Partaj judiciar. Decizia nr. 889/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 889/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 21207/197/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.889/R DOSAR NR._
Ședința publică din 25 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte - A. P.
Judecător- C. J.
Judecător - C. Ș.
Grefier- M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta D. D. împotriva deciziei civile nr.299/A din 16 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat av.L. M. pentru recurenta pârâtă D. D. și intimatul reclamant T. M. asistat de av.I. B...
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care ;
Av. L. M. depune chitanța care atestă achitarea sumei de 389,00 lei reprezentând prima tranșă din taxa judiciară de timbru și timbre judiciare în cuantum de 5 lei
Constatând că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art.15o Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta convențională a recurentei pârâte solicită admiterea recursului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A criticat hotărârea instanței de fond menținută de instanța de apel sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de despăgubiri pentru imobilul în litigiu .
Instanța de fond a arătat că, cuantumul total al creditului se ridică la suma de 31.000 lei ori greșit s-a reținut această sumă, printre-o simplă analizare a creditului acordat se poate observa că valoarea totală a acestui este de 57.000 lei, acesta fiind principalul aspect criticat
În ceea ce privește interpretarea dată probelor administrate instanța de fond a interpretat depoziția martorului ca susținând afirmațiile intimatului ori dimpotrivă acestea vin și susțin afirmațiile recurentei care afirmă că din contul acesteia aflat la BCR s-au efectuat amenajările și nu cel al intimatului care nici măcar nu avea un cont în bancă .
Față de cele relevate solicită admiterea recursului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta convențională a intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pe care o apreciază ca fiind corectă, cu obligarea la pata cheltuielilor de judecată .
În opinia sa motivele de recurs așa cum au fost formulate nu se circumscriu prevederilor legale incidente, imperative în acest litigiu, motivele de nelegalitate fiind greu de decelat din rândul motivelor de recurs.
Pe de altă parte instanța de fond a dat atât cota ce îi revenea pârâtei cât și valoarea îmbunătățirilor, iar suma oricum excede contribuției acesteia.
CURTEA
Asupra recursului de față:.
Constată că, prin decizia civilă nr.299/16.11.2012, Tribunalul B. a dispus următoarele:
A respins apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă reconvențional D. D. împotriva sentinței civile nr.7996/06.06.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut că valoarea totală a creditului este de 31.278,34 lei, inclusiv dobânzile, din care, scăzând valoarea mobilei de 1951,52 lei, rezultă o diferență de 29.326,82 lei pe care pârâta a folosit-o pentru realizarea de îmbunătățiri la imobilul proprietate comună.
Prin cererea de apel s-a invocat de către apelantă faptul că valoarea totală a creditului este de 57.378,34 lei. Într-adevăr, cumulând valoarea creditului acordat cu cea a dobânzilor pe care apelanta trebuie să le plătească pentru creditul contractat este de 57.378,34 lei, astfel cum rezultă din graficul contractului de credit depus la filele 148-150 din dosarul de fond.
Însă, pentru a determina valoarea concretă pe care pârâta a folosit-o pentru realizarea îmbunătățirilor la imobil, interesează valoarea creditului acordat, nu și cea a dobânzilor, întrucât numai aceasta a fost folosită în concret pentru realizarea îmbunătățirilor. Or, valoarea creditului acordat este de 26.100 lei. Diferența poate da naștere unui drept de creanță contra intimatului reclamant, ce nu a fost însă invocat în cauză .
În lipsa unui apel al reclamantului pârât reconvențional, instanța de apel nu poate schimba valoarea stabilită de către instanța de fond, chiar dacă reține, față de cele menționate anterior, că valoarea îmbunătățirilor este mai mică, și nu cea de 29.326,82 lei.
Instanța de fond a reținut că valoarea totală a îmbunătățirilor a fost de 54.400 lei, iar pârâta a alocat pentru aceste îmbunătățiri suma de 29.326,82 lei, rezultată din scăderea din valoarea creditului de nevoi personale de 31.278,34 lei, astfel cum a fost reținută de către prima instanță, a valorii mobilierului. În privința diferenței de valoare a îmbunătățirilor realizate, instanța de fond a constatat că acestea sunt realizate din fondurile proprii ale reclamantului, astfel că se impune scăderea lor din valoarea imobilului ce este atribuit acestuia, întrucât îi profită.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen, motivat pârâta, reclamanta reconvențională D. D.. Critică decizia sub aspectul reținerii greșite a sumei reprezentând valoarea creditului achiziționat de acesta. Astfel, dacă s-ar fi reținut valoarea corectă de_ lei, care însumează atât creditul cât și dobânzile conform desfășurătorului contractului de credit, s-ar fi stabilit o sultă mai mare în favoare recurentei, deoarece s-ar îndrepta eroarea privitoare la valoarea îmbunătățirilor efectuate de recurentă la imobilul apartament atribuit intimatului reclamant din creditul achiziționat.
Instanța de apel aplică corect raționamentul prin care a scăzut din valoarea creditului contravaloarea mobilierului care nu reprezintă o îmbunătățire adusă apartamentului, însă a indicat greșit valoarea creditului, care nu este de_ lei, ci de_ lei.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței de fond fiind necesară administrarea de noi probe.
Intimatul reclamant T. M. a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului.
In cadrul recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este fondat.
Raportat la motivele de recurs și la considerentele deciziei din apel, instanța constată aplicarea corectă a temeiurilor de drept la starea de fapt dedusă judecații.
Cererea de casare cu trimitere pentru rejudecarea fondului cauzei nu se poate admite, deoarece nu este fondată față de dispozițiile art. 312 alin. 3, 4 si 6 din codul de procedură civilă așa cum a fost modificat prin Legea 202/2010. În speță nu este vorba de o necercetare a fondului care să atragă o astfel de soluție a instanței de control și nici de necesitatea administrării de noi probe. Motivele de recurs vizează chestiuni de interpretare a probelor administrate, respectiv de apreciere asupra unor date materiale din contractul de credit. Se învederează chiar de către recurenta o eroare materială săvârșită de instanța de fond și menținută în apel cu privire la întinderea creditului achiziționat de recurenta. Eroarea materială așa cum este reglementată prin prisma art.281 Codul de procedură civilă poate fi soluționată conform procedurii descrisă la art. 281 Codul de procedură civilă, însă în speță această chestiune a constituit și motiv de apel asupra căruia instanța de apel s-a pronunțat în mod judicios.
Solicitările recurentei ca instanța de recurs să reaprecieze probele care au fost greșit interpretate de instanțele anterioare sub aspectul întinderii valorii creditului, nu ține de exercitarea unui control asupra legalității deciziei atacate cum impune art. 304 Codul de procedură civilă, ci de verificarea temeiniciei hotărârii ce nu se mai poate exercita în recurs, conform art. 304 pct. 9 Codul de procedură civilă
Pentru aceste considerente, instanța de recurs va respinge recursul formulat ca nefondat și în temeiul art.274 Codul de procedură civilă va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată parțial avansate de intimat în recurs, reprezentând onorariu avocat parțial, în valoare de 1000 lei din totalul de 2500 lei conform dispozițiilor art. 274 alin. 3 Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă reclamantă reconvențională D. D. împotriva deciziei civile nr. 299/16 noiembrie 2012 a Tribunalului B. pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului T. M. suma de 1ooo lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 aprilie 2013
Președinte, Judecător, Judecător,
A. P. C. J. C. Ș.
Grefier,
M. C.
red. A.P – 21.o5.2o13
tehnored. M.C -24.o5.2013
jud. apel: A.B., M.B.
jud. fond . R.Câdea
2 exemplare
| ← Evacuare. Decizia nr. 1568/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
