Legea 10/2001. Decizia nr. 1230/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1230/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 24339/197/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1230/r
Ședința publică din 11 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. Ș.
Judecător C. V.
Judecător M. L.
Grefier șef secție I. I.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta T. V., împotriva deciziei civile nr. 343/A din 19.12.2012 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 4 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 11 iunie 2013, apoi la data 13 iunie 2013.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. Decizia civilă nr. 343/A/2012, a Tribunalului B. a fost respinsă cererea de apel formulată de apelanta T. V., împotriva sentinței civile nr. 5995, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.05.2011, în dosarul nr._, pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Între Statul Român, prin R.A. R. B. (actuală ..), în calitate de vânzător, și apelanta T. V., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat la data de 29.11.1996, în condițiile Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare - cumpărare nr._, cu privire la imobilul - apartament situat în mun. B., .. 7, cu suprafața utilă de 78,30 m.p., compus din două camere, bucătărie, cămară, baie, w.c., hol, balcon, pivniță - 4 m.p.
Terenul aferent imobilului cumpărat i-a fost atribuit apelatei cu titlu gratuit, în condițiile Legii nr. 18/1991, prin Ordinul Prefectului nr. 360/1997.
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 5789, Judecătoria B. la data de 11.05.2001, în dosarul civil nr._/2000, irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, a fost constatată nulitatea contractului de vânzare - cumpărare anterior identificat, apelanta fiind obligată să evacueze imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr._ din 18.01.1997.
Pentru a pronunța această hotărârea Judecătoria B. a reținut că încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a realizat cu încălcarea art. 1 alin 6 din Legea nr. 112/1995.
Sentința civilă nr. 5789, pronunțată de Judecătoria B. la data de 11.05.2001, în dosarul civil nr._/2000 a intrat în puterea de lucru judecat
Efectele puterii de lucru judecat, respectiv exclusivitate, incontestabilitatea executorialitatea și obligativitatea, impun ca aspectele de fapt și de drept asupra cărora instanța s-a pronunțat într-o judecată, să nu mai poată fi puse în discuți și analizate într-o judecată ulterioară.
Partea din hotărâre care intră în puterea de lucru judecat este dispozitivul, însă același efecte au și considerentele conclusive, adică acele considerente care explică și lămuresc dispozitivul.
Astfel, aspectele reținute de către instanță în considerentele sentinței civile mai sus evocate, respectiv că încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr._ din data de 29.11.1996, cu încălcarea art. 1 alin 6 din Legea nr. 112/1995, au dobândit puterea de lucru judecat similară cu cea a dispozitivului aceleiași hotărâri, deoarece aceste considerente explică și lămuresc dispoziția privind constatarea nulității.
P. urmare, în speța dedusă judecății nu mai putea fi analizate chestiunile legate de respectarea sau nu a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și H.G.R. nr. 20/1996, după cum a pretins apelanta, criticile acesteia în acest sens neputând fi primite - împrejurarea că apelanta a încheiat contractului de vânzare - cumpărare nr._ din data de 29.11.1996, având ca obiect imobilul - apartament din care a fost evacuată, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1996 - impunându-se cu putere de lucru judecat, după cum corect a reținut și prima instanță.
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că în speță subzistă o situație tipică de evicțiune, cumpărătoarea, respectiv apelanta, fiind evinsă prin apariția, după dobândire, a adevăratului proprietar, care si-a revendicat cu succes dreptul de proprietate, și analizat întocmai condițiile cumulative ale angajării răspunderii vânzătorului pentru evicțiune.
Referitor la temeiurile de drept avute în vedere de către prima instanță cu ocazia analizării evicțiunii, tribunalul constată că, în mod corect prima instanță a analizat această cauză de pierdere a proprietății, atât prin raportare la condițiile generale ale răspunderii vânzătorului, reglementate de art. 1337 și urm din vechiul Cod civil, cât și din perspectiva prevederilor speciale cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Astfel, art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilește că „Proprietarii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.”, iar „Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză.”, potrivit alin. 2 al aceluiași articol.
Dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, constituie reglementarea specială în materie de evicțiune relativ la imobile preluate de stat, de organizații cooperatiste sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie1945 - 22 decembrie 1989, și înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/1995, fiind incidente numai în cazul contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în condițiile acestei legi, cu respectarea prevederilor respectivului act normativ, aspecte care să trebuie să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Din analiza dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001, rezultă că pentru a beneficia de despăgubiri la valoarea de piață a imobilului pierdut ca efect al evicțiunii, se impun a fi îndeplinite cumulativ patru condiții, respectiv:
- să fie vorba de un imobilul preluat de stat, de organizații cooperatiste sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie1945 - 22 decembrie 1989;
- imobilul să fi fost înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare - cumpărare să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor respectivului act normativ;
- să existe o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus desființarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995;
- din hotărârea judecătorească prin care s-a dispus desființarea contractului de vânzare - cumpărare să rezulte inocența cumpărătorului, respectiv respectarea de către acesta a tuturor condițiilor generale pentru a contracta și speciale pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare în condițiile Legii nr. 112/1995.
Relativ la contractul de vânzare - cumpărare încheiat de apelanta T. V., pentru imobilul situat în mun. B., .. 7, instanța constată că, nu sunt îndeplinite toate condițiile anterior descrise, deoarece, astfel după cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 5789, pronunțată de Judecătoria B. la data de 11.05.2001, în dosarul civil nr._/2000, apelanta a încheiat respectivul contract cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, buna - credință a apelantei la încheierea acestui contract neputând fi reținută.
Solicitarea apelantei de a da o altă interpretare dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001, raportat la dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, această solicitare nu va fi primită de către instanță.
Dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, au fost edictate de legiuitor pentru a asigura protecția celor care au fost evinși în dreptul lor rezultat din încheierea unui contract de vânzare - cumpărare în condițiile Legii nr. 112/1995, cu condiția ca aceștia să fi respectat toate condițiile pentru a contracta, atât cele generale cât și cele speciale.
Această reglementare specială este practic similară cu reglementarea generală a garanției pentru evicțiune prevăzută de art. 1341 din vechiul Cod civil, conform căreia, pentru angajarea răspunderii vânzătorului, din cauza producerii evicțiunii, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții cumulative, respectiv:
1) să existe o tulburare de drept provenind de la un terț;
2) aceasta sa aibă o cauza anterioară vânzării;
3) tulburarea să nu fi fost cunoscută de cumpărător la data încheierii contractului.
Astfel și în reglementarea comună, în cazul în care cumpărătorul a fost de rea - credință, în sensul că a cunoscut cauza tulburării, acesta nu este îndreptățit la daune interese.
În cazul în care legiuitorul ar fi dorit să instituie prin reglementarea specială, dreptul la despăgubiri pentru toți cei ale căror contracte încheiate în condițiile Legii 112/1991 au fost desființate, indiferent de motive, ar fi dat art. 501 din Legea nr. 10/2001 formularea corespunzătoare în acest sens.
Însă, prin forma în vigoare a art. 501 din Legea nr. 10/2001, este evident că acesta a urmărit să restrângă sfera de aplicare a dreptului la despăgubiri în cazul contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în condițiile Legii nr. 112/1995 și desființate ulterior prin hotărâri judecătorești, numai relativ la cei evinși care au contractat cu respectarea condițiilor generale și speciale.
Cum în speță apelanta nu a fost de bună - credință la încheierea contractului de vânzare - cumpărare în condițiile Legii nr. 112/1995, contractând cu încălcarea prevederilor acestei legi, aspect impus cu putere de lucru judecat, conform celor mai sus menționate, aceasta nu este îndreptățită la daune interese, astfel după cum a pretins și după cum corect a reținut și prima instanță.
Pretinsa ignorare a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este reală deoarece ”speranța” apelantei în legătură cu obținerea unor despăgubiri la valoarea de piață a imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr._ încheiat la data de 29.11.1996, în condițiile Legii nr. 112/1995, este una ”iluzorie”, iar nu una ”legitimă”, dat fiind faptul că apelanta momentul contractării apelanta cunoștea viciile titlului vânzătorului, precum și demersurile făcute de fostul proprietar pentru redobândirea proprietății de care a fost deposedat în mod abuziv.,
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ. cererea de apel formulată de apelantă împotriva Sentinței civile nr. 5995 pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.05.2011, în dosarul cu numărul de mai sus, a fost respinsă,iar hotărârea apelată păstrată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, arătând că au fost nesocotite principiile neretroactivității legii civile și tempus regit actum, că s-a refuzat analizarea modului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, în raport de prevederile Legii nr. 112/1995, condiții legale care au fost îndeplinite, neavând relevanță că actul a fost încheiat în timpul procesului, față de împrejurarea că imobilul nu putea fi restituit conform normelor metodologice cuprinse în HG nr. 20/1996. E. instanța de apel a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele dreptului comun în materie de evicțiune, neexistând o tulburare de drept și nu i se poate imputa inconsecvența legiuitorului, cauza evicțiunii nu a fost anterioară vânzării deoarece nu exista o hotărâre de constatare a nevalabilității titlului statului. Greșit s-a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001, fiind respectate dispozițiile legii nr. 112/1995 la perfectarea actului de vânzare-cumpărare, iar legea nu prevede necesitatea bunei-credințe, după cum are o speranță legitimă să solicite valoarea de piață a imobilului.
Pârâții au depus întâmpinări prin care au combătut recursul.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 501 din Legea nr. 10/2001, „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare”.
Norma constituie o aplicație concretă a dispozițiilor de drept comun din materia evicțiunii (art. 1337-1351 C. civ.), statuând asupra dreptului la despăgubire, la valoarea de piață a imobilului, dacă încheierea contractului de vânzare-cumpărare desființat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 (art. 9). În caz contrar, respectiv încheierea contractului cu eludarea Legii nr. 112/1995, sunt incidente prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, conform cărora chiriașii pot beneficia numai de restituirea prețului plătit, actualizat. Această ultimă dispoziție este derogatorie de la norma de drept comun înscrisă în art. 1337 C. civ., care nu permite dezdăunarea cumpărătorului care a cunoscut pericolul evicțiunii, deoarece contractul devine aleatoriu, existența lui, acceptată în aceste condiții, depinzând de realizarea cauzei evicționare.
Sintagma „respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995”, cuprinsă în art. 501 din Legea nr. 10/2001, evident nu impune condiția nevalabilității titlului statului, constatată ulterior, întrucât cauza evicțiunii trebuie să fie preexistentă ori cel mult concomitentă cu momentul perfectării contractului, iar legea ar fi golită de conținut, inaplicabilă, din moment ce desființarea actului de vânzare-cumpărare în cvasi majoritatea situațiilor are loc pe acest motiv și deci considerentele în acest sens din recurs sunt pertinente. În schimb, atitudinea volitivă la data încheierii actului de vindere-cumpărare este esențială, știut fiind că validitatea sa depinde de existența cel puțin a bunei –credințe a cumpărătorului și ca atare este inclusă în sintagma analizată. Dacă și cumpărătorul a fost de rea-credință, contractul este lovit de nulitate, iar dreptul la despăgubiri, în caz de evicțiune, este limitat la restituirea prețului actualizat conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, deși dreptul comun (art. 1337 C. civ. ), care nu protejează reaua-credință, îl interzice.
D. urmare, dreptul la despăgubiri la valoarea de piață este condiționat de existența bunei-credințe a chiriașului cumpărător la momentul încheierii contractului, care, în procesul de evicțiune se prezumă și nu mai poate fi reanalizată, dacă prin hotărârea anterioară de desființare a contractului de vânzare-cumpărare nu s-a reținut reaua sa credință. Dacă, în schimb, în procesul anterior, a fost reținută reaua-credință, reanalizarea acestei chestiuni în procesul de stabilire a despăgubirilor solicitate de fostul chiriaș nu mai este posibilă, considerentele hotărârii anterioare referitoare la acest aspect intrând în puterea lucrului judecat, fiind unele decizorii, dat fiind că explică soluția adoptată de instanță și reflectată în dispozitiv și în consecință operează prezumția legală absolută, irefragabilă a puterii de lucru judecat consființită de art. 1200 pct. 4 C. civ.
În speță, prin hotărârea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, s-a reținut cu putere de lucru judecat că vânzarea imobilului s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.1 alin.6 din Legea nr. 112/1995, existând fraudă la lege, și deci nu este îndeplinită condiția esențială prevăzută de art. 501 din Legea nr. 10/2001 aceasta nefiind în drept să pretindă despăgubiri la valoarea de piață a imobilului.
Susținerile din recurs referitoare la nerespectarea principiilor neretroactivității legii civile și tempus regit actum nu au nici un suport, instanțele de fond aplicând prevederile legale aplicabile din Legea nr. 10/2001 și de altfel nici nu se arată în ce ar consta nesocotirea acestor reguli fundamentale.
Toate motivele de recurs, concentrate de către curte, privesc valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, însă toate chestiunile precum, respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 la încheierea contractului, aplicabilitatea normelor metodologice din HG nr. 20/1996, care nu permiteau restituirea către fostul proprietar, existența sau inexistența fraudei la lege, faptul că actul a fost încheiat în timpul procesului ce nu constituie cauză de nulitate ori incidența sau dimpotrivă lipsa aplicării HG nr. 11/1997, au fost deja analizate irevocabil și nu mai pot fi repuse în discuție, din moment ce există putere de lucru judecat în ce privește nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare datorită încheierii lui prin fraudă la lege, cu mențiunea expresă în considerentele Sentinței civile nr. 5789/2001 asupra acestui aspect și că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu nerespectarea art. 1 alin. 6 din Legea nr. 112/1995. D. urmare, în prezentul litigiu instanțele de fond, ca și cea de recurs, se află în imposibilitate de a mai reanaliza criticile aduse de reclamantă, operând puterea de lucru judecat și deci nu există vreun refuz nejustificat din partea puterii judecătorești.
Motivul privitor la incidența normelor de drept comun în materie de evicțiune nu sunt aplicabile, reclamanta nefundamentându-și acțiunea pe acest temei, fiind însă de reținut că acestea sunt mult mai riguroase, cum deja s-a menționat mai sus.
Cu privire la motivele 7 și 8 din recurs, curtea reține că în raport de considerentele sentinței prin care s-a constatat nulitatea vânzării, prevederile legale invocate de reclamantă nu sunt aplicabile, cum s-a arătat și deci reclamanta nu poate avea o speranță legitimă la despăgubiri la valoarea de piață a imobilului, cum a solicitat prin singurul petit de fond al cererii de chemare în judecată.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva Deciziei civile nr. 343/A/2012, a Tribunalului B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13.06.2013.
Președinte, G. Ș. | Judecător, C. V. | Judecător, M. L. |
Grefier șef sectie, I. I. | ||
Red. M.L./04.07.2013
Dact. I.I./04.07.2013
Jud. fond: C.S.
Jud. apel: D.M. – L.S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1546/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1041/2013. Curtea de... → |
|---|
