Evacuare. Decizia nr. 1568/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1568/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1053/305/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia nr. 1568/R Dosar nr._
Ședința publică din 18 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. G. - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta .. împotriva deciziei civile nr. 31/A din data de 24 mai 2013 pronunțate de Tribunalul C. – Secția Civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 4 septembrie 2013, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul prevederilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru datele de 11 septembrie 2013 și 18 septembrie 2013.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 31/A/2013 Tribunalul C. a admis apelul formulat de apelantă pârâtă .. împotriva sentinței civile nr. 828/24.03.2011 a Judecătoriei S. G. pe care a schimbat-o în parte sensul celor de mai jos:
A dispus evacuarea pârâtei .. din imobilul proprietatea reclamanților K. E., S. M., și K. J.-G. situat în S. G., ., jud. C. înscris în CF nr._ S. G., sub nr. top 1952/24/1/a/1 - grădină în suprafață de 1657 mp. și 1952/24/1/a/3 – grădină în suprafață de 516 mp., respectiv din construcția popicărie în suprafață de 330 mp. având în componență încăperile C4 și C10 - încăperi evidențiate în raportul de expertiză topografică întocmit de expert A. A. C. depus la filele 193-215 dosar .
A obligat pârâta . la plata sumei de 8380,00 lei către reclamanții K. E., S. M., și K. J.-G. cu titlu de echivalent al lipsei de folosință a imobilului construcție popicărie în suprafață de 330 mp. pentru perioada 17.02.2009 - 18.06.2009.
A obligat pârâta la plata sumei de 6675,65 lei către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
A păstrat dispozițiile din sentința privind admiterea în parte a cererii de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de intervenienta M. S. G. prin PRIMAR precum și cu privire la respingerea restului pretențiilor formulate de reclamanți ca neîntemeiate.
A obligat intimații K. E., S. M., și K. J.-G. la plata sumei de 1.365,25 lei către apelanta . cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea hotărârii se arată că scopul unei acțiuni în evacuare vizează predarea folosinței bunului, or, temeiul dreptului de folosință - corelativ obligației de predare a folosinței – nu izvorăște doar din contract, dreptul de folosință constituind unul dintre atributele dreptului real de proprietate independent de încheierea vreunui raport juridic obligațional (de creanță), obligația de predare a folosinței către proprietar subscriindu-se obligației generale a oricărui subiect de drept de a respecta prerogativele dreptului real de proprietate.
Tribunalul a avut în vedere că o soluție potrivit căreia proprietarul nu are dreptul de a formula acțiune în evacuare pe considerentul că nu există un raport juridic de creanță (contract de locațiune ) între acesta și cel care folosește bunul, astfel că, într-o astfel de ipoteză, în care între părți nu s-a încheiat nici un act juridic anterior de transmitere a folosinței bunului, proprietarul ar avea la îndemână doar acțiunea în revendicare, este de natură a restrânge nejustificat atributele dreptului de proprietate, fiind evident mai puțin costisitor pentru proprietar să obțină evacuarea unor chiriași, care opun un titlu locativ asupra imobilului și invocă un drept de folosință, decât să obțină eliberarea imobilului pe care îl ocupă terțe persoane fără nici un drept, caz în care ar fi obligat să achite o taxa de timbru raportată la valoarea imobilului.
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat recent Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (nr. 169/2011) în considerentele căreia se reține că ”a susține că reclamanta nu se poate prevala de titlul său decât în cadrul unei acțiuni in revendicare prin comparație de titluri, în condițiile în care pârâții nu au afirmat că ar deține vreun titlu, contravine dispozițiilor legale sus menționate, practicii și doctrinei în materie. Totodată, o asemenea abordare restrictivă conduce la consfințirea unei inechități sociale, protejând culpa pârâților, cărora li se permite folosința unui bun, în lipsa oricărei justificări legale, doar în considerarea unei construcții juridice formale, nesusținute de nici un argument legal.”
Prin prisma acestor considerente, în cadrul aceleiași decizii reținându-se că dispozițiile art. 480 cod civil constituie temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei și folosinței asupra bunurilor, instanța a constatat că prezenta acțiune, prin care proprietarii tabulari ai imobilului au solicitat evacuarea pârâtei este admisibilă, fundamentul dreptului de a obține predarea folosinței bunului constituindu-l dreptul real de proprietate invocat de reclamanți asupra imobilului, drept în conținutul căruia intră și atributul folosinței.
Nu în ultimul rând, dincolo de aceste considerente, instanța a reținut și faptul că apelanta pârâtă a avut încheiat un contract de locațiune cu intervenienta M. S. G. pentru imobilul în litigiu, astfel că prezenta acțiune este formulată de proprietarul căruia i-a fost restituit imobilul conform Legii nr. 10/2001 împotriva fostului chiriaș, existând prin urmare anterior un contract de locațiune care a constituit premisa folosinței imobilului pentru pârâtă până la data emiterii dispoziției de restituire și la care se face referire chiar în cuprinsul dispoziției ce reprezintă titlu de proprietate al reclamanților.
Față de toate aceste considerente, reținând că acțiunea în evacuare este inadmisibilă, tribunalul a analizat legalitatea și temeinicia soluției de evacuare prin prisma celuilalt motive de apel, respectiv componența imobilului din care s-a dispus evacuarea, iar sub acest aspect, având în vedere că în primă instanță nu a fost efectuată în cauză o expertiză topografică de identificare a terenului și a amplasamentului construcțiilor, fiind administrată doar proba cu expertiza construcții care a vizat identificarea construcțiilor și evaluarea lipsei de folosință, a fost efectuată în apel o expertiză topografică de identificare și de asemenea cercetare locală.
Față de toate probele administrate în cauză tribunalul a reținut că reclamanții au calitate de proprietari asupra imobilului situat în S. G. . jud. C., titlul acestora de proprietate constituindu-l dispoziția nr. 1014/05.06.2002 emisă de Primarului Municipiului S. G. (fila 6 fond primul ciclu procesual), iar conform acestei decizii imobilul restituit înscris în CF 617 S. G. are următoarea configurație:
- ./24/1/a/1 – grădină în suprafață de 1657 mp. și construcție cu destinația de popicărie, relativ la care se arată în prima parte a dispoziției ce reprezintă titlul de proprietate că are o suprafață de 330 mp. și a fost realizată înainte de naționalizare de autorii reclamanților;
- ./1/a/3 – grădină în suprafață de 516 mp.
În ceea ce privește identificarea construcției popicărie edificată înainte de naționalizare de către autorii reclamanților, construcție care conform dispoziției de restituire are o suprafață de 330 mp., apelanta pârâtă a susținut în apel aceasta are în realitate o suprafață de 292 mp..
Sub acest aspect instanța a reținut că imobilul construcție în litigiu este identificat în raportul de expertiză topografică efectuat în apel ca fiind compus din încăperile nr. C4, C10 și C11 în toate schițele anexă la expertiză (fila 203 si urm. ) instanța constatând la fața locului că respectiva construcție este constituită din aceste trei încăperi distincte, încăperea C4 având o formă alungită și existând și în prezent mobilier specific unei popicării, dar fiind dezafectată, încăperea C10 fiind constituită dintr-o cameră lipită de cea dintâi, iar încăperea C11dintr-o altă cameră care comunică cu C10, acestea două din urmă fiind folosite efectiv de către apelanta pârâtă ca încăperi de depozitare.
În speță, apelanta pârâtă a susținut că popicăria este constituită doar din încăperea C4, astfel că celelalte două încăperi nu fac parte din popicărie, motive față de care s-a solicitat în apel ca evacuarea să vizeze doar încăperea C4.
În acest sens instanța a avut în vedere pentru a stabili componența popicăriei asupra căreia reclamanții au calitate de proprietari că, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză construcții efectuat în primă instanță, construcția în discuție este formulată din două corpuri distincte, respectiv un corp principal – sala de popice, adică C4 - și corpul anexă, care este adăpostește funcțiuni secundare și care la rândul său este format din două tronsoane construite în epoci diferite (fila 39 rejud. Fond), fiind vorba pe de o parte despre C10 și pe de altă parte despre C11.
Faptul că aceste două încăperi distincte au fost construite la momente diferite a putut fi constatat și de instanță la fața locului, fiind evident că zidurile încăperii C10 au aceeași grosime cu cele ale sălii de popice C4 și totodată fiind mult mai groase decât cele ale încăperii C11 (cam de două ori mai late), diferența fiind evidentă și reflectând faptul că acestea au fost construite, astfel cum concluzionează și expertul construcții, în epoci diferite.
De asemenea, ambele părți au evidențiat faptul că, în timp, după naționalizare, a mai fost adăugată o prelungire la construcția popicărie existentă, instanța reținând că această adăugire reprezintă încăperea C11, iar construcția inițială, care are ziduri foarte late din cărămidă, construită fiind înainte de naționalizare, este constituită din încăperile C4 și C10, adică sala de popicărie și anexa la aceasta.
În sfârșit, argumentul esențial în acest sens îl constituie suprafețele celor trei încăperi și suprafața popicăriei evidențiată în dispoziția de restituire ( precum și în adresa Primăriei S. G. anterioară restituirii depusă la fila 98 fond rejud.).
Astfel, s-a reținut că sala C4 are o suprafață de 285 mp. potrivit expertizei topo (fila 197 apel), încăperea C10 are o suprafață de 43 mp., iar C11 o suprafață de 49 mp., acestea fiind suprafețele utile (suprafață totală construită fiind mai mare conform expertizei construcții), iar din însumarea suprafeței sălii de popice C4 de 285 mp. cu cea a suprafeței anexei C10 rezultă o suprafață de 328 mp. adică aproximativ egală cu cea de 330 mp. cât are imobilul popicărie care a fost restituit reclamanților și asupra căruia aceștia au calitate de proprietari tabulari, construcția popicărie fiind notată în cartea funciară conform înscrierii de sub B74 (fila 110).
Reținând în concluzie că reclamanții au calitate de proprietari asupra încăperilor C4 și C10, instanța a analizat configurația în teren a parcelelor topografice asupra cărora reclamanții au calitate de proprietari.
Astfel, s-a reținut că prin dispoziția de restituire acestora le-au fost retrocedate parcelele topografice 1952/24/1/a/1 și nr. top 1952/24/1/a/3, parcele care au luat naștere din dezmembrarea parcelei inițiale nr. top 1952/24/1/a, operațiunea de dezmembrare fiind evidențiată la B 69, 70 și 71 în cartea funciară (fila 154 verso apel), conturul celor trei parcele fiind ca atare cel din schița de dezmembrare aferentă actului CF nr. 1544/1995 depusă la fila 102 dosar apel, schiță în care se poate observa că încăperea C10, care este parte din popicărie, a fost inclusă în componența parcelei nr. top 1952/24/1/a/2 care a fost cumpărată de la .. de către apelanta pârâtă .. conform contractului de vânzare cumpărare autentic depus la fila 88 dosar fond rejud.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamanții au calitate de proprietari asupra parcelelor topografice 1952/24/1/a/1 și nr. top 1952/24/1/a/3 și au de asemenea calitate de proprietari asupra construcției popicărie care are suprafața de 330 mp. care, din punct de vedere topografic, se regăsește parțial pe ./24/1/a/2, terenul de sub construcție reprezentând prin urmare proprietatea apelantei pârâte (acest topografic făcând la rândul său obiectul revendicării de către reclamanți într-un alt dosar în calitate de autori ai foștilor proprietari potrivit celor arătate în proces).
Prin prisma acestor considerente, reținând că imobilul popicărie reprezintă o construcție unitară care nu poate fi folosită decât ca atare conform destinației sale, astfel cum rezultă din expertiza construcții în care se conchide că funcționarea legală este posibilă doar împreună cu dotările din corpul anexă (fila 41), reținând de asemenea că reclamanții beneficiază de o dispoziție de restituire în care construcția este evidențiată unitar ca având o suprafață de 330 mp., aceștia având calitate de proprietari ai întregii construcții în suprafață de 330 mp. cu titlu de restituire conform Legii 10/2001, instanța de control judiciar a constatat că soluția primei instanțe cu privire la evacuare, care, astfel cum rezultă din soluția asupra petitului de despăgubire din alineatul 4 al dispozitivului, a avut în vedere dreptul reclamanților asupra întregii construcții de 330 mp. (despăgubirile fiind calculate prin raportare la această suprafață de 330 mp, potrivit expertizei construcții fila 44 fond rejud) este legală, impunându-se însă schimbarea acesteia în sensul detalierii dispoziției de evacuare prin indicarea în mod expres a componenței imobilului ca incluzând popicăria în suprafață de 330 mp. cu amplasamentul indicat în raportul de expertiză topografică efectuat în apel.
În ceea ce privește motivul de apel privind dispoziția de obligare la plata despăgubirilor, tribunalul a constatat că aceasta a fost criticată în primul rând sub aspectul perioadei pentru care au fost acordare despăgubirile, iar în acest sens tribunalul a avut în vedere că suma solicitată cu titlu de despăgubire, cuantificată prin raportare la chiria care ar fi putut fi obținută de reclamanți în cazul în care ar fi beneficiat de folosința imobilului și l-ar fi putut închiria, vizează contravaloarea lipsei de folosință, petitul având ca temei juridic dreptul proprietarului de a culege fructele bunului asupra căruia poartă dreptul său de proprietate – fructus sau jus fruendi.
Ca atare, pârâta are obligația de a-i despăgubi pe reclamanți pentru intervalul de timp în care aceasta i-a împiedicat pe reclamanți să culeagă fructele bunului imobil, iar sub acest aspect instanța a avut în vedere că, în ceea ce privește momentul de început al acestui interval stabilit de instanța de fond, și anume data de 17 feb. 2009 când s-a încheiat protocolul de predare primire cu M. S. G. (fila 47 fond primul ciclu procesual), nu s-a adus nicio critică în apel, reclamanții nedeclarând apel, critica adusă de apelanta pârâtă privind momentul până la care au fost acordate despăgubirile.
În acest sens tribunalul a reținut că, în fapt, pârâta i-a notificat la data de 10 iunie 2009 pe reclamanți prin executorul judecătoresc M. P. I. (fila 51 fond primul ciclu procesual) solicitând acestora să se prezinte la data de 18 iunie 2009 pentru a prelua imobilul, iar la data respectivă părțile s-au prezentat, iar reclamanții au refuzat predarea imobilului astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc depus la fila 7 apel, nefiind de acord nici cu o predare parțială, sau cu obiecțiuni, considerente față de care instanța constată că poate fi reținut în sarcina apelantei un refuz de predare doar până la această dată, impunându-se din această perspectivă schimbarea sentinței.
Pe de altă parte, apelanta a criticat soluția sub aspectul cuantumului acestora, solicitându-se în apel ca despăgubirile să fie acordate raportat la o suprafață mai mică decât cea de 330 mp., adică doar pentru suprafața sălii C4 din componența acesteia, iar sub acest aspect tribunalul nu a reținut motivul de apel invocat, având în vedere toate considerentele expuse anterior din care rezultă că reclamanții sunt proprietari asupra popicăriei care are suprafața totală de 330 mp., astfel că prima instanța a stabilit în mod corect despăgubirile prin raportare la această suprafață, expertul construcții cuantificând despăgubirile pentru 330 mp. la suma de 2095 lunar (fila 44 fond rejud.), din acest punct de vedere soluția fiind legală.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta . invocând prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă pentru modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit s-a respins inadmisibilitatea acțiunii în evacuare în condițiile în care cauza a fost soluționată ca o acțiune în revendicare prin compararea de titluri. Astfel, deși instanța recunoaște că societatea a făcut dovada calității de proprietar asupra încăperii C10, dispune evacuarea acesteia din acest spațiu fără ca titlul său să fie anulat. Depozițiile martorilor, extrasul de CF, actele de vânzare-cumpărare, schițele de CF atestă faptul că cele două încăperi notate cu C10 și C11 nu aparțin construcției popicărie și nu constituie proprietatea intimaților reclamanți.
S-a mai solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual active a reclamanților cu privire la anexele C 10 și C11 întrucât nu sunt proprietari pe aceste spații, cât și admiterea excepției lipsei de interes față de demersurile efectuate pentru predarea spațiului popicărie C4, intimații fiind cei care au refuzat primirea spațiului la 18.06.2009. În cauză nu este îndeplinită condiția culpei în vederea angajării răspunderii delictuale cu privire la pretențiile legate de lipsa de folosință a spațiului după 18.06.2009.
Intimatul reclamant K. J. G. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât pârâta nu este proprietara încăperii C10. Singura dovadă reprezentând schița de dezmembrare s-a făcut după propriul plac al vânzătoarei și nu are acceptul coproprietarei municipiul Sf. G.. Excepția lipsei calității procesuale active este nefondată, construcțiile în litigiu nefiind întabulate, iar în privința excepției lipsei de interes se arată că neprimirea spațiului la 18.06.2009 s-a datorat faptului că spațiul nu avea intrare,pârâta zidind toate intrările.
Intimații reclamanți K. E. și S. M. au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, acțiunea în evacuare fiind o consecință a acțiunii în evacuare intentată de municipiul Sf. G. și respinsă pe motivul lipsei calității procesuale a acesteia. Pârâta nu este proprietara spațiului, în contract nefiind menționată anexa popicăriei. Schița de dezmembrare nu corespunde prevederilor legale, iar . a primit acordul pentru cumpărarea terenului. Contractul de vânzare-cumpărare cuprinde clauza rezilierii în caz de restituire a imobilului în proprietatea foștilor proprietari, astfel încât pârâta și-a asumat riscul cumpărării spațiului. Popicăria notată cu C4 și holul notat cu C10 totalizează 328 mp pentru care reclamanții plătesc impozit încă din anul 2002. Excepțiile invocate nu sunt întemeiate față de existența contractului de închiriere dintre pârâtă și autoritățile locale și de procesele verbale din 6.04.2006 și din 18.06.2009 cu privire la imposibilitatea de predare a spațiului.
Intimata intervenientă M. S. G. prin primar a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând punctul de vedere al reclamanților intimați.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 304 Cod procedură civilă se constată următoarele:
În legătură cu inadmisibilitatea acțiunii în evacuare în raport de temeiul juridic al acțiunii, criticile recurentei urmează a fi respinse întrucât prin acțiunea formulată reclamanții tind să obțină predarea folosinței bunului pentru care dețin titlu de proprietate. Ori, așa cum corect a reținut instanța de apel, dreptul de folosință nu izvorăște doar din contractul de locațiune, ci este și unul din atributele dreptului de proprietate, astfel încât poate fi protejat și pe calea acțiunii în evacuare nu doar pe calea acțiunii în revendicare. Chiar dacă și pârâta a opus un titlu de proprietate și prin analiza titlurilor s-a ajuns la compararea acestora, situație specifică acțiunii în revendicare, aceasta nu înseamnă că acțiunea este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât reclamanții au indicat ca temei juridic și art. 480 Cod civil. Nu lipsit de relevanță în analizarea raporturilor juridice dintre părți este și faptul reținut de instanța de apel că pârâta a deținut imobilul în baza unui contract de locațiune, iar acțiunea în evacuare a fost respinsă față de lipsa calității procesuale a locatorului care nu mai era titular asupra spațiului. În consecință, față și de temeiul juridic al acțiunii urmează a menține dispozițiile privind admisibilitatea acțiunii.
Cu referire la spațiul notat cu C10 și menționat în expertiză ca anexă hol, instanța a reținut că acesta face parte din popicăria notată cu C4 ce aparține reclamanților și care e notată în CF nr._ provenită din CF_ Sf. G. întrucât imobilul reprezintă o construcție unitară ce nu poate fi folosită decât ca atare conform destinației sale.
Potrivit expertizei dispuse în apel,s-a constat că imobilul înscris în CF_ Sf. G. nr. top 1952/24/1/a/1 aparținând reclamanților provine din dezmembrarea în 3 loturi a nr.top.1952/24/1/a realizată prin încheierea nr.1544/1995, limitele prevăzute în schița de dezmembrare fiind cele în vigoare și în prezent. Se arată că construcțiile C10 și C11 sunt reprezentate în arhive ca o singură clădire, însă față de raportul de expertiză încăperile au fost evidențiate ca și construcții distincte, fiind situate pe nr.top.1952/24/1/a/2 fără a fi însă întabulate în CF. S-a menționat că este posibil ca popicăria inițială să fi fost compusă din C4 și C10, însă în anul 2000 când s-a întabulat popicăria prin încheierea nr.6115 nu s-a prezentat schița de reprezentare a construcției, astfel încât nu s-a putut stabili dacă încăperile C10 și C11 au făcut obiectul acestei înscrieri.
În legătură cu delimitarea imobilului proprietatea reclamanților de proprietatea pârâților cu stabilirea liniei de demarcație în zona în care există popicăria, expertul a propus 3 variante, instanța de apel reținând varianta ce respectă suprafețele înscrise în cartea funciară, aceasta fiind și varianta susținută de expert, respectiv cea în care limita de proprietate este între construcțiile C10 și C11.
Recurenta pârâtă invocă contractul de vânzare-cumpărare nr.595/2000 ca titlu de proprietate asupra spațiului C10, însă în cuprinsul acestui contract se arată că obiectul vânzării îl constituie casa de lemn și cărămidă cu destinația restaurant cu anexele de pe imobil și curte în suprafață de 2681 mp. Prin urmare contractul nu menționează expres anexa la popicărie notată cu C10 și C11, ci doar anexele restaurantului, fără a se cunoaște dacă aceste anexe reprezintă încăperile în litigiu. Se mai arată în contract că pârâta cumpărătoare se află în posesia imobilului în baza contractului de închiriere nr.235/26.03.1999, însă din contractul de închiriere nr.EC 884/2001 ulterior vânzării-cumpărării, rezultă că aceasta a închiriat spațiul popicărie de 330 mp de la Consiliul Local S. G.. Cum spațiul popicărie notat cu C4 este doar în suprafață de 285 mp, rezultă că pârâta a închiriat și o parte din anexele acesteia notate fie cu C10 de 43 mp fie cu C11 de 49 mp. Faptul că pârâta a închiriat spațiul popicărie în suprafață de 330 mp în anul 2001 ulterior cumpărării restaurantului și anexelor în anul 2000, constituie o dovadă că ea nu este proprietara spațiului popicărie de 330 mp și deci că nu are un titlu de proprietate asupra încăperii C10. Chiar dacă anexa notată cu C10 se află pe imobilul proprietatea pârâtei, aceasta nu a format obiectul vânzării-cumpărării, astfel încât nu constituie proprietatea pârâtei, accesiunea imobiliară neformând obiectul prezentului litigiu.
Instanța de apel a reținut corect că ..1952/24/1/a/2 a fost cumpărată de pârâtă, însă aceasta s-a referit la terenul si restauratul ce a constituit obiectul vânzării-cumpărării și nu la popicăria, respectiv anexele popicăriei ce au format obiectul închirierii.
Potrivit deciziei civile recurate, încăperea notată cu C11 nu a format obiectul evacuării, prin urmare motivele de recurs ce vizează această încăpere sunt lipsite de relevanță.
Față de dispoziția de restituire nr. 1014/2002 ce cuprinde în mod expres mențiunea că popicăria în suprafață de 330 mp revine reclamanților, dispoziție înscrisă în cartea funciară, rezultă că în mod corect instanța de apel a reținut că reclamanții au făcut dovada proprietății asupra spațiului popicărie de 330 mp, astfel cum a fost identificat în expertiză cu C4 și C10.
Excepția lipsei calității procesuale a intimaților reclamanți cu privire la anexa C10 urmează a fi respinsă întrucât, așa cum s-a reținut, aceștia dețin titlu de proprietate pe spațiu, respectiv dispoziția de restituire nr.1014/2002, pârâta neavând un titlu de proprietate pe acest spațiu. Pentru încăperea notată cu C11, excepția este lipsită de obiect, spațiul nefăcând obiectul litigiului, evacuarea dispunându-se doar din spațiile C4 și C10.
Excepția lipsei de interes a acțiunii pentru spațiul popicărie notat cu C4 față de refuzul reclamanților de a primi spațiul, este nefondată și urmează a fi respinsă. Interesul reclamanților subzistă chiar și în condițiile în care la data de 18.06.2009 nu s-a primit spațiul de către aceștia întrucât încăperea ce trebuia predată C 4 era în legătură cu încăperea C10 ce-i asigura accesul spre exterior. Refuzul reclamanților de a primi un spațiu fără acces nu poate fi calificat ca nejustificat, astfel încât interesul acestora pentru predarea popicăriei de 330 mp este actual.
În ceea ce privește respingerea pretențiilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului popicărie pe perioada de după 18.06.2009 susținerile recurentei pârâte privind inexistența unei fapte delictuale nu au relevanță în cauză, aceste pretenții putând fi formulate doar de reclamanți care însă nu au declarat recurs sub acest aspect.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta .. împotriva deciziei civile nr. 31/A/24.05.2013 pronunțate de Tribunalul C. – secția civilă pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. F. C. B. G. C.
Grefier,
L. G.
Red. C.B./19.09.2013
Dact. L.G./18.10.2013/2 ex.
Judecători apel: A.D. B., N. O.
Judecător fond: O.M. U.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 344/2013. Curtea de... | Partaj judiciar. Decizia nr. 889/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
