juridice a terenului vizat, respectiv daca acesta face parte din masa succesorala sau nu, după autorii părților, neputând fi înfrânta.
În consecință, decizia instanței de apel nu poate fi casata pentru motivele invocate, dar nici modificata pentru chestiuni de nelegalitate, niciunul din motivele de recurs nefiind fondate.
Având în vedere posibilitățile financiare ale recurenților, cat si dispozițiile art. 274 alin. 3 c. pr. civ, instanța va obliga recurenții in solidar la plata către intimați a sumei de 400 lei cheltuieli de judecata parțiale in recurs, reprezentând onorariu avocat, din totalul de 1000 lei, avansat de intimați.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții pârâți A. M., A. L.-C. și A. O.-G. prin curator A. C. ( moștenitori ai defunctului pârât A. D.), împotriva deciziei civile nr. 84/14.03.2011 a Tribunalului Brasov, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 400 lei cheltuieli parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 ianuarie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, A. P. | Judecător, C. J. |
Grefier, G. G. |
Red. .
Tehnored. GG – 27.02.13
2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri. Decizia nr. 18/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
